281 matches
-
facilitarea unui cadru în care corpul se emancipează și devine mai conștient de propriile lui resurse, chestionând astfel relațiile de putere și manipulare. Cunoașterea corpului, la nivel fiziologic și științific, e o formă de emancipare societala. Cred că valentă asta intervenționista în social poate fi un demers politic în ceea ce-mi propun, în zona de fizicalitate, de senzorialitate, de tactilitate, care e ignorată voit de societate. Și democratizarea acestei zone, poate, într-o sfera mai accesibilă a artei contemporane care
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
este justificată, scriind ca orice altceva este o apologie pentru crime în masă perseverente și fără sfârșit. Ca un om tânăr, Rothbard se considera parte a Dreptei Vechi, o ramură anti-statistă și anti-intervenționistă a Partidului Republican din SUA. Când războinici intervenționiști ai Războiului Rece de la National Review, cum ar fi William F. Buckley, Jr., au câștigat influență în Partidul Republican în anii 1950, Rothbard a părăsit partidul. După ce Rothbard a murit, Buckley a scris un necrolog amar în National Review criticând
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
reclama utilizarea venitului național pentru dezvoltarea industriei și comerțului, în loc să fie irosit pentru activități neproductive. Rolul finanțelor publice constă în asigurarea resurselor necesare funcționării instituțiilor publice. În perioada de după primul razboi mondial, locul statului neintervenționist a fost luat de statul intervenționist. Finanțele publice devin un mijloc de intervenție în activitatea social-economică, de exercitare a unei influențe pozitive pentru organizarea întregii activități. Maurice Duverger, referindu-se la statul modern din secolul nostru, scrie că acesta "nu se mărginește la sarcinile militare și
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
perioada de criză, pentru a împiedica creșterea prețurilor și a menține puterea de cumpărare a monedei în perioada inflației, pentru a asigura o cât mai bună utilizare a bogățiilor țării și repartizare a venitului național". Pierre Lalumiere subliniază creșterea rolului intervenționist al statului în economie după criza mondială din anii 1929-1933. Pentru îndeplinirea acestui rol au fost folosite pe o scară tot mai largă cheltuielile publice, impozitele și alte instrumente financiare. Finanțele publice sunt definite ca știința care studiază activitatea statului
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
începe cu Revoluția rusă din 1917. Bolșevicii conduși de Lenin s-au impus ca principala forță politică rusă, deși au trebuit să implice țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și intervenționiștilor străini. Bolșevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, și forțele armate pe care le-au organizat, Armata Roșie, au ieșit învingătoare din războiul civil. Comunismul a fost impus în toate teritoriile care au aparținut fostului Imperiu Rus. După moartea lui
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
opoziție cu "roșiii comuniști"), acești luptători antibolșevici au fost sprijiniți și de foștii aliați. Armatele Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii și Franței au încercat să prevină întinderea revoltelor comuniste în afara granițelor rusești și să reimplice Rusia în luptele războiului mondial de partea Aliaților. Intervenționiștii au încercat să invadeze Rusia și au sprijinit forțele ostile bolșevicilor cu arme, muniții sau direct cu trupe. Partidul Bolșevic, mai târziu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, la început s-a bucurat numai de posibilități limitate de exercitre a puterii
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
pentru a forma o nouă armată loială cauzei marxiste - Armata Roșie. Din rândurile fostei armate țariste s-a format armata guvernului provizoriu, care la rândul ei a asigurat elementele constitutive ale Armatei Albe antibolșevice. Albii, colaborând cu întreruperi cu forțele intervenționiste străine din Japonia, Marea Britanie, Franța și Statele Unite, au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice în războiul civil care a bântuit prin Rusia timp de aproape patru ani, din 1918 până în 1922. Pe 28 ianuarie 1918, Vladimir Ilici Lenin a decretat înfiintarea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
comisar politic care să urmărească acțiunile și să facă aprecieri asupra loialității comandanților profesioniști numiți oficial „specialiști militari” ("voienspeț", "voiennî spețialist"). Până în 1921, Armata Roșie a reușit să învingă patru grupări ale albilor, a ținut piept la cinci contingente ale intervenționiștilor străini, dar a fost înfrântă în Polonia. Forțele poloneze au reușit să întrerupă un lung șir de victorii bolșevice, lansând o contraofensivă îndrăzneață în fața porților Varșoviei în august 1920. La Varșovia, Armata Roșie a suferit o înfrângere atât de gravă
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
au manifestat două tendințe opuse, cea moderată a lui Eduard Herriot și cea agresivă, a lui Eduard Daladier, iar pentru a rezolva conflictul, J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina radială propunând un rol crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
pentru a rezolva conflictul, J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina radială propunând un rol crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
economice. Flandra devine treptat regiunea cea mai productivă din punct de vedere economic în timp ce Valonia este cuprinsă de o criză economică datorită deindustrializării regiunilor dominate de industria grea. Cauzele acestui declin sunt de asemenea și un sindicalism puternic și caracterul intervenționist puternic al autorităților publice. La începutul anilor 1980 țara a trecut printr-o perioadă dificilă datorită deteriorării performanțelor ecnomice și a reformelor economice neglijate. Un program de impulsionare a creșterii economice prin încurajarea exporturilor a dus la creșteri economice importante
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
Franța și Anglia s-au delimitat rapid de Italia. Singura putere care a susținut agresiunea Italiei a fost Germania Nazistă. Acesta avea să fie punctul de plecare unei viitoare alianțe. Regimul fascist italian s-a angajat într-o politcă externă intervenționistă și în Europa. În 1923, soldații italieni au ocupat insula grecească Corfu ca parte a mai vastului plan de ocupare totală a Greciei. Grecia nu a declanșat un război împotriva Italiei, în ciuda pierderii insulei. În 1925, Italia a forțat Albania
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
au manifestat două tendințe opuse, cea moderată a lui Eduard Herriot și cea agresivă, a lui Eduard Daladier, iar pentru a rezolva conflictul, J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina radială propunând un rol crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
pentru a rezolva conflictul, J Zay, P. Coty sau P. Mendes-France au renovat doctrina radială propunând un rol crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
devină posibilă înlocuirea producției individuale primitive și de calitate scăzută, cu cea desfășurată în colectiv, cu metode evoluate, ce permit recolte mai mari și de calitate superioară. Odată ce unitățile agricole își dobândeau autonomia materială și funcțională, urmare a acestor măsuri intervenționiste, statul urma a se retrage într-o poziție mai puțin activă, de supraveghere tutelară. O altă soluție propusă de Mitiță Constantinescu este cooperația, considerând-oaproape unica soluțiune de sprijin a micului plugar și de ridicare a economiei rurale. [Viața și opera
Mitiță Constantinescu () [Corola-website/Science/306219_a_307548]
-
puterii de la burghezie cu forță. Revoluția se face prin intermediul acestor organizații sindicale, conform anarhiștilor. Socialiștii considerau însă că revoluția se produce doar sub conducerea partidului politic. De asemenea, în cadrul acestui partid socialist se creează, spre declanșarea Primului Război Mondial, o grupare a intervenționiștilor. O dată cam la trei ani se desfășurau Congrese al socialiștilor, în care s-a puus de multe ori problema războiului. Internațională a II-a, datorită răspunsurilor divergente și confuze, în aceste congrese nu s-a putut ajunge la un consens
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
au eșuat. Oricum, marea majoritate a partidelor socialiste și social-democrate, chiar dacă nu știu metode de a lupta împotriva războiului, sunt pacifiste. Sunt însă mișcări minoritare care doresc izbucnirea unui război pentru a rezolva problemele externe ale Italiei. Unul dintre liderii intervenționiști era Benito Musollini. Catolicii italieni erau organizați în Opera Congresului, până când, la 1905, este desființată, iar Pius al X-lea înființează Operațiunea Catolică, ce stabilea cum ar trebui catolicii din toată lumea să se organizeze din punct de vedere social și
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu. Spre aceste trupe se îndrepta și compania de pompieri de sub comanda Căpitanului Pavel Zăgănescu. Căutând să prevină rezistența unităților militare, Locotenența domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria. Ostașii români au dat dovadă de un puternic spirit antiotoman, reliefat inițial în atitudinea Colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]
-
dau seama că nu pot ocupa cetatea, și se retrag. În anul 1849 orașul este ocupat de trupele conduse de generarul Forró și mai târziu din nou este ocupat de trupele conduse de Józef Bem. Prin bătălia între trupele țariste intervenționiste și armata revoluționară ungară de pe câmpia dintre Sighișoara și Albești din 31 iulie 1849, Sighișoara a intrat în istoria luptelor revoluționare din sec. al XIX-lea. În această bătălie a murit, printre alții, poetul maghiar Sándor Petőfi. În perioada interbelică
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
și alte regiuni deținute de Austro-Ungaria; pentru a-și atinge scopul, a devenit un membru activ al Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor, și a organizat personal mari manifestații pro-Antanta în București. Un prudent anti-austriac, Iorga a adoptat agenda intervenționistă fără întârziere. Ezitările sale au fost ridiculizate de militantul pro-transilvănean dar anti-război Eugen Lovinescu, lucru care l-a costat pe Iorga postul din Liga Culturală. Istoricul a mărturisit mai târziu că, la fel ca premierul Ion I. C. Brătianu și cabinetul
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Pe cealaltă parte, au fost uciși 65 000 de turci. Expediția a fost dezastruoasă din cauza erorilor grave de judecată ale lui Churchill (care avea să fie demis din funcție) și Kitchener. Pe 23 mai 1915, sub presiunea manifestantiilor desfășurate de intervenționiști, guvernul Salandra a declarat război guvernului de la Viena. Pe 24 mai, generalul Cadorna a inițiat mobilizarea a unui milion de soldați, dar prost echipați. Taverele adverse au intrat într-un război de uzură. Râul Insonzo, care marca granița dintre Austria
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
declanșase o revoluție; revoltele țărănești riscau astfel să înfrângă formidabila mașină politică și de război care era la acel moment partidul bolșevic (care reușise să înfrângă în războiul civil albii și aliații lor externi care erau cele opt puteri occidentale intervenționiste). Succesorul lui Lenin, Stalin, a introdus până în cele din urmă planificarea centralizată completă, (deși aceasta a fost de fapt ideea opoziției de stânga pe care Stalin a epurat-o din partid), a renaționalizat întreaga economie și, de la sfârșitul deceniului al
Noua Politică Economică () [Corola-website/Science/298239_a_299568]
-
1922, care a durat până la autodizolvarea sa din 1991. Statele Unite ale Americii nu au recunoscut noul guvern rus până la sfârșitul deceniului al patrulea. SUA au trimis 10.000 de militari care să ajute invazia japoneză la Vladivostok, în timp ce alte trupe intervenționiste, britanice și franceze, au fost debarcate în porturile de la Marea Neagră.
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
politice cu britanicii au continuat, lupta musulmanilor a fost slăbită de opțiunile lor tot mai diferite: susținerea Congresului, a Mișcării Khilafat sau a Ligii Musulmane. Lovitura finală a venit din partea lui Mustafa Kemal, ale cărui forțe au învins atât armatele intervenționiste occidentale, dar și partizanii monarhiei. Victoria kemaliștilor a dus la proclamarea unei republici seculare, independente, care a abolit rolul califului și a nu a mai avut nevoie de sprijinul indienilor musulmani Conducerea Khilafat s-a fragmentat, liderii ei adoptând linii
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
de luptă și pentru darea onorului corpului de oaste otoman ce urma să intre în capitală (în realitate era o măsură de precauție în vederea unei riposte hotărâte împotriva turcilor). Căutând să prevină rezistența uităților militare, Locotenența Domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin ca trupele române să se predea forțelor otomane dar colonelul Radu Golescu și subordonații săi, rămânând credincioși cuvântului dat guvernului provizoriu și fideli cauzei revoluției, refuză acest lucru. La cererea lui Kerim-Pașa adresată colonelului Radu Golescu de
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]