251,740 matches
-
mine. Nu avea. Renault-ul meu e ușor de condus, dar eu m-am obișnuit greu cu el. (De fapt, cu ea, pentru că în intimitate îi spun, răsfățând-o, franțuzoaica.) în trafic, în primele săptămâni, la fiecare o sută de metri intram în panică, având impresia că i s-a oprit motorul. De ce? Pentru că nu-l auzeam. înainte avusesem o Dacia 1310 care huruia și zdrăngănea, zgâlțâindu-se din toate încheieturile, astfel încât simpla ei înaintare părea o acțiune eroică. "Franțuzoaica" este cu
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
uit de țevile de apă ale blocului, sparte de peste douăzeci de ani, de prizele electrice fără legătură cu pământul (prize a căror folosire dă emoții ca "ruleta rusească"), de liftul înțepenit între etaje, de interfonul răgușit. Uit de toate și intru într-un spațiu magic, decupat dintr-o altă lume, a lucrurilor bine făcute.
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
sînt adevărate distracții (...) Pot să fac o treabă serioasă într-un film de acțiune și asta să fie totodată o șansă de a mă distra pe cinste". E posibil ca Anthony Hopkins să se fi distrat, într-adevăr, pe cinste, intrînd în pielea unui agent CIA conceput după toate șabloanele binecunoscute (dur-eficient-solitar-fără familie-cu un umor sec-cu un fond secret generos etc.) și punîndu-și acea piele la bătaie ca să salveze omenirea, sau cel puțin New York-ul, amenințat de o bombă
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
semnalăm și acele violențe contrase, lapidare, am spune emblematice, care ni-l evocă de asemenea pe Caraion: "Alergam cu toții/ oameni și lucruri/ prin grotele luminate/ ale unui instrument inventat" (Existență în somn prin miriști orbitoare). Sau: "și peste tot/ posibilul intrat în grevă" (Oraș de sticlă). Sau: "gutuiul a putrezit/ în gheață/ ca țipătul/ în gura moartă" (În adînc). Adică veritabile insigne ale "frumuseții convulsive", pe care poezia în cauză le poartă la rever. Incontestabil, rădăcinile unei atari concepții a dezasamblării
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
referința literară imediată, pe atît îi e de nelămurită originea. Rodica reprezintă în onomastica românească un caz clar de modă cultă, făcînd parte din categoria mai largă a numelor răspîndite datorită literaturii și spectacolului (poezii și romane de succes, basme intrate în circulația cultă, teatru, operă, romanțe, șlagăre, filme etc.). Nu e nici o îndoială că la originea impunerii numelui stă scurta poezie idilică a lui Alecsandri, publicată în Convorbiri literare în 1868, inclusă în ciclul Pasteluri. Sînt cunoscute controversele în jurul acestei
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
Adesea, împrumuturi recente care se lasă ușor analizate au deja în structura lor sufixul -ism (multiculturalism). Transparența, de altfel, este criteriul demn de a fi adoptat în caz de oscilație între două forme. Etimologia multiplă funcționează în continuare, termenii internaționali intrînd acum în română predominant prin engleză, dar cu corecții aduse în uz de compararea implicită cu alte limbi. în ultima vreme circulă tot mai mult cuvintele consumism și consumerism: ambele, bineînțeles, neînregistrate de DEX. Sensul e de obicei același, diferența
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
o interpretare ideologică și morală, legat de formula "societate de consum". Familia lexicală a cuvîntului, deja destul de bogată (consumista "consumist", "protagonist sau victimă a consumismului", consumistica "consumistică; doctrina consumismului", consumistico "consumistic", adjectiv, C. Quarantotto, Dizionario del nuovo italiano, 1987), a intrat în mare parte în dicționarele generale (cf. Zingarelli 1996). Dispunem de atestări în română, furnizate de Internet, pentru ambele forme: sînt ceva mai numeroase cele pentru consumism: "despre colectivism și consumism" (arhiva Lumea Magazin); "lume trăind obsesii materiale acute, prăbușinsu-se
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
parizian, aveam să aflu că era vorba doar de un fragment, autorii lui invitându-te să continui povestea pe celelalte linii, ca și cum ele ar fi fost niște edituri rivale, dar de care nu se poate să nu ții seama. Și intru la Cluny în sfințenia medievală de muzeu care adăpostește La Dame à la licorne... În sala centrală, în semi-umbră tapiseriile de la finele secolului XV, lână și mătase. Mon seul désir..., a mon seul désir... Cele cinci simțuri (care de fapt
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
se spune prea mult, iar acești redactori par ei înșiși lipsiți de inițiativă. Compromisul e de fapt împărțit la doi, pentru că cei care scriu despre cultură fac ei înșiși o dublă greșeală: scriu despre prieteni pe de-o parte, deci intră în jocul compromisului, iar pe de altă parte par să accepte cu seninătate ideea că domeniul cultural e prin firea lucrurilor unul plicticos și tot ce rămîne de făcut e victimizarea. Nu se luptă, nu sînt bătăioși, par lipsiți de
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
Există doar două taine ale regiei pe care nu ai voie să le uiți. Când privești spre scenă din rândul cinci sau șase, să le atragi atenția actorilor ca nici unul să nu-l acopere pe celălalt. Iar atunci când doi actori intră prin aceeași ușă, să le spui care să intre primul și care al doilea, altfel se vor lovi în capete. Restul e o prostie și nu-ți va pricinui dificultăți." Dacă "sfatul" lui Peter Brook este o glumă, ea a
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
ai voie să le uiți. Când privești spre scenă din rândul cinci sau șase, să le atragi atenția actorilor ca nici unul să nu-l acopere pe celălalt. Iar atunci când doi actori intră prin aceeași ușă, să le spui care să intre primul și care al doilea, altfel se vor lovi în capete. Restul e o prostie și nu-ți va pricinui dificultăți." Dacă "sfatul" lui Peter Brook este o glumă, ea a stat nu mai puțin la baza unei activități deosebit de
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
încasări, obținând și o nominalizare la Oscarul pentru cele mai bune efecte vizuale. Intrucât Douglas Wick și Lucy Fisher, aflați la prima lor colaborare ca producători, au dorit "un film cu umor și suflet", iată-l și pe Stuart Little intrând în galeria șoriceilor care fac carieră pe marele ecran - vezi Mickey Mouse, Mighty Mouse, Jerry, etc. - epopeea sa ajungând la seria a II-a, cea în care se întâlnește, grație scenaristului Bruce Joel Rubin (Oscar pentru Ghost), cu prima dragoste
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
pe care mulți critici au sancționat-o este un model. Autonomia textului este demonstrată, dar pentru criticul nostru pare, în același timp, sursa analizei seci, fără atracție. Cioculescu face din elemente filologice clasice, elemente de poveste. Niciodată critica nu a intrat atît de bine în anecdotic așa cum se întîmplă în "mărturiile" sale. Cioculescu suferă în zilele noastre de o boală specifică unui anumit tip de critică - cea care n-a dat naștere unor "mituri" literare, o critică din care n-au
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
o consemnează: metaforic vorbind, autorul Părului Berenicei credea, probabil, că viața omului este dinainte scrisă. O machetă misterioasă o conține înainte de a se realiza. Astfel de considerații nu sînt fastidioase cînd ne referim la un autor ca Radu Petrescu. El intră în categoria, destul de rară, a scriitorilor inteligenți și care reușesc să spună lucruri foarte interesante despre literatura lor și despre literatură în general. De cîte ori i-am comentat cărțile, n-am rezistat ispitei de a cita copios din părerile
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
Cristian Teodorescu D-acă mîine s-ar face un referendum pentru a vedea ce zic românii despre o a treia candidatură a dlui Iliescu la președinție, poimîine ar intra la griji electorale echipa de la Cotroceni. Constituțional nu se poate - dar în această toamnă Constituția va fi dată la schimbat și cine știe dacă cele două mandate la care are dreptul președintele nu se vor metamorfoza în trei, la cererea
O Constituție pentru un președinte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14861_a_16186]
-
și de opțiune estetico-doctrinară. în consecință, Mihai Sârbulescu se oprește la mai multe categorii de personalități; fie perfect definite prin ele însele, cu o operă proprie solid articulată și așezată, în datele ei mari, în conștiința publică - și aici ar intra Horia Bernea, Horia Paștina, Sorin Dumitrescu și Ion Grigorescu -, fie prezențe discrete, cu apariții în public foarte rare, dar cu o operă puternică și inconfundabilă, respectată chiar în absența unei cunoașteri extinse, cum ar fi Mihai Horea, Florin Mitroi și
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
parcurs, din vremea studenției, în care a fost obligat să introducă și un difuzor ca reper proletar "în final [...] amintea de Poussin, ca rezolvare", iar o altă lucrare, "...un desen cu un subiect pe linia realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este întîmpinat" este, nici mai mult, dar nici mai puțin, "O compoziție în cîteva linii, cu tensiuni cumva rembrandtiene". Asta e, ca și părinții, nici colegii de eternitate nu ți-i alegi, ei
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
linii, cu tensiuni cumva rembrandtiene". Asta e, ca și părinții, nici colegii de eternitate nu ți-i alegi, ei sunt o fatalitate. însă dincolo de orice afirmație sau atitudine cu care cititorul nu este de acord sau cu care ar putea intra chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă în aceeași măsură, melancolică și încurajatoare fără a fi, însă, nici sceptică și nici arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
38 de dealeri și consumatori", EZ, 3068, 2002, 3), ca și denumiri de droguri mai noi, neînregistrate de DEX (ecstasy: "drogul sintetic numit ecstasy", EZ 3055, 2002, 5) etc. în plus, o serie de termeni argotici (reprezentînd uneori traduceri, calcuri) intră în uzul jurnalistic mai larg; cel mai cunoscut este iarbă: "erau trei kilograme de iarbă, calitatea întîi, de la ruși" (AC 42, 1998, 3); "mirosul dulceag-amărui al țigărilor cu "iarbă""; ""iarba" sînt țigările cu marijuana" (EZ 1654, 1997, 5), la care
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
Rezultatul este că găsim între paginile acestei cărți file de jurnal, scrisori și "bucăți literare" ale "personajului" - un întreg arsenal de artificii literare este deci pus în mișcare, și dacă "rama" e mai degrabă stîngaci construită, din fericire Ghe își intră rapid în drepturi și este lansată o serie de povestiri bizare și de amin-tiri caracterizate de o asemenea bizară percepție a realității. Strigoii, diavolii și demonii "de interior" (personajele au, mai toate, cîte o suceală) apar la tot pasul și
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
să ne identificăm? Sau pentru că Ion Iliescu, galanton cum îl știm, îi răsplătește pe asasinii suficient de deștepți să nu fi declarat la proces mai multe decât era cazul? Oricum, între paharul cu lapte năstăsiot și mila iliesciană, România a intrat în epoca marilor gesturi umanitare. Sunt generoși, băieții, că doar nu dau din buzunarul propriu. în ce-i privește pe ofițerii-asasini (chiar dl. Iliescu a spus că actul grațierii nu exonerează vina!), câștigul nu va fi cine știe ce: din moment ce sunt atât
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
doar nu dau din buzunarul propriu. în ce-i privește pe ofițerii-asasini (chiar dl. Iliescu a spus că actul grațierii nu exonerează vina!), câștigul nu va fi cine știe ce: din moment ce sunt atât de bolnavi, e de presupus că din închisoare vor intra direct în spital. Asta dacă nu cumva vor deschide urgent vreo afacere cu lapte și cornuri și vor circula din clasă în clasă, distribuind poamele rupte din raiul eternei social-democrații românești. Dintr-un anumit punct de vedere, e și acesta
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
statuie, doar pentru el. De altfel pașoptiștii sînt bine reprezentați topografic: istoria le-a dat bulevarde și piețe centrale, în timp ce literatura - întotdeauna afacere păguboasă - abia dacă le-ar fi dat o uliță prost pavată. împreună cu Lunca Siretului și Peneș Curcanul intră în ghidul Bucureștilor strada Vasile Alecsandri. Oricum, mai puține onoruri decît în viață. Eminescu are o stradă lungă, fără vecinătăți literare, deși în București există strada Epigonilor și strada Floare Albastră, străduța Ipotești precum și, pentru sentimentali, intrarea Veronica Micle. Creangă
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
există strada Epigonilor și strada Floare Albastră, străduța Ipotești precum și, pentru sentimentali, intrarea Veronica Micle. Creangă nu are stradă în București, ca un moldovean ce se află, în schimb bănățeanul Slavici, da, o străduță și o alee Păcală, care poate intra tot în contul lui. Mă bucur că Petre Ispirescu, al cărui jurnal a fost pentru mine o revelație, e bine încadrat: din strada lui se duc și vin strada Făt-Frumos și strada Ileana Cosînzeana. La fel de potrivit e așezat Ion Budai-Deleanu
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
Gheorghe Grigurcu Și legendele au uneori cusururi. Șerban Cioculescu a intrat în legendă cu imaginea preponderentă a unui raționalist uscat, "voit antisubiectiv", excluzînd din componența actului critic "orice demers extralogic", oficiant al unei critici "de sistematică distanțare" față de obiect. Un gen de ascet al rațiunii de iluministă factură (nec plus ultra
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]