272 matches
-
corectitudinii judecăților și ca modalitate de a comunica publicului felul în care ar putea fi percepute și analizate operele de artă. Cercetările recente în teoria criticii de artă susțin că judecățile critice pot fi obiective doar atunci când se bazează pe intersubiectivitate, deoarece, fiind în primă instanță vorba despre justificarea unui răspuns la obiectele artistice, această justificare solicită un cadru de referință care trebuie să fie recunoscut atât de critic, cât și de cititorul/ascultătorul său118. Însă, comunicarea și justificarea reușită a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
datora pe de o parte profilului lor cvasi-comercial (foarte puține dintre lucrări ori dintre documentările lor fiind achiziționate de galerii, centre de artă ori chiar muzee), iar pe de altă parte creării unui nou mediu al investigației artistice, respectiv spațiul intersubiectivității. Potrivit lui Claire Bishop, aceste practici care au căpătat o varietate de nume: de artă angajată social, artă bazată-pe-comunitate, comunități experimentale, artă dialogică, participatorie, intervenționistă, bazată-pe-cercetare ori colaborativă sunt câtuși de puțin interesate de estetica relațională, cât mai curând de rezultatele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
doi termeni, existând o multitudine de opțiuni prin care să fie definite paradigmele din relațiile internaționale.34 Prin urmare, definește paradigmele apelând la identificarea conceptului cheie pe baza căruia acestea sunt construite. În cazul constructivismului autorul apreciază că noțiunea de intersubiectivitate este centrală pentru această 'paradigmă a paradigmelor'. În cazul realismului, Barkin găsește că politica de putere este conceptul central. Propunând un constructivism realist care să analizeze felul în care structurile de putere influențează schimbarea normativă în relațiile internaționale și invers
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
critice, fără negativismul inerent proiectului emancipator al acestor teorii. Constructivismul realist ar putea face acest lucru și incluzând în studiul puterii nu numai analiza teoriei postmoderne asupra textelor subiective și investigația realistă a fenomenelor obiective, ci și studiul constructivist al intersubiectivității, al normelor și regulilor sociale.35 Statele și actorii non-statali au interpretări care rivalizează din punctul de vedere al înțelesului și vor lupta pentru a fi acceptat la nivel colectiv înțelesul pe care îl propun. Faptul că aceste înțelesuri sunt
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pe constituirea reciprocă a identităților, însă acceptă o epistemologie de factură pozitivistă care poate include testarea ipotezelor, cauzalitate și explicații. 1.1.1 Ontologia Ontologia constructivistă, în încercarea de a surprinde relația mutual constitutivă agent-structură, se bazează pe trei componente: intersubiectivitatea, contextul și puterea.58 În contrast cu realitatea materială, realitățile sociale există numai prin acordul oamenilor.59 În viziunea constructivistă înțelegerile intersubiective cuprind atât structurile, cât și agentul. Normele, regulile, semnificațiile, limbajul, cultura, ideologiile sunt fenomene sociale care creează identitățile și ghidează
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și prin termenul de structură sau instituție. Regulile și normele prefigurează așteptări vizavi de modul în care lumea funcționează, ce tipuri de comportamente sunt legitime și ce identități și interese sunt posibile. Cercetătorii dezbat pe marginea denumirii asociate noțiunii de intersubiectivitate, dacă să se folosească cuvântul norme, care are conotația stabilității și implică o largă acceptare, sau cuvântul reprezentare, care sugerează o mai mare conte stabilitate.62 Pentru că înțelesurile intersubiective variază în funcție de spațiu și timp, constructiviștii situează subiectele de cercetare în
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de studiu al relațiilor internaționale nu poate fi înțeles decât din perspectivă istorică.99 Programul de cercetare constructivist este similar celui pe care Marc Bloch l-a conceput în prima jumătate a secolului XX, care afirma primatul ideii și a intersubiectivității în explicarea socialului. Originalitatea demersului lui Marc Bloch servește și presupune o atitudine sau un fundament teoretic constructivist, întrucât scopul acestuia este de a surprinde o credință încă de la nașterea sa și de a o urmări cum se instalează și
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
iar alegerile fiecăruia sunt parțial dependente de răspunsul unuia față de celălalt. Sfera alegerii se poate spune că este mutual constituită. Decât a afirma că structurile sunt constrângătoare, cum fac raționaliștii, constructiviștii se axează pe rolul constitutiv al normelor și al intersubiectivității, al înțelegerilor împărtășite, la fel ca și relația dintre agent și structură.153 Actorii relațiilor internaționale nu sunt în mod uniform și universal rațional egoiști, ci au identități distincte, modelate de circumstanțele materiale, culturale, sociale, politice în care trăiesc. Relațiile
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
să vorbim despre structura sistemului internațional fără ca, în același timp, să vorbim și despre identitatea și interesele unităților componente. Modul în care unitățile concep sistemul internațional este determinat de felul în care se percep colectiv sau intersubiectiv, și tocmai această intersubiectivitate este cea care furnizează mecanismul ce le condiționează acțiunile. Când statele admit că operează într-un sistem de unități egoiste, orientate către supraviețuire și autoajutorare, atunci ele sunt constrânse de această înțelegere intersubiectivă să intre într-o relație de competiție
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
unei discuții care avusese ca primă intenție sancționarea verbală a subalternului 4). (d) Comunicarea implică împărtășire, în sensul că locutorul comunică și se comunică, în principiu, în fiecare act comunicativ, deschizându-se astfel către relaționarea cu interlocutorul, către ceea ce presupune intersubiectivitatea (nu există împărtășire fără relație, fără coroborare de subiectivități: subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului). Locutorul împărtășește gânduri, sentimente, opinii, experiențe, interlocutorul împărtășește reacții, stări etc., și invers. Miza este "înțelegerea", comunicarea ca formă de comuniune (vezi etimologia termenului), în contextul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relațiile, ele "supervizează" interacțiunea între locutor și interlocutor interacțiune care presupune "un proces constant de gestiune și reglare emoțională strâns legat de celelalte schimburi orientate mai mult cognitiv" (Cosnier, 2007, p. 107) și care aduce în prim plan ideea de intersubiectivitate (Bârlogeanu, 2004, p. 104); aceasta în condițiile în care locutorul și interlocutorul intră într-o situație de comunicare cu propriile emoții, însă se raportează și la emoțiile celuilalt. Cea de-a doua perspectivă invocată mai sus vine din sfera inteligenței
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
384); * coroborare text (narativ, descriptiv, expozitiv, instructiv, argumentativ Rovența-Frumușani, 2000, pp. 140-141) condiții de producere a acestuia. Orice "schematizare discursivă" are ca premise intenționalitatea (cf. Sălăvăstru, 2003, p. 381; Dospinescu, 1998, p. 83 etc.), jocul subiectivităților locutorului/interlocutorului și, implicit, intersubiectivitatea și contextualizarea. Construirea/actualizarea unui discurs într-o situație de comunicare presupune intenția locutorului de a transmite o informație, de a solicita o informație, de a exterioriza o stare, de a produce modificări în planul comportamental/acțional/cognitiv etc. al
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cu a înțelege și a utiliza aceste tradiții ca principii care asigură conservarea ordinii sociale, legitimarea etnică, apărarea proprietății și a familiei, autoritatea nechestionabilă în ordinea cunoașterii. Omul e creator în măsura în care sustrage realul obiectivărilor limitative și îl așază în cîmpul intersubiectivității integratoare, al dialogului între persoana umană și cea divină. Unul dintre impulsurile care au condus la nașterea modernității, poate cel mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cu a înțelege și a utiliza aceste tradiții ca principii care asigură conservarea ordinii sociale, legitimarea etnică, apărarea proprietății și a familiei, autoritatea nechestionabilă în ordinea cunoașterii. Omul e creator în măsura în care sustrage realul obiectivărilor limitative și îl așază în cîmpul intersubiectivității integratoare, al dialogului între persoana umană și cea divină. Unul dintre impulsurile care au condus la nașterea modernității, poate cel mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
acceptarea, l’acquiescement, În termenii resemnării, ai trădării, ai neîmplinirii? De ce, adică, un tînăr broker plin de bani și cu mașină sport n-ar putea fi cu adevărat fericit, de ce adică televiziunea n-ar fi uneori pretext al unei adevărate intersubiectivități, de ce mărcile de produse n-ar Înveseli fațadele altfel triste ale clădirilor? GÎndirea franceză nu poate găsi o limbă nouă pentru a-și traduce prezentul - și suferă pentru că prezentul cultural global reține foarte puțin din propriul bagaj cultural francez: i-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Fenomenologia lui Husserl pune accentul pe conștiință, subiect și subiectivitate, fără a comenta persoana, deoarece nu imaginează raportarea „față în față” a indivizilor umani. În ultima perioadă în care tema alter-ego-ului a devenit centrală, Husserl (1994Ă a dezvoltat ideea unei „intersubiectivități transcendentale”, fără a face apel la conceptul de „persoană”. Totuși, în cadrul fenomenologiei unii autori au analizat tema persoanei. Cel mai pregnant a făcut-o Max Scheler, care, pe bună dreptate, este considerat „personalist”. În lucrarea sa fundamentală Etica materială a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și neesențial (aparent), exterior și interior, calități primare și calități secundare, profunzime și suprafață, abstract și sensibil, origine și descendență, centru și periferie. Pentru că limba, sistemul semnificant, este de la început intersubiectivitate, comunicarea are efectul obiectivam al cunoașterii. Subiectul se estompează, dispare, pentru că se estompează, dispare obiectul-obstacol din fața lui. întrucît nu există altă origine decât un alt sistem semnificant, nu există descendență, ci numai transformări și nu mai poate funcționa modelul istoric
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
supradeterminare istorică a sensului. Dacă sensul ține și de relația interpret-text și dacă interpretul e fixat într-un context istoric, atunci sensul va ține și de determinările istorice ale textului. Comprehensiunea umană este ireductibil istorică și lingvistică. Caracteristica omului este intersubiectivitatea, iar formula prin excelență a acesteia este limba. Cel ce interpretează nu e un "eu", ci un "noi" (prin determinare intersubiectivă a omului ce există prin Altul). Așadar, limba are valoare de comunicare, dar și de mediere, de inter-relaționare. De
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
artistului, alteori - dimpotrivă - cu optica metafizică. După el, este important să se analizeze această problematică pornind de la bază, recunoscând că stilul are în primul rând o exigență datorită primatului perceptiv, ceea ce implică luarea în considerație a dimensiunilor istorice și a intersubiectivității indivizilor. Pentru o listă completă a publicațiilor, vezi:
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
o pedeapsă divină). În opoziție cu această idee a pedepsei divine Humboldt afirmă diversitatea limbilor ca fiind cel mai de preț dar pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii. Puterea dumnezeiască (energeia umană este asemnătoare energeiei divine, dar limitată de intersubiectivitatea vorbirii) a diversităților limbilor face ca omul să poată avea o multiplicitate de viziuni ale lumii, o multiplicitate de lumi posibile în care să trăiască, căci fiecare limbă conține în ea însăși, implicit o lume. Pentru Humboldt, această multiplicitate a
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
individuală cu cel de egalitate propus de social-democrație. Termenul de recunoaștere vine pe filieră hegeliană și presupune să-l consideri pe celălalt egal, dar în același timp diferit de sine și astfel relațiile sociale devin mai presus decât individul, iar intersubiectivitatea primează subiectivității . Cei doi termeni sunt antagonici astfel că susținătorii sunt în dezbateri permanente. Liberalii, cei care propun dreptatea distributivă, consideră că politicile de recunoaștere sunt centrate prea mult pe comunitate, în timp ce teoreticienii recunoașterii acuză teoria distribuției ca fiind prea
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
eliminarea tuturor impedimentelor economice prin redistribuție ceea ce presupune restructurare economică pentru a asigura condiții obiective în fața cărora toți indivizii sunt egali. În același timp, soluția pentru nerecunoașterea diferențelor este eliminarea impedimentelor culturale prin recunoaștera acestora ceea ce presupune politici ce suplinesc intersubiectivitatea dintre indivizi. Astfel, pentru a elimina marginalizarea sau excluziunea politică, trebuie eliminate impedimentele de natură politică prin democratizare . Cele două direcții de acțiune, redistribuția și recunoașterea, sunt îmbinate prin două strategii: afirmarea și transformarea. Distincția dintre cele două constă, pe
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]