733 matches
-
le copleșește, iar sabia lui provoacă frica"458. La celălalt pol, majoritatea savanților considera și mai consideră că, în zilele noastre, șeful carismatic mai subzistă doar într-un no man's land aflat între fazele de stabilitate socială, în scurte interstiții ale istoriei guvernate de încrederea spontană și admirația nețărmurită. Iar izbînda democrației și impunerea partidelor de masă, strîns legate de viața economică, vor duce la dispariția acestuia. Gramsci, filosof, lider al Partidului Comunist Italian, părea a fi sigur că "în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o acută conștientizare a imanenței literarului. Fatalitatea că lumea, viața în genere, nu mai poate oferi decât repere livrești, emancipate parcă de texturile care le-au consacrat, îl împinge pe scriitor să caute un adevăr al său, situat parcă în interstițiul dintre lume și cărți. Această subțire și constantă relație pe care mărcile verbale o țes între ele, de la unele la altele, tinde să transforme lumea însăși într-un text uriaș, în care toate rolurile au fost prescrise odată pentru totdeauna
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
hipertensiune și proteinurie. Evoluția este frecvent neliniară cu deteriorări bruște și ireversibile ale funcției grefei survenite pe fondul unui declin lent progresiv al acesteia. Din punct de vedere histologic, leziunile de fibroză/scleroză afectează toate cele patru compartimente renale: tubi, interstițiu, glomeruli și vase. Fibroza interstițială, atrofia tubulară, glomeruloscleroza, îngroșarea concentrică a intimei arterelor și arteriolelor caracterizează tabloul histologic al NCG. Unii pacienți dezvoltă o formă specifică de afectare glomerulară, 262 glomerulopatia de transplant; aspectul tipic este acela de “dublul contur
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
Plath s-a construit pe sine sub greutatea modelului absent. Un model strivitor, pentru că tânăra hipersensibilă putea să pună În el totul: și ambițiile, și iluziile și deșertăciunea nebunească a propriilor proiecții mentale. Personalitatea mamei se topește, cu Încetul, În interstițiile unei indiferențe progresive, devenind, În cele din urmă, oglinda deformatoare, anti-modelul care trebuie distrus. Nimic n-o deprimă atât de tare ca pretenția celor apropiați de a vedea În ea o re-Întrupare a mamei. Știe că nu i se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autoportretul din jurnalul intim să nu fie un eu prins În chingile alterității, pentru ca, În cele din urmă, să nu devină o forță autopropulsat orie. Autodescrierea nu e, În acest context, decât istoria ieșirii din obiectivitate și a coborârii În interstițiile subiectivității. Frapează În toate reconstituirile de autoportrete pretenția autorului de a elimina din descriere ficțiunea, imaginarul, interpretarea. Dar, alungate pe ușă, acestea se reîntorc pe geam. Tensiunea extraordinară provocată de dubla articulare a autoportretului - la o extremă, de imaginarul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
clasele populare trăiesc un individualism negativ, după cum scria Robert Castel. Cultura individului și a performanței nu îi privește. "Vedem dezvoltându-se un altfel de individualism, de masă de această dată, [...] care apare ca o metamorfoză a individualismului "negativ" dezvoltat în interstițiile societății preindustriale. [...] Am putea astfel vedea în exemplul ideal tipic al tânărului toxicoman din cartierul mărginaș omologul formei de dezafiliere incarnat de vagabondul societății preindustriale. Este complet individualizat și supraexpus, prin lipsa de legături și de sprijin, în ceea ce privește munca, transmiterea
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
la biblicul Absalom. În cele din urmă, dimensiunea sa particularizantă nu ține de paradigma funerară, de vreo mistică a morții, ci de calitatea artei, de ceea ce ea înțelege prin Spațiul dintre cuvinte; e vorba de valorificarea expresivă a articulațiilor și interstițiilor, de instrumentația metaforică, de dicțiunea sobră, de frenezia și tensiunea sentimentelor care își caută sunetul. Dincolo de tristețea multiformă subzistă, în filigran, o naturală dragoste de viață. Contribuie la o mai relevantă apropiere de remarcabila poetă (consecventă crezului său estetic și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ni se oferă poemul elaborat, de unde: Ofelia Ofelia, Deasupra stele Deasupra stele, Ploi de toamnă Ploi de toamnă; și așa mai departe. În dublete ca acestea, poeta, tălmăcitoare a propriilor ei vise, decantează și propune sensuri; oniricul acesta diurn cu interstiții de jurnal intim (oniric diferit de gravele visuri philippidiene "în vuietul vremii") ține de imaginarul cuiva la care primează tensiunea secundei. Dacă în genere visul de noapte ocupă (potrivit analiștilor) un sfert din somnul individului, la Carolina Ilica visarea diurnă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și piele, prin vasoconstricție reflexă, este mobilizată o cantitate de până la 2 litri de sânge, ceea ce duce la creșterea volemiei. Efortul acut, mai ales la persoanele neantrenate, care nu prezintă adaptare metabolică și cardiovasculară, are ca efect extravazarea plasmei în interstiții și scăderea volemiei; efortul fizic de durată duce la creșterea volemiei. În ceea ce privește elementele figurate ale sângelui, hematiile pot suferi modificări patologice de tip cantitativ, calitativ sau mixt. Principalele modificări cantitative ale hematiilor sunt poliglobulia și anemia. Poliglobulia (sau policitemia) se
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
datorează forței impactului publicitar. Tradițiile și-au epuizat influența: în locul lor avem publicitatea și puterea ei de a promova norme consumative, de a influența un număr crescând de comportamente individuale și colective. În stadiul III, publicitatea se infiltrează în toate interstițiile vieții, invadează toate continentele, pune stăpânire pe toate sistemele de referință, joacă pe toate registrele. Chiar dacă sistemul de promovare ce ocolește mass-media restructurează politicile de comunicare, nu e mai puțin adevărat că publicitatea pare mai omniprezentă și mai penetrantă ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
însuflețită ar putea fi metafora ideală. Avem convingerea că, în soluționarea tuturor acestor probleme, întâlnirea discursului teatral contemporan cu cel al antropologiei va putea duce la o mai exactă înțelegere a ceea ce înseamnă astăzi un teatru confruntat cu fantomele. Efigiile interstițiului: de la eidolon-ul și de la colossos-ul Greciei Antice la zeul-obiect africantc "Efigiile interstițiului\: de la eidolon‑ul și de la colossos‑ul Greciei Antice la zeul‑obiect african" Într-adevăr, antropologia ne oferă un întreg ansamblu de date referitoare la procedurile rituale care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acestor probleme, întâlnirea discursului teatral contemporan cu cel al antropologiei va putea duce la o mai exactă înțelegere a ceea ce înseamnă astăzi un teatru confruntat cu fantomele. Efigiile interstițiului: de la eidolon-ul și de la colossos-ul Greciei Antice la zeul-obiect africantc "Efigiile interstițiului\: de la eidolon‑ul și de la colossos‑ul Greciei Antice la zeul‑obiect african" Într-adevăr, antropologia ne oferă un întreg ansamblu de date referitoare la procedurile rituale care, în practicile simbolice, au rolul de a articula raporturile dintre vii și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
păstrarea sufletului ancestral ce urmează să se reincarneze: la triburile Yoruba, suflul - capul, la triburile Fon -, cu acea dublă dimensiune a respirației care încetează odată cu moartea, în timp ce spiritul imaterial, prezent în acest suflu, se reîntoarce la străbuni 1. Toate efigiile interstițiului, care marchează întotdeauna praguri, puncte de trecere ori intersecții, se constituie tocmai prin raportarea la acest mod de gândire relaționist. Ele sunt obiecte făcute din piatră sau din alte materiale inerte, obiecte încărcate însă de energie, de forță, căci se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a celui mort în identitatea celui viu). Ceea ce definește un mort care se întoarce printre oameni este dubla lui poziție: situat la hotarul dintre două lumi, el nu mai aparține celor vii, fără să fi devenit însă strămoș-zeu. Figură a interstițiului, womi posedă totuși, încă de pe acum, caracteristicile care îi conferă un statut apropiat de cel al divinității: cunoașterea trecutului și a viitorului, cunoașterea forțelor care acționează în univers. Această înzestrare face din el o putere ambivalentă. Putere, cunoaștere și ambivalență
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o veritabilă statuie. Veșmintele care îl acoperă, podoabele cu care e gătit, toate acestea țin de statuar. În strategiile funerare și în teatru, același gest: gestul costumierului, asemănător celui al sculptorului, și unul, și celălalt creatori ai unei efigii a interstițiului care conduce spre posibilele apariții ale fantomelor. Așadar, pentru Serres, degradarea morții 1 și sfârșitul erei statuilor sunt cei doi factori ce definesc modernitatea noastră. O modernitate în care nu mai privim moartea în față. Nevasta lui Lot a împietrit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mama într-un spațiu bizar, aflat undeva între viață și moarte. Timpul piesei no a fost timpul insuportabilei separări, învinsă de forța amintirii, care este deopotrivă forță a iubirii, a iubirii capabile să creeze spațiul unei întâlniri în acel straniu interstițiu. Un alt no „din lumea reală”, Hyakuman, vorbește și el despre această rătăcire prin spațiile-limită, legată tot de ideea pierderii, a despărțirii. Și aici există un shite, o femeie care bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui waki. Ca să facă posibilă această revenire - „fie și doar în vis, dacă așa i-e vrerea” -, ea se întinde pe pat, spunându-și: „perna mea o să-i destăinuie dragostea ce i-o port”. Totul se petrece ca și cum somnul, acest interstițiu dintre viață și moarte, ar servi drept spațiu al întâlnirii viilor cu morții. Întâlnire a două memorii, care pune în contact, dincolo de granița neființei, forța trecutului pentru cei vii cu forța trecutului pentru cei plecați dintre ei. Căci locurile memoriei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tot ceea ce vedem pe scenă e adevărat tocmai din cauza „asemănării”? A unei asemănări ciudate însă, căci puterea ei este atât de mare, încât sfârșește prin a crea iluzia realității. Ultimele două acte din Visul... sunt dominate de senzația existenței unui interstițiu vis/realitate, asemănare/realitate efectivă: „Mi s-a părut că mă îndrăgostisem de un măgar...”. Titania trece printr-o experiență care naște în mintea ei o teribilă confuzie între adevăr și aparența adevărului; personajul aruncat cu brutalitate de Shakespeare în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de ce n-ar fi aceste puteri întru totul asemănătoare cu cele pe care le cheamă în ajutor poetul?”. Dacă admitem că e așa, atunci teatrul devine spațiul prin excelență al unei creații poetice definite prin realizarea de forme situate în interstițiul viață-moarte, un spațiu în care actorul aspiră, în viziunea lui Maeterlinck, la statutul de mort viu. Este o nouă afirmare a paradoxului necesarei absențe a actorului ca trup însuflețit și al forței pe care urmează să o capete, într-un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Palomides, Interior și Moartea lui Tintagiles sub titlul Trei mici drame pentru marionete. O invitație implicită la a nu uita recurența figurii de ceară în Prințesa Maleine, Intrusa și Orbii, trei piese din perioada debutului. În fața tuturor acestor figuri ale interstițiului se află o spaimă amestecată cu uluirea produsă de săvârșirea unei minuni neașteptate, întocmai ca în Poveste de iarnă. În fața indeterminabilului moarte-viață, ca și în fața indeterminabilului fantomei, a mortului care vorbește, a neînsuflețitului care se animă - aceeași ambivalență a terorii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-și dă nimeni seama de diferență”. „Mă sperii”, continuă Necunoscutul. „Să fie-ntr-adevăr posibil? Dar când mă uit la toate figurile astea spectrale, în care cred că recunosc personaje din copilărie...” Morții vii și fantomele trecutului își împart același spațiu, același interstițiu care, la Strindberg, este spațiul prin excelență al teatrului. Un teatru în care fantoma nu e singura reprezentare a rătăcirilor fără țintă prin locuri vag definite și primejdioase. În Drumul Damascului, Necunoscutul apare, încă de la început, ca un străin sumbru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de povara trecutului, de amintiri, dar și omul pe care cei întâlniți în cale îl fac „să-și descopere și să-și recunoască înrudirea cu muritorii de rând, cu oamenii obișnuiți”. Aidoma fantomei rătăcitoare, și el este o făptură a interstițiului, și el rătăcește într-un spațiu incert, în care desprinderea totală de viață nu s-a produs încă, dar nu s-ar putea spune nici că viața continuă. Un spațiu inseparabil de jocurile dublului sau de moartea vechiului eu, acel
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
statuilor sacre. Potrivit unui text din 1908, „Marioneta, domnilor!”1, locurile unde aceasta poate fi întâlnită sunt catedrala - aici o găsim țintuită pe cruce (Christos, ca reprezentare a marionetei sacre, deoarece este în același timp om și divinitate, figură a interstițiului, a umanului și, totodată, a non-umanului) - și templul din Extremul Orient - aici pentru că „joacă într-o piesă mai puțin tragică, așezată dinaintea tămâiei care fumegă, cu mâinile împreunate și cu o expresie calmă, de o desăvârșită seninătate”, nu ne amintește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-atât conștiința morții și eterna încercare de a înfrânge moartea sunt legate una de cealaltă în credința plină de fervoare, dar și de neliniște a teatrului. Cuprinstc " Cuprins" Prolog sau confruntarea cu fantoma 7 Fantoma sau mizele reprezentației 7 Efigiile interstițiului: de la eidolon-ul și de la colossos-ul Greciei Antice la zeul-obiect african 12 Cadavrul ca dublu și statuile 17 Teatrul ca dialog cu cei morți 20 I Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilor Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vis
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
bucure din plin. Spectatorul se situează „deasupra” unor personaje și evoluția lor îl captivează tocmai pentru că știe în ce capcane vor cădea. Oare ce sunt eu, dacă nu un scriitor neîmplinit și un teoretician incomplet? Mă aflu în indeterminabilul acestui interstițiu... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe fundalul acestei duble dezamăgiri, continui să scriu. Activitatea mea constă în a scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă, mereu în mijlocul vadului, sfâșiat între biografic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]