705 matches
-
Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica Întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pus accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul În procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el merge la templu și restituie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care apare explicit și la Marcu. În ce privește „degetul lui Dumnezeu”, trebuie spus că În Septuaginta apar trei expresii echivalente: „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15); „mâna lui Dumnezeu” (Ex. 3,20); „brațul lui Dumnezeu” (Is. 63,12). Semnificația logion-ului: lectură intertextuală La un prim nivel de lectură, conflictul Isus-farisei trimite la conflictul Moise-Faraon, dar sensul teologic diferă. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (În speță Faraon) rămân Încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, Încăpățânarea desfid
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
echivalează cu anularea sau amânarea morții atât în ordine individuală, cât și în cea a comunității. La această vârstă poetică, în Războiul cumoașterii (1979), B. fructifică motivul labirintului interior, al „neistovitei sete de-a lupta” cu sine însuși, în scenarii intertextuale în care trimiterile se fac mai cu seamă la mitologia greacă. Îi reușește lirismul reflexiv-elegiac, revelându-l ca poet problematic și contrazicând „calmul” ce i s-a imputat în junețe. Tema tanatică apare din ce în ce mai insistent și mai grav, ca în
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
despre Caragiale) cea de-a doua carte de referință a lui C. Prozatori precum Kogălniceanu, Filimon, Caragiale (tatăl și fiul), Ibrăileanu și Hogaș prilejuiesc autorului un tur de forță metodologic. El trimite spre dinamica liberă a ideilor într-un spațiu intertextual fără frontiere, a cărui figură este fără îndoială Biblioteca. O metaforă estetică inclusă en abîme și în câteva studii de mare finețe, consacrate bibliotecilor unor cititori fictivi: Emil Codrescu, Dinu Păturică, Ștefan Gheorghidiu. SCRIERI: Anton Holban. Complexul lucidității, București, 1972
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
volum și, la fel, câmpurile semantice, însă juxtapunerea acestora, precum și polisemantismul îmbinărilor lexicale perpetuează impresia de ermetism, cu toate că acesta pare a se diminua treptat. Din primele poeme cuprinse în carte, se desprinde o perspectivă nostalgică, estompată vag, în mod deliberat, intertextual, prin ironie / autoironie - ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
perechi de eroi ce posedă, fiecare dintre ei, atât propensiunea către mister a lui Holmes, cât și fidelitatea lipsită de ambiguitate a doctorului Watson. Este ca și cum, odată cu nașterea celor doi actori ai ficțiunilor sale, Jacobs ar fi intenționat să dialogheze, intertextual, cu o tradiție narativă care îl precedă. Atât Blake, cât și Mortimer au acces, împreună și separat, la misterul lumii pe care o explorează. Complementaritatea personajelor se sprijină pe existența unui numitor comun al inteligenței cutezătoare și nedomolite. Edgar P.
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto își așteaptă colegii de aventură, fiind, la rândul său, emisarul revoluționarilor muntenegreni. Aceasta este o înțelegere onestă și cavalerească - o împărțire echitabilă între soldații care ies din război și cei ce aspiră să clădească o altă revoluție. Postmodern și intertextual, Pratt strecoară în proza sa elementele întâlniririlor enigmatice fără de care Corto nu ar fi niciodată cu adevărat Corto. Elegant și dezabuzat, Cortopiratul discută, degajat, cu un anume Ernest Hemingway, pregătit să pună punct final unui roman cu un titlu care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
traducere italiană. Dar dincolo de acest punct al tradiției prozei grafice se află complexitatea obiectelor culturale gândite de Pratt. În centrul artei sale, așa cum au remarcat mai toți exegeții săi, se afla un principiu al vaselor comunicante de esență postmodernă și intertextuală.Temele circulă, obsesiile trec de la o carte la alta, iar scenografiile se hrănesc din punerile în pagină anterioare. Ann de la jungle este textul originar din care se desprinde nu doar silueta lui Corto, ci și viitorul în care va fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de aventură. Vara indiană aparține acestui proiect intelectual și ficțional de arheologie americană pe care Pratt îl inițiază în urmă cu decenii. În centrul acestui text se află tradiția la care Pratt și Manara se referă, polemic, propunând un dialog intertextual cu Nathaniel Hawthorne, a cărui The scarlet letter este evocată de vocea naratorului către final. Îi revine acestui narator (care nu este altceva decât o mască ficțională a lui HP) să înscrie povestea puritană a femeii cu fața însemnată de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
De aici, logica vaselor comunicante ce permite circulația atâtor teme și obsesii dinspre literatură înspre acest domeniu al prozei grafice. Atunci când se desprinde de tentația ilustrării naive a unor aventuri sângeroase și decebrate, atunci când se încarcă de o energie culturală intertextuală și dialogică, banda desenată este capabilă de a produce nu doar obiecte ale imaginației, ci și autentice mituri moderne. Tintin, Blake și Mortimer, Corto Maltese sunt tot atâtea ipostaze ale unei vocații creatoare de mitologie recuperabile în banda desenată. Hainele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cei doi Foucault S-a spus exact despre Umberto Eco că este un „mare manipulator“ de materiale semiotice care nu-i aparțin. Dacă reducem intertextualitatea la accepția semiozică cea mai exterioară, atunci se poate vorbi, Într-adevăr, de o metodă intertextuală pe care semiologul o aplică tale-quale În procesul creativ, fără să se preocupe În vreun fel de originalitatea scriiturii. Prin definiție, scriitorul semiolog nu suferă de complexul acesta. Mare scormonitor de texte (mai mult sau mai puțin apocrife), romancierul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fundal, o redimensionare a avangardei istorice se va produce ca urmare a apariției pe scena literară a „generației ’80”; conceptul de postmodernism - folosit, după 1985, drept stindard legitimator al optzeciștilor - trebuie înțeles și ca o expresie a domesticirii avangardismului, integrat intertextual în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
făină vie. Îți spun, catalogul Îngerilor lăuntric fard RÎsul se rupe În două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfîrșit, e poate și mai edificator permițînd, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, În care „personajul” apărea În final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? RÎd pentru reprezentația de sfîrșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă În Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
355, consecința acestei atitudini nostalgic-ironice fiind aceea că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj „dintr-o carte celebră” (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ca o lume esențialmente ipotetică: fiecare poem nu e altceva decât diagrama acestei dinamici a aproximării realului și, odată cu el, a propriei substanțe a eului 356. Sunt puține poemele în care natura idiosincratic livrescă a inspirației poetului și caracterul inevitabil intertextual al construcțiilor cad în plan secund, în favoarea elementului autobiografic. Bunăoară poemul poveste scurtă, inclus tot în volumul de debut din 1968, este unul dintre cele mai grăitoare în acest sens: acum foarte mulți ani, am fost într-o seară în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
i se povestea despre sora lui, care ar fi fost și ea mai mare dacă nu murea la o vârstă fragedă, înainte de nașterea sa357. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. „Cadrul”, reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la capătul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu are practic prea multe în comun cu lumea occidentală a simulacrelor, în afară de aceeași inaderență la real). În poemele lui Mircea Ivănescu s-ar părea că avem de-a face cu o gamă largă de forme ale evaziunii. Toate referințele intertextuale, toate aluziile livrești și ingenioasele mises en abyme, luate împreună, nu aveau practic - cum observa Matei Călinescu - „nici o atingere cu lumea înconjurătoare, ba chiar puteau fi folosite, împreună cu alte mijloace poetice și lingvistice pentru crearea unei lumi artificiale (...) ermetic izolată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
of the Ruling Elite Model', American Political Science Review 52, pp. 463-9. Denemark, Robert A. and Kenneth P. Thomas (1988) 'The Brenner-Wallerstein Debate', International Studies Quarterly 32, 1 (March), pp. 47-65. Der Derian, James and Shapiro, Michael (eds) (1989) International/ Intertextual Relations: Postmodern Readings in World Politics, Lexington, MA: Lexington Books. Dessler, David (1989) 'What's at stake in the agent-structure debate?', International Organization 43, 3 (Summer), pp. 441-73. Deutsch, Karl W. (1966) The Nerves of Government: Models of Political Communication
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tomuri din cronica de familie, una din cărțile de eseuri și alta, de interviuri. A reda anumite unități lexicale (ca arhaismele sau termenii cu valoare etimologică marcantă), a răspunde dificultăților frazei yourcenariene, densă și somptuoasă, ori celor legate de subtilitățile intertextuale atari provocări au pretins deopotrivă atitudini ferme și coregrafii rafinate, în stare să urmărească volutele și meandrele textelor de plecare. Se cuvenea prin urmare ca aceia care aveau să introducă opera sa în spațiul culturii noastre să fie pe cât de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare minimală a unui text" (Genette) Parodia = modernă și satirică; pastișa (blank parody) = postmodernă și nenormată (Jameson) Parodia = repetare cu diferență care nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conștiințelor autonome și necontopite"39, din rândurile cărora se disting, pe de o parte, limbajele/ discursurile parodiate și limbajele/ discursurile parodiante. Importantă rămâne, în fond, distincția celor două tipuri, certificată prin existența gradului de împotrivire dialogică a discursului parodiant. Dialogul intertextual facilitat de lectura unor astfel de opere se transformă, în viziunea formaliștilor ruși, într-un principiu intern de evoluție sau chiar schimbare a formelor literare, deci a literaturii prin extensie. În anii '60, teoria dialogismului va reveni în forță în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca paternitatea modelului să nu fie știrbită de nici o speculație interpretativă: "Care ți-e neamul? Cetatea ta care-i? Părinții tăi cine-s? (s.n.)" (preluare din Homer, Odiseea, I, 170). Cultura lui Claudius oferă și posibilitatea replicii de asemenea livrești, intertextuale ("Tocmai din Ilion vântul m-a dus pân... la tărâmul ciconic" Homer, Odiseea, IX, 39), remarcate și de naratorul care, implicit, își declamă, printre rânduri, intențiile parodice: "Însă versul următor, în egală măsură homeric (s.n.), ar fi fost mai adevărat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului neîndurător, neapărat lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic atinge apogeul, într-un poem prin care Hercule îi cere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rege, ori idiot", " Șoarecii ling pietrele de moară") nu lipsesc nici din textul unui autor altminteri deosebit de exigent. Se confirmă și "diagnosticul" pe care îl punea Bahtin, extrem de inspirat, specificității parodiei antice, înțelegând-o ca pe un dialog intercultural și intertextual, bazat pe fenomene de plurilingvism în cazul de fața, bilingvismul (folosirea limbii latine alături de citate parodice din limba greacă). A râde din și despre orice se adaugă, pe fondul imixtiunii elementelor folclorice, de mentalitate a claselor inferioare, tendinței de suprimare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vedere al evoluției formei epice: prin intermediul parodiei cultivate în satira menippee, s-a produs, în acel moment, o circulație a temelor și motivelor literare (chiar a limbilor literare) fără precedent, care a favorizat, la rândul ei, prin dialog intercultural și intertextual, înnoirea fundamentală, inovația de natură să dea naștere romanului. Chiar dacă unii cercetători ai fenomenului, printre care și Bahtin, susțin teza supremației, în epocă, a satirei menippee față de roman (considerând că aceasta din urmă dispune de un univers mai bine închegat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]