541 matches
-
fi definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic în toate situațiile), iar criteriul restricțiilor formale, într-o formă îmbunătățită, trebuie aplicat abia după aceea, pentru delimitări mai nuanțate. I. 6 Relația de incidență „Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț care devine astfel un enunț complex”: „Cine ești tu?” fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Termenii implicați în relația de incidență sunt enunțuri, cu grade diferite de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
opoziții, n-am putea totuși să nu subliniem acel factor decisiv de permanență care este denunțarea unui același tip de societate: tipul de societate căruia se consideră că îi corespunde imaginea marelui oraș modern, un antrepozit de bogății mereu reînnoite, intersectare continuă de schimburi și de traficuri. Organizație colectivă concepută în întregime pe goana după profit, administrată în totalitate numai după legile pieței, această societate va fi în curînd numită "comercială". Și tocmai în această calitate de societate "comercială" va fi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
căci, ajuns la o vârstă la care nu mai depindea de părinți și nu trebuia să dea socoteală pentru faptele sale, ar fi putut renunța la această orientare. Preotul Ion Creangă, cu tot ce implică acest fapt este produsul unei intersectări de factori. Vorbim, așadar, de chemarea spre cler pe care o simțea venind din interior, din adâncul sufletului său, dar și de circumstanțele sociale, justificate de mentalitatea rurală a acelor vremuri, potrivit căreia se acorda maximum de respect și prețuire
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
scenariu cinematografic. Din acest punct de vedere, discontinuitatea epico-narativă ar putea fi privită ca o caracteristică specifică de temporalitate a romanului. Mutarea obiectivului de pe un personaj pe altul, intercalarea unor imagini ireale (cum este visul Unei) în discursul narativ sau intersectarea unor planuri narative diferite creează senzația de simultaneitate. Edificatoare în acest sens sunt paginile în care autorul urmărește alternativ mișcarea de la Atelierele Grivița, în care este implicat Emilian, și discuțiile ce au loc în incinta redacției. Evenimentul istoric este privit
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
creează senzația de simultaneitate. Edificatoare în acest sens sunt paginile în care autorul urmărește alternativ mișcarea de la Atelierele Grivița, în care este implicat Emilian, și discuțiile ce au loc în incinta redacției. Evenimentul istoric este privit deci din diverse unghiuri. Intersectarea acestor planuri urmărite simultan are loc odată cu refugiul disperat al lui Emilian în casa lui Pavel Anicet, căruia îi încredințează revolverul. Ne izbim din nou, în acest punct al narațiunii de un artificiu arhitectonic prea evident, care lasă să se
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
excesivă în roman a unor astfel de fragmente, pe lângă faptul că îngreunează lectura, îl obligă pe autor să conceapă, în a doua parte, un scenariu bazat, de cele mai multe ori, pe coincidențe. Numai pe baza acestor ,,potriviri” se poate realiza o intersectare a tuturor firelor epice secundare, astfel încât romanul să apară cât de cât unitar. Suspendarea planurilor secundare, care s-ar fi produs fără introducerea acestor coincidențe, ar fi creat imaginea unui roman incomplet. Este elocvent în acest sens exemplul legat de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
romanului, că numai dezlegarea tainei Zissu îi va aduce liniștea. Complicarea progresivă a discursului narativ prin apariția numeroaselor planuri secundare va fi atenuată spre sfârșitul părții întâi și în toată partea a doua a romanului printr-un proces invers, de intersectare a firelor epice. Încetul cu încetul, planul Vădastra este integrat celuilalt plan, iar ramificările secundare se întrepătrund prin intermediul personajelor, între care se stabilesc diferite relații (Cătălina îl cunoaște pe locotenentul Băleanu, Vădastra este de fapt nepotul lui Iancu Antim pentru că
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
simetrie la nivelul întregului edificiu epic creat în interiorul romanului. Cel puțin nu în sensul în care era prezentă simetria în Nuntă în cer. În pofida paralelismului inițial care ar fi putut contribui la o construcție epică liniară, simetrică, ramificările ulterioare și intersectarea planurilor spre final nu aveau cum să permită o arhitectură discursivă similară celei din Nuntă în cer. Ambiguitatea structurii romanului pusă, până la un punct, pe seama lipsei de preocupare a lui Eliade pentru performanța în planul formal, și-ar putea găsi
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
arătate, de numărul imens de personaje care se succed pe scena romanului. Există un întreg sistem de relații între eroii romanului, sistem care ia naștere în jurul celor două nuclee epice inițiale, pentru ca apoi să se dezvolte și să complice prin intersectarea planurilor narative. Scriitorul nu își ,,analizează” eroii, ci le dă libertatea de a-și pune singuri întrebări asupra propriilor frământări sufletești, de a găsi sau nu soluții la obsesiile care îi macină. ,,E inutil să «analizezi» un personagiu când acesta
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
acestor contexte în fiecare etapă a dezvoltării copilului este descrisă amănunțit de un număr de perspective teoretice aflate în legătură. Acestea includ paradigma rețelei sociale (Barnes, 1972; Leinhart, 1977), conceptul de capital social al lui J. Coleman (1987) și teoria intersectării sferelor de influență a lui J. Epstein (1990). Paradigma rețelei sociale evidențiază importanța unor aspecte semnificative din sistemul social al unui individ care asigură suport și resurse, așa cum sînt informațiile și banii (Blau, 1964; Barnes, 1972; Leinhart, 1977). Sînt mai
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
ca dezvoltarea capitalului social să preceadă creșterea capitalului financiar și uman; - construcția capitalului social are loc la toate nivelurile unei școli; fără capital social ridicat, o școală va descoperi că este dificil să convingă comunitatea să o sprijine financiar. Teoria intersectării sferelor de influență a lui Epstein subliniază importanța acțiunii comune a școlilor, familiilor și comunităților pentru a asigura nevoile copiilor. Teoria integrează perspective educaționale, sociologice și psihologice despre organizațiile sociale, precum și cercetarea asupra efectelor mediului din familie, școală și comunitate
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
școlii, a muncii serioase, a gîndirii creative, a ajutorului reciproc și a frecventării școlii. Imaginea teoriei sub forma celor trei cercuri intersectate include structuri externe și interne (Epstein și alții, 1997). FIGURA 1.1. Structura externă a modelul teoretic al intersectării sferelor de influență Sursa: Epstein și alții, 2002, p. 163 Structura externă reprezintă cele trei contexte care influențează activitatea de învățare și dezvoltarea copiilor. Intersecția indică faptul că familia, școala și comunitatea au responsabilități comune în educarea copiilor. Diverse programe
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
programe, proceduri, poziții teoretice, experiențe și alți factori extind sau micșorează aria de intersecție, determinînd mai multe sau mai puține conexiuni între persoanele din cele trei contexte. Procedurile și suprafața de intersecție se modifică în timp. Analizînd modelul extern al intersectării sferelor de influență se observă faptul că cele trei contexte principale în care elevii învață și se dezvoltă familia, școala și comunitatea par a fi trasate împreună sau separat. În acest model, există unele activități pe care școlile, familiile și
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
avea loc la nivel instituțional implicînd toate familiile, copiii, educatorii și comunitatea sau la nivel individual implicînd un profesor, un părinte, un copil, un partener din comunitate sau un grup restrîns. FIGURA 1.2. Structura internă a modelul teoretic al intersectării sferelor de influență FAMILIE ȘCOALĂ Legendă: În cadrul interacțiunilor inter-instituționale (din zona de intersecție a sferelor de influență) F reprezintă familia, C copil, S școala, P părinte, Prof. profesor Interacțiunile au loc atît la nivel instituțional (implicînd, de exemplu, mai multe
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
această idee, E. Stănciulescu (2002) observă că: Puține anchete au în vedere modul în care copilul însuși evaluează climatul educativ familial și influențele pe care aceste evaluări le au asupra comportamentului său. (p. 98) Ansamblul cercetării se bazează pe teoria intersectării sferelor de influență, care relevă complexitatea interrelațiilor familie, școală, comunitate (Epstein, 1990, 1992; Epstein și Lee, 1995, Epstein și alții, 2002). Epstein argumentează că toate școlile pot încuraja o mai mare participare a familiilor, inclusiv a celor cu venituri mici
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
SEMANTICĂ 3.10. Parteneriatul "adevărat" un punct de vedere CONCLUZII Cercetarea comparată a perspectivelor părinților și ale profesorilor a încercat să conceptualizeze mai întîi implicarea familiei în educația copiilor, participarea părinților în activitățile școlii și legăturile școală-familie-comunitate din perspectiva teoriei intersectării sferelor de influență, care se concentrează pe complexitatea interrelațiilor ce afectează satisfacția și performanța școlară a elevului. Importanța raportării la această perspectivă teoretică nu constă numai în identificarea formelor diferite de implicare a părinților, dar de asemenea în recunoașterea ideii
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
părinților, dar de asemenea în recunoașterea ideii potrivit căreia implicarea lor în educația copiilor și legăturile familie-școală nu sînt statice, ci un fenomen complex care este influențat de caracteristicile sferelor de influență și de natura interrelațiilor ce se produc prin intersectarea lor. Implicarea părinților poate, prin urmare, varia prin factori ca vîrsta elevului și nivelul clasei, fundamentul social și educațional al familiilor, experiența acestora, politicile școlii (Epstein, 1992). Această perspectivă arată importanța extinderii cunoașterii existente referitoare la felul în care implicarea
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
reacțiile sale ... și în ultimă instanță, dezvoltarea sa psiho-socială. (p. 98) Urmînd aceeași modalitate de abordare, credem că evaluarea și interpretarea mediului instructiv-educativ al liceului de către adolescent generează reacții specifice și contribuie consistent la maturizarea lui psiho-socială. În lumina teoriei intersectării sferelor de influență, reprezentările dobîndite de adolescent în liceu se suprapun cu reprezentările experiențelor sale din familie, oferind astfel acestuia un orizont nou, mai larg de înțelegere a microcosmosului familial în relația lui cu mediul școlar. Capitolul 5 PARTENERIATELE ȘCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
și sfârșit, și care poate fi urmărit de cel care citește ori ascultă "povestea". Acest plan este, bineînțeles, cel care ne interesează cel mai îndeaproape aici. Cel de-al treilea mimesis sau planul reconfigurării, situat în aval față de text, "marchează intersectarea celor două lumi, cea a textului și a auditorului sau cititorului. Intersectarea, deci, a lumii configurate [...] și a lumii în care acțiunea propriu-zisă se desfășoară și își desfășoară temporalitatea specifică" (Ricoeur, 1983: 109). Momentul în care lumea operei devine și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ascultă "povestea". Acest plan este, bineînțeles, cel care ne interesează cel mai îndeaproape aici. Cel de-al treilea mimesis sau planul reconfigurării, situat în aval față de text, "marchează intersectarea celor două lumi, cea a textului și a auditorului sau cititorului. Intersectarea, deci, a lumii configurate [...] și a lumii în care acțiunea propriu-zisă se desfășoară și își desfășoară temporalitatea specifică" (Ricoeur, 1983: 109). Momentul în care lumea operei devine și lumea cititorului se regăsește chiar în acea operă. Cu alte cuvinte, efectul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de adevăr prin care se definește cea de-a treia relație mimetică (1984: 12). Să subliniem, în treacăt, că tocmai acesta este și obiectul celei din urmă replici [3] a naratorului din Cei drepți, să dea sensul povestirii configurate, explicitând intersectarea lumii povestirii cu lumea în care se realizează schimbul de replici dintre Kaliayev și Foka. Prin "auditor sau cititor" subliniază din nou Ricoeur, se încheie "parcursul mimesisului", "activitatea mimetică, prin dinamica sa, nu-și regăsește finalul urmărit doar prin textul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
succesiunii lor cronologice, deci se impune În mod logic și este necesar ca studiul istoriei să fie abordat și Înlesnit prin prisma Înțelegerii de către elevi a evenimentelor istorice succedate temporal și prin localizarea lor corectă În spațiu, folosind corelarea și intersectarea coordonatelor spațio temporale. IZVOARE ISTORICE FILME DIDACTICE DIAPOYITIVE DIAFILME MANUALUL DOCUMENTELE HĂRȚI, ATLASE, ALBUME LECTURI ISTORICE Dacă În Însușirea noțiunii de timp elevii claselor a I-a și a II-a au Încă dificultăți inerente vârstei și Înțelegerii lor, elevii
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
îngăduit, în cadrul prefeței la ediția românească, să sugerez înrudiri (și, prin urmare, piste complementare de reflecție) cu alte curente teoretice care, chiar dacă mai îndepărtate pe planurile epistemologic și genetic, rămîn conectate la tematica acestui volum. Putem schița, în linii mari, intersectări (dar și diferențe) cu diversele școli de gîndire care abordează aceleași fenomene fizice și sociale. Primul curent, intrînd în relativă concurență cu teoria reprezentărilor sociale, este acela al cercetărilor asupra imaginarului. El se împarte în două ramuri, una de inspirație
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sau privată. Schema de mai jos nu formalizează decît o parte din acest mozaic, de altfel mult mai luxuriant, plurivalent și interactiv, care compune spațiile noastre culturale. Încercăm să prezentăm ideea de inserare între reprezentări (RS1 în RSn) și de intersectări între diverse sisteme, A, B și C. Pentru a ilustra caracterul plauzibil al interferenței între sistemele de RS, ne putem gîndi la concepții similare ale managementului în modurile de producție capitaliste și comuniste din 1920 pînă în 1975 (taylorism și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
creează un sentiment al fragmentării și al dispersiei. 2. Consideră modernitatea târzie drept un set de circumstanțe în care dispersia este legată dialectic de tendințele profunde spre integrare globală. 3. Vede sinele ca fiind mai mult decât un loc de intersectare a unor forțe; modernitatea face posibile procesele active ale identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită caracterului primordial al problemelor globale. Cunoașterea sistematică a acestor
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]