670 matches
-
orice caz, nu se spune mal mult de-spre ea, decât că este din participare (ejk metonsivan)<footnote Ibidem, 53 PG, XXVI, col. 788 CD. footnote>.E drept că Sfântul Atanasie însuși - în lucrări cu oarecare tendințeirenice, dar fără părăsirea intransigenței doctrinare - se arată uneoridispus să accepte și pe oșmoio", însă adăugând de îndată ejk thî" oșmoio", pentru a se pune accentul necesar pe unitatea de Ființă, pecare oșmoio" o lasă în umbră sau chiar o strică<footnote Despre hotărârile Sinodului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
privitoare la unele misiuni ale miniștrilor N. Kretzulescu și Ludovic Steege. Reacțiile uneori disproporționate ale lui Kogălniceanu față de o critică sau alta se datorau într-o foarte măsură și încercărilor repetate ale Adunării de a controla din nou guvernul 197. Intransigența primului sfetnic al lui Cuza se întorcea în cele din urmă și împotriva sa. Pe 7/19 ianuarie 1865, Iordache Lambrino, prefect de Tutova și cumnat al lui Cuza, trimite o scrisoare acestuia, prin Focșani, din Bârlad, în care povestește
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
necesare pentru păstrarea liniștii, evitându-se astfel trimiterea unui comisar otoman 312. Speranțele lui Brătianu nu aveau să fie înșelate, sprijinul Franței fiind vizibil încă de la deschiderea Conferinței, pe 26 februarie 313. Dificultățile cele mai mari veneau din partea Imperiului Otoman. Intransigența de altădată a otomanilor față de revendicările românilor se manifestau și acum. Nota citită de către Savfet Pașa, din partea guvernului turc, prin care se condiționa participarea la Conferință de înlăturarea definitivă din cadrul deliberărilor a "chestiunii principelui străin", a eredității tronului și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
nu numai o anulare a tuturor libertăților câștigate anterior, dar și micșorarea spațiului de "manevră" pentru viitoarele acțiuni 440. Perioada ce a urmat lunii iulie a fost poate una dintre cele mai grele pentru diplomația românească. Dificultatea rezulta atât din intransigența Porții, dar și din inexistența unui sprijin politic consecvent din partea Franței și a Marii Britanii. Guvernele celor două state insistau inclusiv pentru acceptarea de către Carol a formulei: "parte integrantă a Imperiului Otoman", considerată de către acesta a fi "o expresie ofensatoare". Abilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
decât a dascălului lor, Aristotel, pentru a aduce ceva nou. Contribuția lor a constat doar în îndepărtarea din sistem a tuturor elementelor ce ar fi dat ocazie interpretării fenomenelor sufletești dintr-o altă perspectivă decât cea a științelor naturii. În intransigența lor, din păcate, au înlăturat, odată cu adevărul aprioric despre suflet, și mintea dumnezeiască, ce nu se confunda cu corpul. Au aruncat deci, dintr-un principiu organizatoric, odată cu apa din covată și pruncul. 3.2. Sofiștii Sofiștii au făcut din suflet
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cunoscute din memoriile scrise ale atâtor, care au trecut prin această probă, putem descifra ce s-a întâmplat în fapt. Victor Biriș, în închisoare din 1941, formase un fel de grupă mistică de tineri legionari, care se plasau pe o intransigență fanatică. în anul 1947 când viața în închisoare devenise un fel de anticameră a morții, într-un singur an se înregistrează un număr de 77 de morți la cca. 1000 de deținuți, deci de 7,7 % fața de rata mortalității
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
însuși, cunoscute fiind condițiile, el a avut tot timpul o atitudine hotărâtă și chiar eroică, față de împrejurări și oameni. De altfel, reproșul ce i s-a făcut în cadrul „reeducării” de la Aiud, de către Administrație și chiar de unii camarazi, era tocmai intransigența lui, care antrena în mod tacit fără să fi transmis vreun ordin sau dispoziție, în acest sens, toată masa legionară. Pentru a-i dezlega de jurămintele depuse, el a dat în cele din urmă acea autoanaliză, prin care lăsa libertatea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
redacții a făcut parte), fie în broșuri precum Cestiunea dinastică în România (1888), cu o versiune în franceză (La Question dynastique en Roumanie), și, reunind o serie de articole din „Adevărul”, în La Fin d’une monarchie (1890). Cu o intransigență spectaculoasă, V. denunță corupția partidelor politice, condițiile mizere din armată, erorile justiției, exploatarea țărănimii. El își propune să dezmintă ideea propășirii (economice, culturale etc.) sub domnia regelui Carol I, la adresa căruia alcătuiește adevărate diatribe, cu vervă și cruzime de pamfletar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
se clătina din cauza „unor exagerări ale domniei sale - în vorbă și în atitudine - în chestiunea raporturilor cu Uniunea Sovietică“. La 14 iulie 1936, regele primea o scrisoare din partea lui Octavian Goga, în care acesta propunea următoarea soluție: „Îndrăznesc să cred că intransigența noastră de până ieri trebuie să înceteze și să înceapă pipăirile discrete pentru cântărirea posibilităților de încadrare în noua situație. Negreșit că această operă de adaptare la noua situație internațională nu se va îndeplini nici sunând clopotul cel mare, nici
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
de Miniștri a dat o Rezoluție prin care confirma sprijinul necondiționat pentru politica externă promovată de Titulescu. Momentul 15 iulie 1936 poate fi explicat printr-o analiză a raporturilor dintre regele Carol al IIlea și Nicolae Titulescu. Regele, „incomodat” de intransigența ministrului de externe român, a încercat o manevră, eșuată însă, de a-l înlătura din guvern. Pe de altă parte, putem interpreta și în alt mod această tentativă de demitere. Aceasta a fost destinată pentru a „testa” reacția opiniei publice
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
prefer la un bărbat: echilibrul psihic, dar și simțul umorului, imaginația și tandrețea. • Calitatea pe care o prefer la o femeie: bucuria lucrurilor mărunte, dar și inteligența, vocea plăcută și mîinile frumoase. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: intransigența (inclusiv față de defectele mele), dar și fidelitatea, franchețea și atașamentul deplin. • Principalul meu defect: credulitatea, dar și introvertirea (combinată cu introspecția), romantismul și microfobia. • Ocupația preferată: regizor de film sau de teatru (eventual: medic psihiatru). Visul meu de fericire: este
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
moral. Ioan Micle, protagonistul din Blocul de marmură, deține arta de a se plia condițiilor de moment, în dorința acerbă de a schimba totul, o ceartă banală între un tată, considerat fără autoritate, și fiul său, dornic de afirmare prin intransigență excesivă, sugerează incompatibilitatea a două modalități de a judeca un accident de muncă (Șansa). Excepțiile, modeste, de la regula generală, tendențioasă, a viziunii schematice a lui S. sunt reprezentate de romanele Presimțirea zăpezilor, Grăuntele de grâu, când cade pe pământ și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
noștri intelectuali vor descoperi, (n ultimele decenii ale secolului trecut, izvorul adevărat al pesimismului social al lui Eminescu, (ș( vor (nțelege rosturile lor ca militanți" (Ungureanu, 1988: 104). Pentru Mihai Eminescu forța spiritului era singura (n măsură să arate calea. Intransigența (n apărarea valorilor esențiale, credința (n rolul purificator al rostirii adevărului precum ș( identificarea cu națiunea l-au condus spre o (nțelegere nefiresc de reală a situației. Ș( pe măsură ce cititorul este convins de argumentație el știe deja ce ar fi
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Ei sînt, fără îndoială, precursorii democrației creștine. Ei anunță evoluțiile din sînul Bisericii catolice, după cum o demonstrează deciziile Conciliului Vatican II privind libertatea religiei. Dar democrația creștină își are rădăcinile în egală măsură și în cealaltă tradiție, a catolicismului intransigent. Intransigența Catolicismul intransigent este o replică dată liberalismului. Avîndu-și rădăcinile în tradiționalism, el își extrage vitalitatea din trezirea spiritului religios de la începutul secolului al XIX-lea: fervoarea cucerniciei populare, amploarea pelerinajelor, înflorirea ordinelor și a congregațiilor religioase, înmulțirea acțiunilor care implicau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
revenirii unei ordini sociale mitice, antiteza idealurilor liberale și socialiste. Din acest motiv, democrația creștină este profund antiliberală și antisocialistă, liberalismul și socialismul fiind considerate două afronturi aduse Bisericii, două afronturi care au aceeași origine. Aici are loc întîlnirea dintre intransigență și catolicismul social, cu trecerea de la ceea ce Émile Poulat numește "vechiul intransigentism", acela al papei Pius al IX-lea, "atitudinea învinșilor", la "noul intransigentism", acela al lui Leon al XIII-lea, "sufletul cuceritor", care înțelegea să cucerească secolul pentru Christos
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
oferit de Pierre Pflimlin, fost președinte al Consiliului, figură de seamă a democrației creștine franceze, care, vorbind de Europa, vorbește de "credința sa europeană" de "pasiunea sa pentru Europa"22. O credință și o pasiune care l-a împins spre intransigență: ruptura sa de generalul de Gaulle în mai 1962 s-a produs din motive de politică europeană, după conferința de presă cunoscută sub numele de "Volapück". Europa justifică candidatura lui Jean Lecanuet din 1965, care a contribuit atît de mult
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
regim autoritar și tradiționalist. Dacă lăsăm deoparte experiența Partidului Popular Ceh, Europa Central-Răsăriteană nu apare în mod hotărît ca un tărîm creștin-democrat. Continuarea creștinismului social revine formațiunilor clericale, care erau puțin atașate de democrația parlamentară și adesea divizate. Sinteza între intransigență și libertate nu s-a realizat. Ba mai mult, salturile politice ce au condus la regimuri autoritare, chiar dictatoriale, sprijinindu-se pe un creștinism tradiționalist dacă nu chiar reacționar, nu au lăsat nici o șansă de dezvoltare partidelor creștin-democrate după modelul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Les religions à l'Est de Patrick MICHEL (dir.), Paris, Cerf., 1992, 204 p. CUPRINS PREFAȚĂ / 5 INTRODUCERE / 23 Partea I. MOȘTENIREA SECOLULUI AL XIX-LEA / 35 I. În căutarea răspunsurilor / 37 Contrarevoluție și tradiție / 41 Catolicism și libertate / 43 Intransigența / 51 II. Învățămintele anului 1848 / 58 III. Generațiile Leon al XIII-lea / 64 Un cadru general în schimbare / 64 Diversitatea experințelor naționale / 72 Partea a II-a. CULTURA CREȘTIN-DEMOCRATĂ / 93 I. Credința în Dumnezeu / 95 II. Bazele doctrinale / 113 Magisteriul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1879 Slavici își manifestă intenția de a se retrage și chiar publică un anunț în acest sens, dar, în realitate, va continua să funcționeze ca redactor. Franchețea lui Eminescu, care îl face adesea să se ridice deasupra intereselor de partid, intransigența și, uneori, chiar rigiditatea dovedite atunci când se referă la apărarea drepturilor naționale, la condițiile puse de puterile europene pentru a recunoaște independența de stat a României, îi aduc neplăceri tot mai mari. El intră în conflict cu influentul lider conservator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
Chiar dacă avem aceiași credință și sîntem același neam tot nu ne înțelegem. Orgolii nemăsurate și un fel de înverșunare nejustificată împiedică unitatea în credință și mai ales resping dialogul. Și musulmanii au probleme similare, sau poate și mai și, și intransigența lor produce multă suferință în lume. Am umblat mult prin lume și mi-am format un mod propriu de a judeca lucrurile. Eu îl văd pe Dumnezeu undeva într-un spațiu infinit dimensional (similar unui munte greu accesibil omului) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu fi fost el însuși autorul acestei condiții a omenirii Zeus a vrut să nimicească omenirea pentru a crea o alta (ibid., 233). Prometeu singur a cuteza să se împotrivească planului Stăpânului lumii. Spre a explica mânia lui Zeus și intransigențe lui Prometeu, Eschil a împrumutat de la Pindar (sau de la altă sursă, proprie) un detaliu dramatic: Prometeu dispune de o armă teribilă, anume secretul pe care i-1 comunicase mama sa, Themis Acest secret privea căderea ineluctabilă a lui Zeus21, într-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Situându-se însă în contextul fabulei, Cantemir se sustrage condiției sale și oferă o rezolvare, cam forțată, dar perfect credibilă în contextul imaginar, fabulos al basmului pe care și-l inventează ca să poată supraviețui. Persoanele reale, deformate de agresivitatea și intransigența autorului, reprezintă idei antinomice: pe de o parte Puritatea, Adevărul, Dreptatea, pe de altă parte Viclenia, Minciuna, Tirania. Aduse pe terenul de luptă al autorului - Inorog, personajele sunt teribil minimalizate, decăzute într-o “cumplită inferioritate”, lipsa de principii și puținătatea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
astfel de situații nu cred că am fost eu, ci acei care s-au pretat la asemenea schimbări de macaz. De-a lungul anilor, mulți prieteni comuni s-au plâns dnei Monica Lovinescu și dlui Virgil Ierunca de o anume intransigență de care aș da dovadă, de o neîndreptățită prioritate pe care o dau eticului în defavoarea esteticului. Mi-l amintesc pe dl Ierunca amuzându-se și încercând să dezmintă o asemenea percepție. Și totul vine dintr-o experiență personală. Aflându-mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fi scena politică autohtonă („indulgența complice”, „voioasa empatie față de iscusința și de venalitatea flagrantă”, epidemia „schimbărilor la față”), se declară „stupefiată de cantitatea de energie - și de venin - oricând disponibile când vine vorba de Emil Constantinescu”, și denunță „elanul de intransigență” dovedit de opinia publică „jurnalistică și politică” față de fostul șef al statului. E multă dreptate în cele scrise de către dna Petre. Și nu puțină eroare. Parte din timpul pe care Domnia sa îl dedică listării realizărilor administrației Constantinescu - multe din ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
despre subiecte profunde, Andrei Șerban se regăsește În paginile cărții așa cum este și În viața de fiecare zi, Într-o rară Îmbinare Între inocența copilului și experiența Înțeleptului. Urcând toate treptele gloriei, Andrei Șerban cunoaște bine vanitatea succesului. Pasionat fără intransigență, el este tolerant fără nici o concesie de substanță. Simplitatea sa surprinde - nici o urmă a infatuării de mare maestru și profesor nu umbrește prezența sa umană. Andrei Șerban nu Încremenește În propria sa statuie: el rămâne un perpetuu căutător al Adevărului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]