33,155 matches
-
să știe căror jefuitori să dea din ce a rămas din Institutul ciopârțit. Nu însă înainte de a găsi și unul sau doi mediocri, maeștri în ale compilației - o altă temă culturală a poporului contorsionat -, potriviți pentru rolul, nicicând greu de interpretat pentru ei, de Iuda, un ison nelipsit, o pedală armonică, pe care tema, mascată în variațiunea ei, se poate lăfăi cu frivolitate nestingherită. Într-o țară săracă în toate cele trei dimensiuni ale ei, nu e greu să găsești interpreți
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
Lavinia Șandru (PD) la un talk-show al lui Radu Moraru (B1 TV), care au pus bazele unei noi epopei naționale (Angajăm Ion Budai-Deleanu; așteptăm provincia); ca material documentar și personaje, mai pot fi utilizate: Aria scârbei în do diez major, interpretată în primă audiție la Antena 1 de Mircea Dinescu în ziua de 1 Decembrie; Moartea mașinii de tocat, de Stelian Tănase, simfonietă în do minor pentru TV România 1 și corul PSD dirijat de... De?! (- concurs cu premii electorale). 7
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
i-a tras un recviem vocal-instrumental în bucătărie drăcuind și trântind cratițele timp de trei sferturi de oră, respectiv până când Haralampy i-a strigat într-o corcitură ardelenesc-moldovenească: - Hállo! Breee! Vezi că se termină repriza - să nu intri în ofsaid... „Interpreta” s-a liniștit brusc amintindu-și de un „ofsaid” asemănător, când Haralampy i-a arătat cartonașul roșu eliminând-o din casă și obligând-o la un cantonament la o prietenă timp de două nopți... În orice caz, dreptatea era de
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
camelus; ea circula deja în latina medievală. S-a arătat de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a reinterpreta realitatea (căci numele e „făclia și lumina a ființii lucrurilor”). Numele compus este interpretat ca dovadă a unei realități hibride: Strutocamila e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”, identificată cu Mihai Racoviță, moldo-muntean din rațiuni politice. De fapt, la Cantemir apare doar forma Strutocamilă, alternînd cu cea de Cămilă (conform cheii
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran”, cu deosebire “Un Eckermann feminin și îndrăgostit” și “Sub semnul Târfei”), și universul său masculin (“Cioran în lumea bărbaților” - “«Toți tații mei...»”, “Rătăcit printre «frați»” ș.a.). Sunt interpretate astfel relațiile (reale/fantasmate) cu Friedgard Schulte-Thoma, Simone Boué, Sanda Stolojan, cu Aurel Cioran, Samuel Beckett, Henri Michaux, Paul Celan, Benjamin Fondane, Mircea Eliade, Lucien Goldmann, Sartre, Camus ș.a.m.d. Capitolele 3 și 4 tratează cu insomniile, depresiile, melancolia
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
potrivit. “Last but not least”: Corul. El este personaj multiplu, poporul însuflețind în replică această poveste uluitoare pe care o trăiește. Muzical (dirijorul Stelian Olariu este mereu artistic-eficace) și în dramă unde a captat intențiile grandilocvente ale regiei, le-a interpretat pe seama lui cu o poftă individualizată de a juca. Mă întorc la prietenul meu, care îmi spune: “Tu iubești muzica! Pe mine m-a interesat Spectacolul!” Ada Brumaru O interpretare plastică Un punct care a atras și a interesat foarte
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
sau dinamism psihologic din ea). Chicago dă exact lecția opusă: cum se poate scoate un film bun (chiar vivace, amuzant și frenetic) dintr-o poveste ușurică, dintr-o poveste care a funcționat profitabil pe Broadway. Lungmetrajul începe cu Catherine Zeta-Jones interpretând All That Jazz, care acționează ca un semnal pentru cinefili: invocă - după părerea mea - cel mai bun musical realizat vreodată, e drept, în cheie tragică și, în consecință, face o promisiune spectatorului: acest lungmetraj va fi la înălțime. Regizorul Rob
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
existent în țară, plus plecații pe alte meleaguri, precum și celui mai scump nepoțel care, înțelegem, a împlinit azi dimineață la ora 4 și-un sfert frumoasa vârstă de un an și trei luni și tocmai a leșinat după muzica populară interpretată de soliști adunați cu arcanul... -Mare precocitate pe capul copiilor de azi - vai de mama lor!, exclamă Haralampy. Adevărul este că, la emisiunea respectivă, și prezentatorul "Văru'Săndel" e de-o veselie debordantă râzând cu sughițuri - de ce, oare ? - ceea ce asigură
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
îi văd goliciunea, în timp ce FMI-ul cere strângerea șurubului, iar domnul Tăriceanu strângerea curelei. -Vezi, bade, consensul ? Iacă-tă-l, mă atenționează prietenul. De regulă, cu stomacurile transformate în cimpoaie scoțiene, doar a bunicului scoțând sunete, precum ale taragotului lui Dumitru Fărcaș interpretând Doină și joc transilvan, ai casei lasă baltă televizorul și se retrag strategic spre locurile de dormit, unde nu sunt televizoare, nici video, nici arome culinare, ci numai scrâșniri de dinți pe bază de amintiri și promisiuni electorale. Și tot
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
rostirea, limba, își cunosc limitele, își cunosc corpul și ce anume pot face sau nu pot face cu el, se mișcă bine, expresiv, cîntă, dansează, unii chiar superb, cu conștiința imprimată de mecanismul mișcării, sondează în personajele pe care le interpretează, încercînd de fapt să se cunoască, să-și înțeleagă aventura în lumea teatrului. Nimeni nu poate știi cîți dintre ei își vor face meseria, cîți vor ajunge nume importante, cîte abandonuri vor fi, nimeni nu poate știi dacă cei care
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
punctare a relațiilor și situațiilor esențiale, peste care, de regulă, se trece cu teribilă nonșalanță. Vezi chiar descoperirea încurcăturii pricinuite de șantier, întoarcerea numărului - situație vizualizată "băbește" de Ipingescu. Un Caragiale cu nerv, tensiune, suspans, cu ambiguitățile marcate, cu trasee interpretate pe muchie de cuțit. N-am mai rîs de mult cu atîta poftă, direct proporțională cu hazul ideilor și pofta actorilor de joc. Nu voi uita curînd acest spectacol. Nu voi uita scena în care Rică Venturiano-Andrei Mateiu își desenează
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
pe dinăuntru, se adăpa din manierismele oamenilor din viața lui fără a-i cunoaște/ a vrea să-i cunoască realmente. Regizorul Stephen Hopkins mizează corect pe Rush. Chiar mi-e greu să-mi imaginez un alt actor care să poată interpreta cu atâta vitalitate un om lipsit de personalitate, a cărui viață e o succesiune de întâmplări, un om care poate face orice pentru că nu există vreo lege a coerenței interne care să-l mâne într-o direcție sau alta. Toți
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
om lipsit de personalitate, a cărui viață e o succesiune de întâmplări, un om care poate face orice pentru că nu există vreo lege a coerenței interne care să-l mâne într-o direcție sau alta. Toți ceilalți actori au de interpretat contraste veridice ale lui Peter Sellers. Hopkins asamblează o distribuție remarcabilă pentru rolurile episodice. Rush face un rol care plesnește de viață, iar personajele secundare sunt "low-key". În consonanță cu personalitatea lui Sellers, există urcușuri și coborâșuri dramatice, dar nici un
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
astfel în evidență principalele direcții de studiu și de expertiză editorială ale unuia dintre cei mai pricepuți istorici literari ai noștri în a aprecia corectitudinea, competența, erudiția sau nepriceperea și pripeala altora în inițiativa de a edita sau de a interpreta textele clasicilor. E un domeniu de specialitate extrem de pretențios și care cere alt gen de competențe decât cronica literară sau comentariul la zi. Din nefericire, nu sunt prea mulți devotați pentru o astfel de îndeletnicire profesională. Pe vremuri, Paul Cornea
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
1959 pînă în iunie 1990, este aide-memoire-ul de-o viață, "inventarul" unor nuanțe schimbătoare, de la frămîntările juvenile, care speri, citindu-le, că trec, dar nu-i așa, pînă la tîrziile, adevăratele dureri. Pe latura lui livrescă, jurnalul ar putea fi interpretat, eventual, ca o rescriere a "dramelor" eminesciene din perspectiva femeilor, care tac. Mutatis mutandis, un alt fel de Dragostea nu moare. E un romantism puțin desuet, făcut din pusee de trăire "plină", sub spaima lipsei de timp, în primele caiete
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
e unul la care Aristotel nu s-ar fi gândit niciodată: corectitudinea politică! Efectul este că protagonistul nu apare, după spusele lui Aristotel, asemănător, dar totuși mai frumos, ci pur și simplu patetic. Celelalte cerințe formulate de învățătorul lui Alexandru (interpretat în film de Christopher Plummer) privesc potrivirea și statornicia. Prima recomandare a lui Aristotel, cu referință precisă la "firea bărbătească" nu e realizată: s-a comentat deja că eroul e foarte feminin, ceea ce, în contextul corectitudinii politice, e perfect comprehensibil
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
pentru suferințele alor lui - ca pe un frate al meu. E oare atît de mult să pretind un tratament simetric"? Am avut impresia, citind aceste ultime rînduri, că Liiceanu, profund lezat de modul tranșant și exclusivist în care a fost interpretat de către unii intelectuali evrei textul lui anterior, "Sebastian, fratele meu", pe marginea Jurnalului acestuia din urmă, (text în care-și afirma solidaritatea cu suferințele evreilor prin analogie cu propriile-i traume, umilințe și excluderi sub comunism, ceea ce pentru intelectualii amintiți
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
pe portița pe care este scrijelit numele tău", Liiceanu atinge, cred, în mod subjacent o problemă filozofică, dar și o trăsătură fundamentală a receptării realității în viața de toate zilele de către fiecare individ în parte: subiectivitatea. Noi toți vedem și interpretăm diferitele evenimente, situații, personaje cu care ni se încrucișează cărările, în mod diferențiat, în funcție, îndeosebi, de modul în care am fost afectați de ele; ceea ce ne face între altele să reținem cu precădere anumite aspecte în dauna altora (chiar dacă
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
putut să afle, emoționați, că sunt colegi de serviciu - la București, de exemplu, fiind prea... eterogeni. Nici noi nu ne mai pricepeam mare lucru unii pe alții: Haralampy bolborosea ceva în hieroglife căutând telecomanda pe sub șifonierul în care nevastă-sa interpreta o manea încercând să-l imite pe Adrian de Vito (?) și pe Nicolae Guță la emisiunea pe care o realiza cu aplomb la Etno Tv. Spre ziuă s-a întors din balcon și soacra lui Haralampy care s-a minunat
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
coregrafia conducătorului companiei, Sergiu Anghel. De doisprezece ani, de când această companie a fost preluată de coregraful Sergiu Anghel, aparițiile ei în spațiul scenic bucureștean au fost intermitente și foarte rare. Ultima dată când am putut urmări o suită de piese interpretate de dansatorii Companiei Orion Balet, toate semnate de Sergiu Anghel, a fost în ianuarie 2002, în cadrul Galelor Teatrului Odeon. Retrospectiv, suita prezentată atunci a fost un moment de vârf al creației coregrafului și implicit al companiei de balet pe care
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
Naționale din București s-a aflat, la întregul spectacol, dirijorul Michael Halasz, iar în cazul pieselor lui Kylian, pianista Laurene Lisovich s-a aflat, nu în fosă, ci pe scenă. Petite mort - parafrază a orgasmului în limba franceză - a fost interpretată de șase dansatoare, șase dansatori și șase florete, care au devenit parte a mișcării scenice, prin cambrări, deplasări la sol sau zbor prin aer. Mișcările, în majoritatea lor unghiulare, evocau o atmosferă de provocare, alternând momente de impulsivitate cu altele
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
Mișcările, în majoritatea lor unghiulare, evocau o atmosferă de provocare, alternând momente de impulsivitate cu altele de calm, într-o curgere încântătoare, încântarea fiind datorată, în bună măsură, și imaginației revelate de desenul acestor mișcări. Cele Șase dansuri au fost interpretate de patru perechi, în costume sumare, dar cu peruci, coregrafia dezvăluind aceeași bogăție inventivă și evocând o serie de relații ușor tensionate, dar marcate de umor. Spectacolul s-a încheiat cu o suită de piese, intitulate Numai vals, aparținând lui
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
ușor tensionate, dar marcate de umor. Spectacolul s-a încheiat cu o suită de piese, intitulate Numai vals, aparținând lui Renato Zanella. în primul fragment s-a remarcat, din nou, Simona Noja, printr-o partitură coregrafică de o elegantă expresivitate, interpretată fără muzică. Dar după acest preludiu promițător, valsuri, polci și cadriluri de Johann Strauss-fiul și Josef Strauss au fost abordate de coregraf numai pe palierul anecdoticului și a unor șabloane coregrafice, din care fantezia proprie răzbătea arareori. Dezavantajul acestei suite
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
suferă prin inadecuare. Cu tot ce mișcă, chiar și aiurea, pe scenă. Public matur, care crede de mult în toate multiplicările de înlănțuiri obscure din Tannhäuser; public tânăr, dispus să se amuze la Don Giovanni, foarte "giocoso" în drama așa interpretată pe scenă. Eclat-ul operei wagneriene se impune imediat în simfonie: orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului desfrânat, a nimfelor și faunilor înconjurând pe zeița Venus, Baccanala lovitura de trăznet de la începutul operei. Orchestra, vedeta
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
veritabil cunoscător, ea știe că simplitatea nu se confundă cu simplificarea și că de fapt critica, în sensul său cel mai adânc, este o formă de călăuzire către esențialul unei opere". Consider și eu că, în momentul de față, putem interpreta altfel această carte, anume excluzând din start atât premisa lecturii polemice, cât și pe cea a posibilului partizanat filial, astfel încât câștigul sufletesc și intelectual - pentru cititorul și spectatorul teatrului ionescian - nu poate fi decât înzecit. În primul rând, cartea semnată
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]