478 matches
-
un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trebuia să mă aștept la nici o bunăvoință din partea lui și cu atât mai puțin la vreo protecție. Doar când era bine dispus și nu se găsea nimeni altcineva pe coridor, îmi adresa o întrebare binevoitoare, de genul: "Îți lipsește ceva?" Intimidat, mereu cu teama că putea observa ceva nereglementar în ținuta mea, îngăimam ce-mi trecea prin minte. Și abia așteptam să-mi întoarcă spatele. Într-o zi, un om de serviciu m-a convocat la "domnul subdirector". M-am speriat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
hip-hop și-mi spune mai multe vorbe clare pe când își mângîie absent cercelul din urechea dreaptă. Zice așa: "ascultă, tataie, poetul național al românilor este Bacovia". Îl privesc zăpăcit, mărturisesc sincer că nu mă așteptam la asemenea provocare, așa că bâigui intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine să-mi duc până la capăt întrebarea că preopinentul meu scotocește prin buzunările largi ale nădragilor, din aceia cum au feciorii aceia grași de la canalul de muzică MTV, mormăie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
bar, mă apucă deodată grija că rămân de căruță și că, nespunând eu nimic referitor la problemele fundamentale ale țării, uitat fi-voi "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori". "Asta cam așa-i", zic, puțintel intimidat, în timp ce, pe micul ecran, din nou se aud scrîșnetele năpraznice ale pneurilor de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
telefona. — Aveam impresia că n-aveam deloc timp. Cu toate astea, n-am realizat nimic. Nu am schimbat nimic. Bineînțeles că n-ai schimbat nimic. Lumea devine mai bună datorită oamenilor care fac lucruri obișnuite și refuză să se lase intimidați. Nimeni nu-i poate convinge pe proprietari să împartă ce au cu producătorii, atunci cînd producătorii nu se descurcă singuri. Niciodată n-am putut înțelege politica. Cu ce te ocupi tu, Sandy? — îi raportez pe transferați și reparatori. — Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cazul nici să plângi, te rog doar să te duci chiar acum dincolo și să-ți mai dai drumul la șireturi. Rareori am simțit atâta forță la un om, papa, deși cu aproape douăzeci de ani mai bătrân, era complet intimidat. Cred că o să facă lucruri mari. Deci fără corset m-am dus în salon. Am văzut pendula, era destul de târziu, dormisem mult. Ce să faci într-o duminică veselă ca asta? M-am repezit să deschid fereastra, apoi pianul, uzatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la scară. Pe General îl impresionă nasul vulturesc al femeii, și expresia de piatră de pe figură, doar cei mai buni dintre ostașii lui o mai aveau. O invită în salon, potolind cu greu câinele de care musafira nu se lăsase intimidată, parcă nici nu-l vedea pe bietul Lord. — V-am trimis nenumărate cărți de vizită și, cum nu mi-ați răspuns, m-am hotărât „să încalc regulamentul“, spuse doamna cu o foarte slabă umbră de zâmbet. Uite o aici pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
potențial al imperiului care ne poate ajuta, direct sau indirect, în acțiunea noastră, iar, în cele din urmă, trebuie să... Glasul vorbea înainte, dar McAllister nu-l mai auzea. Privirile lui înnebunite se opriră asupra fetei, care stătea, tăcută și intimidată, lângă ușa din față. Păși către ea. Fie privirile lui aspre, fie prezența lui impunătoare o speriară, căci se trase înapoi, cu chipul cuprins de paloare. - Uitați! strigă el. M-am băgat până peste cap în povestea asta. Și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
perplex. Ca și mulți alți oameni cu caracter tare, fiind supuși prima data forței depline a unui nimb al personalității ce constituia aproape o energie în sine, părea incapabil să-și adapteze funcțiile mintale și fizice la realitate. Nu părea intimidat. Hedrock știa bine că de la un asemenea om nu se poate aștepta la frică. Triner deveni pur și simplu prudent și puțin curios. Spuse: ― Ce anume doriți să se facă? Chestiunea era prea importantă pentru a fi tratată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Violențele de acolo sunt de nedescris, iar riposta lui Gaddafi întrece orice imaginație, cramponându-se de putere precum Ceaușescu în România. Numărul de victime a atins 6000 și câte vor mai fi, pentru că masele dornice de libertate nu se lasă intimidate. Regimurile despotice, de orice natură ar fi ele, trebuie să dispară din viața omenirii! Pe plan intern, arestările numeroase operate în rândul tuturor oficiilor vamale și ale polițiștilor de frontieră corupți se extind, urmărindu-se atent circulația mărfurilor de contrabandă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că are și un public nevăzut de proporții considerabile, căci apariția unei motociclete a poliției în cartier era un eveniment, cu atât mai mult cu cât motociclistul purta pantaloni scurți și o barbă roșie. Cvartalul era sărac, evident, dar cinstit. Intimidat, polițistul Mancuso mai sună o dată și luând poziția pe care el o considera țanțoșă și oficială, întoarse spre spectatori profilul său mediteranean. Dar audiența nu văzu decât un trup pipernicit și măsliniu, cu pantaloni scurți lăbărțați și niște picioare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un „falus prețios“. Stânjeneala acelui moment Îl făcea și acum să roșească. Știa că Zeliha putea citi dincolo de masculinitatea lui forțată adevărata poveste a educației sale. Ea Înțelegea că el fusese răsfățat și hrănit cu lingura de o mamă asuprită, intimidată și bătută de un tată asupritor. — În cele din urmă ai devenit deopotrivă narcisist și nesigur pe tine, spusese ea. Oare lucrurile ar fi putut sta altfel Între Zeliha și el? De ce se simțise atât de respins și de lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
puteau aminti. Totuși aveau amintiri destul de diferite despre ea: Rose evoca Întotdeauna timiditatea și nervozitatea lui, pe când el Își amintea de părul ei strălucitor și de Îndrăzneala ei, care Îl intimidaseră la Început. De atunci nu se mai simțise niciodată intimidat de Rose. Dimpotrivă, a fi cu Rose era ca și când s-ar fi lăsat În voia unui fluviu liniștit, știind că nu avea să-l tragă niciodată la fund, un curs imperturbabil, fără nici un fel de surprize pe parcurs. Nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un mic dejun consistent, iar ea lua o gură și pleca În grabă. Când ajunse sus, constată cu surprindere că ușa dormitorului lui era deschisă larg, ca o invitație. Se uită Înăuntru, dar camera era imensă și cufundată În beznă. Intimidată, se opri În prag și-și ținu respirația, de parcă era pe cale să pătrundă În mormântul lui Tutankhamon. Era o liniște profundă. Îi era teamă că se culcase la loc și că, dacă ar ar fi coborât, zgomotul l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îndreptându-se spre casă, Îl complimentă: — Apropo, Îți stă foarte bine În roz! Intrară și Kitty se uită la scara mare, puțin descurajată. Nu voia să-l roage pe Matthew să o ajute cu geanta, În mod ciudat se simțea intimidată de el. — E vreun dormitor la parter? Îl Întrebă ea. Aș prefera să nu duc bagajul sus. El o privi amuzat. Avea o casă imensă, cu tot ce-ți puteai dori, mai puțin un dormitor la parter. — Nu, răspunse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
culoarea porților. Când se opri din fotografiat, continuară să se plimbe, dar cuvintele veneau greu. El era acolo, cu ea, dar Între ei se afla Atlanticul Înghețat și multe alte mistere pe care Kitty nu le pricepea. Se simțea prea intimidată ca să-l Întrebe ceva, dar abia aștepta să afle totul. El părea preocupat de ceva, se pierduse printre gândurile lui. — Ce s-a Întâmplat În Europa? Întrebă timid, În cele din urmă. Te muți acolo? — Da, răspunse sumbru, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Henrietta îi aruncă o privire cruntă. — Dacă ăsta e efectul pe care-l are munca asupra unei fete, atunci poate ar trebui să încerci și tu rețeta, Henrietta. Mai vrea vreuna din voi încă un rând? Henrietta nu se lăsă intimidată și îi întinse paharul. Simon, care avea o idee destul de clară despre cât băuse ea deja, își țuguie buzele și o ignoră. — Ce avem la cină? Își trase un șezlong, puțin cam prea aproape de al lui Fran. — Somon rece fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Se făcu palidă de furie și nările îi fremătau. Takamori știa încă din fragedă copilărie că nici o amenințare, oricât de violentă, n-o putea opri când se-nfuria. Mă duc cu ei, spuse ea hotărâtă. Haide! Nu ne lăsăm noi intimidați atât de ușor. Și cum Takamori nu răspunse imediat, adăugă: — Ți-e frică? Lașule! — Bine, fie! Să mergem! Takamori, care era la urma urmei bărbat, nu voia ca sora lui să-l disprețuiască mai mult decât o făcea deja. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
altar, dar izbucnind În chicoteli la jumătatea drumului, căci toți invitații Își Înșfăcaseră aparatele de fotografiat ca să le facă poze. După aceea, aproape Înainte să apuc să pricep bine ce se Întîmplă, iată-ne, soț și soție, iar sentimentul de intimidate și onestitate al ceremoniei noastre a fost repede strivit de dimensiunile uriașe ale petrecerii. Puținii oameni prezenți pe care-i puteam cu adevărat numi prieteni, ca Fran, Marcus, Sally, Lily și Anna, erau pentru noi ancore solide pe vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi-a scăpat ceva, că Dan ar putea fi mai interesat de Lisa decît am bănuit. Nu observ nici un semn, dar poate că nu știu ce caut. Priviri intense care durează o secundă În plus, o mînă pe umăr care vădește o intimidate ce n-ar trebui să existe Între soțul tău și prietena ta? Nu știu, așa că mă uit, dar nu văd nimic care ar putea fi greșit interpretat drept altceva. Drept ceva mai mult decît pare. Poate sînt prea inteligenți, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cunoștință. Hai Înăuntru să bei ceva. Toată lumea din grupul nostru primește palme prietenești pe spate de la Jonathan și Îmbrățișări de la Caro. Apoi, mergem În camera de zi ca să facem cunoștință și cu restul. Trebuie să recunosc că mă simt ușor intimidată. Aceștia chiar arată a fi Oamenii Frumoși despre care citesc deseori, cei care frecventează barul și hotelul Calden, crezînd că Înfățișarea și șarmul lor le pot aduce tot ce-și doresc. „Recepționer, ești așa de bun, prietene, să suni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
erau Îndeplinite, iar ei nu păreau niciodată surprinși, căci știau că, odată ce ceruseră, urmau să și primească. Îi priveam de la distanță, dar nu făcusem niciodată cunoștință cu vreunul din ei, nu mă gîndisem să fac conversație și fusesem mult prea intimidată fie și numai la gîndul că mi-aș putea petrece o seară cu ei. Asta pînă a apărut Lisa. CÎnd e singură, Lisa e doar Lisa. Abia cînd am văzut-o Îmbrățișînd-o pe Kate În avion mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el Îngropîndu-și fața În părul micuțului. Indiferent ce s-ar Întîmpla, te iubesc mai mult decît orice. Mă Întorc În camera de zi. Nu m-au observat și așa se și cuvine. Nu am căderea să le Întrerup momentul de intimidate. Mă simt străină În propria mea casa, stingheră, percepînd Înmiit fiecare zgomot, fiecare sunet. Relaxează-te, Ellie, relaxează-te. Respiră adînc și destinde-te. Încerc să trag adînc aer În piept, apoi iau o revistă de pe masă. Case și grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu se vedeau decât doi pereți ce păreau să se apropie În depărtare, până la a se atinge. O șerpuire de cabluri electrice și de tuburi, și apoi nimic. Negru absolut. — Vino, o invită Zero, Întinzându-i mâna. Maja privi Împrejur intimidată, ca și cum dintr-o clipă În alta trenul putea să țâșnească din galerie și să-i lovească. Dar nu era nici un tren. Ultimul se Îndreptase spre depou cu mai bine de jumătate de oră În urmă. Atunci Își spuse că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
întrebaseră dacă nu vrea și o bucată de pâine de secară, iar Savetina îi adusese un șervet cusut cu flori roșii. Pampu se strecurase afară cu grijă, dar când trăsese ușa, aceasta ieșise din țâțâni. O femeie țipase, iar el, intimidat, pusese ușa cu grijă mare lângă toc și dispăruse repede și fără țintă. Și tot atunci dăduse ochi în ochi cu Iscru, care îl privea senin și intimidat, încât pe Zogru îl lovise un val de vinovăție. Băiatul nu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]