580 matches
-
jurat că n-o să am niciodată un astfel de mariaj. Richard și cu mine am fost mereu foarte pricepuți la a discuta orice problemă. Tendința Shebei era să atribuie dificultățile din căsnicia ei prezenței lui Polly în casă. — E absolut intolerabilă, intolerabilă, obișuia să spună, mânioasă. Înnebunește toată familia! Dar cu trecerea săptămânilor, începea să recunoască că adevărata sursă a problemelor era aventura ei cu Connolly. — Adevărul e, mi-a spus ea într-o seară, că simt dispreț pentru Richard. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că n-o să am niciodată un astfel de mariaj. Richard și cu mine am fost mereu foarte pricepuți la a discuta orice problemă. Tendința Shebei era să atribuie dificultățile din căsnicia ei prezenței lui Polly în casă. — E absolut intolerabilă, intolerabilă, obișuia să spună, mânioasă. Înnebunește toată familia! Dar cu trecerea săptămânilor, începea să recunoască că adevărata sursă a problemelor era aventura ei cu Connolly. — Adevărul e, mi-a spus ea într-o seară, că simt dispreț pentru Richard. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a lungul istoriei, femeile au fost În permanență exploatate, marginalizate, nu de puține ori brutalizate și umilite de bărbați. Mai grav e că au fost manipulate În așa fel Încît să-și accepte situația de inferioritate ca naturală. O situație intolerabilă și care nu mai poate continua. De aceea, femeile trebuie să acționeze solidar și inteligent. Să fim Însă cu băgare de seamă. Cele mai multe fundații care se revendică de la mișcarea feministă sunt interesate mai curînd de subvenții, decît de problemele reale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în prima concepție, a divorțului-sancțiune, divorțul sancționează pe soțul care s-a făcut vinovat de vătămarea gravă a relațiilor dintre soți, sau pe ambii soți dacă este cazul, pe când în cea de-a doua concepție, divorțul remediază, îndreaptă o situație intolerabilă dintre soți; > în prima concepție, motivele care pot duce la desfacerea căsătoriei sunt numai cele din culpă (infidelitatea, abandonul), pe când în cea de-a doua concepție, constituie motive de divorț și cele fără culpă, ca alienația sau debilitatea mintală; > prima
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
unde nu sunt atacați: 1) compensarea reprezintă „contracararea unei slăbiciuni reale sau imaginare prin accentuarea unor trăsături dezirabile ori manifestarea unor comportamente de excelență în alte domenii” (Coon, 1983, p. 318); prin acest mecanism de apărare, „subiectul înlocuiește un sentiment intolerabil (inferioritate, culpabilitate) prin alt sentiment (superioritate, merit...) dezvoltate de alte ocazii, inconștient provocate” (Mucchielli, 1981, p. 52). Compensarea reprezintă ca proces centrarea pe propria persoană, ignorându-se variabilele exterioare ale conflictului și urmărindu-se creșterea eficacității proprii pentru a compensa
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
avea loc în Piața Universității în dialog cu protestatarii sau pe ogoarele patriei pentru că ,,nici agricultura nu ne este indiferentă". Este absurd, cineva își bate joc cu bună știință de noi și de instituțiile care ne reprezintă. Este o combinație intolerabilă de populism, rea-voință și politicianism de cea mai joasă speță. În legătură cu Roșia Montană rămân, totuși, două întrebări. De ce nimeni nu a dat avizul de mediu până acum și de ce această exploatare a celui mai prețios metal, aurul, nu este făcută
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mai mare a omului decât setea de dreptate. Lupta împotriva corupției nu este un moft. Faptul că suntem furați și abuzați permanent de către un grup de câteva mii de oameni prefăcuți, mincinoși și cleptomani, care conduc țara este un fapt intolerabil. Există un sentiment al eșecului tot mai înrădăcinat în interiorul societății românești. Credința este aceea că orice ai încerca nu merge dacă nu ești acolo cu ei în politică. Ceea ce mă surprinde tot mai mult în acest șir de arestări de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
secundare ale administrării acidului nicotinic la pacien ii vârstnici sunt minime. Administrarea aspirinei 325 mg, cu 30-60 minute anterior fiecărei doze de acid nicotinic pentru câteva zile, administrarea medicamentului la sfârșitul meselor și fără lichide fierbinți minimalizează roșeața pielii, considerată intolerabilă de 10% dintre pacienți (64). Doza inițială de acid nicotinic este de 250-500 mg/zi și trebuie crescută lunar cu 500-1.000 mg/zi, cu un maxim de 3.000 mg/zi. Hepatita reprezintă un efect advers mai frecvent la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91921_a_92416]
-
pentru că, prin gestul său public, sfidează conștient autoritatea politico-militară a unui regim nedemocratic) și, apoi, literarmente vorbind, textul cu pricina are statut de jalon în diacronia pamfletului românesc, fiind, în principiu, o denunțare publică, într-o montură artistică, evident, a intolerabilei ideologii politice promovate de Germania nazistă. Concluzionând, vom spune că dimensiunea polemică a creației argheziene se alimentează, în planul mental, prediscursiv, din surse biografice cu mare potențial conflictual, grefate, se știe, pe un datum structural inconformist în raport cu sine însuși, dar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a pierdut sensul de reper esențial, cinismul pare singura soluție de supraviețuire spirituală. Moralistul devine cinic în situații extreme, iar "cinicul crede în perenitatea catastrofei și își asumă, bravând, păcatul pentru ca acesta să se dovedească a fi imposibil, nesociabil și intolerabil; el scoate în evidență nedreptatea, sperând că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această optică, imoralitatea cinismului se comportă ca un antidot. 5. Discursul polemic între explicit și implicit 5.1. Polemica explicită. 5
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ale discursului advers, boicotându-l cu propriile arme, iar prozopopeea se insinuează ca o ipostază autodescalificantă a vocii incriminate: "Pe mine nu mă păcăliți. Eu sunt N. Iorga!"292. Aserțiunea traduce, în subsidiar, culpa trufiei adversarului și, implicit, tentația permanentă, intolerabilă pentru Arghezi, de a dirija ideologic destinul literaturii. Apoi, dincolo de formulări colocvial-retorice, prin care autorul menține viu contactul cu cititorul, ca, de pildă: "Iată-i", "Ei bine", " Câtă mai vorbărie, tată", fie că acestea apar în calitate de conectori argumentativi sau exprimări
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la coborârea lui, chiar la devalorizarea lui. În ale sale Nouvelles romaines și Nouvelles nouvelles romaines, Alberto Moravia dă câteva exemple 18 de asemenea ospitalități asimetrice în care gazda în magnificența ei îl umilește pe oaspete, îi aduce un afront intolerabil, îi ridiculizează sărăcia. Hedonismul material al gazdei constituie un obstacol iremediabil în relația cu oaspetele său, atât de mult încât ritualul ospitalității degenerează în mascaradă 19. În Comme il est charmant, povestitorul Luigi, este un proaspăt îmbogățit care îl invită
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prin culoare și prin locul în biserică o imagine a mamei) și punerea lui la distanță: Iulian îl aruncă "afară". Distanța este chinuitoare pentru că ea se stabilește în amețitoarea pierdere a limitei, în arsura prezenței insuportabile și neîndurătoare. Această prezență intolerabilă este semnificată în text prin imagini ale focului și sângelui, fie care e vorba de cer care "era roșu ca o baltă de sânge" și care amintește fără încetare crima, "reflexul stacojiu al vitraliilor, străpunse acum de prima suliță a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
față de sosirea muncitorilor specializați străini: Lebende, voind să-și construiască o casă și neacceptând ajutorul cu caracter familial al lui Ekania sau al lui Leboka, aduce un zidar de la o fermă din apropiere. Acest act a fost considerat o provocare intolerabilă, Lenbende convenind asupra unui preț (7 000 franci). În timpul lucrărilor, sătenii au exercitat presiuni neîncetate asupra zidarului pentru a-l face să-și ridice prețul; în cele din urmă, Lebende, după nenumărate discuții și incidente, a trebuit să plătească 12
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
acesta din urm... fiind primit triumfal la Sofia În 1947. Totuși, era de meditat lucid asupra formelor exacte de apropiere dintre ț...ri. Or, la Începutul lui 1948, Stalin a cerut brusc Înființarea imediat... a unei federații. Iugoslavii au considerat intolerabil... aceast... presiune și au refuzat. Astfel a Început ceartă dintre Moscova și Belgrad, care s-a Încheiat cu ruptură din iunie 1948. Scandalul ne pare simptomatic pentru divergențele majore dintre Stalin și Țîțo În leg...tur... cu cooperarea dintre statele
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
ale suficientismului / 188 4.4. Suficientismul ca ideal al dreptății în distribuția serviciilor medicale / 194 4.5. În ce constă un "minim decent" de îngrijiri medicale? Câteva răspunsuri / 207 4.6. Este inegalitatea de acces la serviciile medicale nedreaptă și intolerabilă? Două argumente ale lui Ronald Dworkin / 218 4.7. Suficientism sau prioritarianism? / 220 4.8. Prioritarianismul și distribuția serviciilor medicale / 223 Concluzii, considerații și precizări finale / 229 1. Care este idealul adecvat al dreptății în distribuția serviciilor de îngrijire medicală
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Pentru aceasta este, însă, obligatoriu ca toți cei care vor fi afectați de această decizie să participe la luarea ei, fie individual, fie cel mai probabil, prin intermediul unor reprezentanți. 4.6. Este inegalitatea de acces la serviciile medicale nedreaptă și intolerabilă? Două argumente ale lui Ronald Dworkin Spre deosebire de egalitarianism, suficientismul nu consideră nedrept accesul inegal al indivizilor la serviciile medicale, atâta vreme cât cei care beneficiază de cel mai scăzut nivel de acces beneficiază, totuși, de un minim decent de servicii medicale. Aceasta
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
suficientiști. O astfel de situație pare să descalifice suficientismul ca ideal al distribuției juste a serviciilor de îngrijiri medicale. Pentru mulți dintre noi, inegalitatea de acces la serviciile medicale în condițiile unor nevoi medicale egale între bogați și săraci este intolerabilă. La fel este și o teorie a dreptății care legitimează o astfel de inegalitate. Nu întâmplător, egalitarianismul este teoria despre distribuția justă a serviciilor medicale cu cei mai mulți adepți actuali, în ciuda deficiențelor sale menționate de suficientiști sau prioritarieni. Este, însă, suficientismul
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
morale egalitariene în ceea ce privește accesul la serviciile medicale? Nu neapărat. O apărare de acest tip a suficientismului a fost oferită recent de Ronald Dworkin. Dworkin a oferit două argumente principale ce apără suficientismul de acuzația că inegalitatea ar fi o situație intolerabilă în ceea ce privește distribuția serviciilor medicale 42. Primul este acela că inegalitatea în îngrijirea medicală este, atâta vreme cât toată lumea beneficiază totuși de un minim decent de servicii medicale, o inegalitate relativ benignă prin comparație cu alte inegalități din cadrul societății (precum inegalitățile în educație
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
puțin cunoscute, se numesc „sud-hispanice” sau „bastulo-turdetane”*. Nebun? sau nu? cred că am descifrat în ele o limbă indo-europeană necunoscută. Peste puțin timp veți primi cea dintâi notiță 1, care va sfârși probabil prin a mă condamna ca un bluff intolerabil - dar, în fine, desinențele ariene se regăsesc aici, n-am ce face... Până acum s-a căutat basca sau o limbă hamitică. Dar să ne întoarcem la oile noastre: mi-e rușine să spun cât de refractară rămâne Suedia la
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
se depărteze de obiectele oedipiene fără să se simtă amenințat sau sărăcit. El poate, de asemenea, să se apropie de alte obiecte, să aștepte plăcere și emoție din partea acestora, asta numai dacă această așteptare nu este trăită ca o excitație intolerabilă și ca un farmec amenințător pentru fundamentul narcisiac. În aceste condiții, calitatea fundamentului narcisiac așa cum a putut fi stabilită în timpul copilăriei apare ca un element fundamental pentru evaluarea capacităților adolescentului de a înfrunta această miză narcisiaco-obiectală conflictuală. DEPRESIA ADOLESCENTULUI: OBIECTE
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
chiar abandon. Dacă trecutul infantil al adolescentului este construit din ruptură, pierdere a relației, abandonări (spitalizări repetate, plasamente repetate în centre de îngrijire, carență afectivă etc.) trăirea afectivă a tristeții, a pierderii impuse chiar de procesul devenirii în adolescență devin intolerabile sau amenințătoare. În travaliul său de desprindere de relația oedipiană, adolescentul trebuie să se sprijine pe un obiect fiabil și „sigur”. Modelele interne ale atașamentului (Pierrehumbert, 1996) par relativ stabile la individul copil sau adult. Obiectul insuficient poate fi reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
narcisiac riscă să fie fragilizat deoarece travaliul de diferențiere dintre planul narcisiac și planul obiectual este confuz, estompat. În adolescență această fragilitate va fi resimțită ca pe o suferință insuportabilă. În forma cea mai extremă aceasta poate merge până la o intolerabilă percepție a dependenței de trebuințele noi ale corpului, mai ales de cele care sunt legate de sexualitate. Adolescentul riscă atunci să atace acest corp (tentativă de suicid) sau să refuze această dependență intolerabilă a corpului, recurgând la dependența de substanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai extremă aceasta poate merge până la o intolerabilă percepție a dependenței de trebuințele noi ale corpului, mai ales de cele care sunt legate de sexualitate. Adolescentul riscă atunci să atace acest corp (tentativă de suicid) sau să refuze această dependență intolerabilă a corpului, recurgând la dependența de substanțe sau de o conduită, utilizându-le uneori chiar pe amândouă (vezi paragraful: relația dintre consum de substanțe și depresie/tentativă de suicid). Obiectul excitant este investit ca fiind acel obiect care apare imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
implicate. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, aceste obiecte (persoană sau lucru) se sustrag sau amenință cu această intenție, acest lucru îl face pe subiect să se confrunte deodată cu propria sa fragilitate și activează în mod dureros un sentiment intolerabil de dependență: raptus-ul suicidar, în contextul anxiogen, are drept finalitate încercarea de a pune capăt acestei percepții inacceptabile. Dacă evenimentul, în mod aparent cauzal, are valoare de pierdere, acest lucru se întâmplă mai ales datorită efectului de repetare a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]