4,572 matches
-
fortului, ci pe spate, către exterior". Ironia vizează mai puțin soarta amară a civilizației indienilor din America, principala țintă este stupiditatea filmelor produse pe bandă, fără caracteristici distinctive. Mecanismul "poantei" urmează cam același fir în fiecare situație: autorul imaginează o intrigă pe baza consecințelor absurde ale punctului de plecare. Spre exemplu își propune să discute problema bolilor contagioase și introduce diverse situații grave pe care le folosește doar ca mobil al exemplificării, fără a nuanța": "Înotul în marea poluată cu petrol
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
sosind în București, își face prima intrarea pe scenă, restul personajelor romanului nu întîrzie nici ele. Conform protocolului, ele îi sunt prezentate noii venite în ambasadă, sumar la început. Aflăm că atmosfera reprezentanței diplomatice germane este otrăvită de rivalități stupide, intrigi, ambiții, meschinării. În mijlocul acestui "personal", Charlotte descoperă un vechi amic - pe Frank de la secția consulară, serviciul pașapoarte. Frank este și singura persoană de încredere în acest viespar uman în care ambasadorul, om fin dar bolnav, nu poate face nici pace
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
sinistru al tabloului. Breitmeier, deloc iubit de restul colegilor săi, era un mare meloman și animator cultural la televiziunea română. Soția acestuia era și ea angajată caritativ în asistarea "copiilor străzii". Fiindcă Charlotte este persoana cea mai puțin implicată în intrigile de la ambasadă, este împuternicită să conducă ancheta pînă la sosirea celor doi trimiși ai oficiului federal pentru apărarea constituției, care întîrzie din cauza înzăpezirii aeroportului... De-a lungul anchetei, Charlotte trece prin tot felul de peripeții și are ocazia de mai
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
real și imaginar. Cu totul, remarcabile în romanul de factură polițistă Ankunft in Bukarest sunt cîteva elemente care pledează în favoarea calităților literare ale lui Thomas Prinz. Stilul sarcastic, ironia, o bine dozată distanță a naratorului față de evenimentele și personajele cărții, intriga complicată dar condusă cu mînă sigură, salvează unele situații și scene de la neverosimil sau chiar ridicol (de pildă Charlotte nu scapă nici un prilej de a-și etala performanțele de judokană, iar autorul nu ratează în atari condiții, nici el, ocazia
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
formulă prin "cine este făptașul". Este o formulă clasică. Crima se petrece la început, presupușii făptași sunt numeroși, fiecare dintre ei are un motiv iar detectivul trebuie să descopere în cele din urmă cine este vinovatul. Această configurație clasică a intrigii se regăsește și în romanul meu. Presupușii făptași fac parte din corpul diplomatic al ambasadei germane, fiecare dintre ei este implicat în afaceri "dubioase". La aceasta se mai adaugă, desigur, o situație curentă la începutul anilor '90 în România, cînd
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
la măcelărie, mi-aducea carne pe gratis de-mi pleznea congelatorul, iar frate-meo șef de post, învârtea bani nu glumă, cumnata la Alimentara... Motivele din această categorie se subsumează unei idei simple: pierderea unor privilegii obținute în timp, prin eforturi, intrigi și compromisuri pe care e greu să le iei de la capăt nu e lesne de acceptat; * Pentru că facem față cu greu schimbărilor, nefiind tocmai atât de inteligenți, talentați, competenți și civilizați cum ne place la nebunie să ni se spună
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
astfel de deschidere literară și filozofică. L.V. L.V.: Proza dvs. invită comentatorul să citeze, aproape îl împinge s-o facă. Sunt nenumărate fraze memorabile, care ar putea trece drept scurte poeme. Construiți situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiți intrigi ci vieți. Intriga romanelor dvs. e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Aveți o aură de haos liric. Autorii Desperado răvășesc sensibilitatea (Fluxul conștiinței a distrus convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
literară și filozofică. L.V. L.V.: Proza dvs. invită comentatorul să citeze, aproape îl împinge s-o facă. Sunt nenumărate fraze memorabile, care ar putea trece drept scurte poeme. Construiți situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiți intrigi ci vieți. Intriga romanelor dvs. e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Aveți o aură de haos liric. Autorii Desperado răvășesc sensibilitatea (Fluxul conștiinței a distrus convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze lectorul când vă
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze lectorul când vă citește? G.S.: Întrebarea se apropie de cea anterioară. Îmi place ideea că 'construiesc vieți' și îmi place cum sună 'încărcătură de viață.' În narațiunea, în intriga mea, nu e neapărat necesar să se cunoască toată istoria unui erou care a ajuns la o anume vârstă. Cred că aș fi totuși tentat să scotocesc, cât de cât, în tinerețea eroului, chiar dacă nu pare semnificativ - ar putea căpăta
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Buzura) în care se problematizează pe teme de filozofia istoriei, psihologie experimentală, sociologie, etică etc., în acord cu tipul de literatură - "intensivă" - la care aspira Ion D. Sîrbu încă din tinerețe: cred că literatura secolului nostru trebuie să depășească orizontala intrigii și analizei romantice. Epicul nu mai poate fi justificat prin desfășurarea neprevăzută de întâmplări și oameni. Vreau ca literatura mea, cu riscul de a schematiza, să fure ceva din problemele filozofiei. De aceea, cu riscul de a sacrifica realismul (descripției
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
cu o contesă de prin împrejurimi. Momentul culminant în care cei doi se apropie, în sfîrșit, eșuează complet neprevăzut pentru cititorul obișnuit cu dezinvoltura seducătorului: Gille este incapabil să ducă la bun sfîrșit un act sexual început. Dacă pînă aici intriga predomină, de aici încolo lucrurile iau o întorsătură interesantă (formală, iarăși). Persoana a treia cedează locul persoanei întîi, a confesiunii. Gille își justifică eșecul - o iubește pe Finette și acest lucru îl inhibă. însă nu pentru mult timp pentru că apare
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
a confesiunii. Gille își justifică eșecul - o iubește pe Finette și acest lucru îl inhibă. însă nu pentru mult timp pentru că apare în viața lor prima mare dragoste a bărbatului, Jacqueline. Aceasta din urmă refuză să reia relația și toată intriga eșuează într-o ultimă frumoasă frază: "Pe drum, i se făcu groază de singurătate: o simțea ca pe propria-i lene". Am "povestit" romanul și n-am spus încă nimic despre el. Și asta pentru că formula aleasă de Drieu este
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
și totuși atît de naturală: "Pe terasa casei de vis-à-vis, unde pînă acum cîteva luni se plimba Sadoveanu, acum aleargă un porc mărișor al cărui guițat sperie strada." Iar literatura intră tot timpul în "viața reală", uneori chiar în micile intrigi între prieteni: Țoncu (M.H. Simionescu) este uimit că Radu a spus despre o scriere a lui Costache Olăreanu că e mai bună decît orice proză argheziană și apoi vin justificările - "Eu nu am spus că pagina lui C.O. este
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
în evocarea adevărului, a realității. L.V.: Faptul că scrieți romane polițiste vă silește să fiți cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrieți aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționați să ajungeți, în restul operei, mai departe, ori în alt punct decât intriga, sau ați prefera să sărim peste acest subiect? J.B.: Sigur, romanele polițiste sunt mai axate pe intrigă, cu toate că unul dintre reproșurile aduse romanelor mele polițiste a fost că prea au multă atmosferă, creație de personaje și stare de spirit amenințătoare
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
pe acțiune înainte de toate. Scrieți aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționați să ajungeți, în restul operei, mai departe, ori în alt punct decât intriga, sau ați prefera să sărim peste acest subiect? J.B.: Sigur, romanele polițiste sunt mai axate pe intrigă, cu toate că unul dintre reproșurile aduse romanelor mele polițiste a fost că prea au multă atmosferă, creație de personaje și stare de spirit amenințătoare, în loc să ofere acțiune. Cele patru romane polițiste ale mele au fost scrise rapid, ca relaxare. Nu le
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
de a pune artistul să explice ceva de îndată ce creația s-a încheiat e cam absurd. Iar artiștii nu se prea pricep la asta, oricum. L.V.: Considerați că romanul "îi va supraviețui și lui Dumnezeu." Izvorăște oare vitalitatea lui din limbă, intrigă sau o tehnică ce trebuie permanent inovată? Este inovația un factor ce mărește sau reduce șansa la supraviețuire a romanului? J.B.: Da, chiar cred că Dumnezeu a fost născocit de un romancier (deși mă mai pot răzgândi, dacă am un
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
criticii modești, atenți, copleșiți de îndoieli; aceia care fac ce e mai greu, adică descriu romanul și mecanismele lui - aceia care îi simt pulsul și îi identifică vocea specifică, înțeleg ce nu e evident. Majoritatea criticilor dau rasol în prezentarea intrigii pentru a ajunge la punctul de interes pentru ei, judecata lor înaltă. Această judecată ar trebui să se desprindă dintr-un rezumat al cărții. Marele critic și nuvelist englez V.S. Pritchett a înțeles acest lucru. Când îi citesc critica, unii
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
Sun e și un poem epic. în Talking It Over experimentați amestecul de narațiune și teatru. Aici topiți proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga, ca pe Frumoasa din Pădurea Adormită. De la simbol la distopie, parcurgeți toată gama de emoții. Ați scris vreodată poezie? Vă gândiți poate să scrieți de acum încolo? Ca prozator cu precumpănire ironic, ce importanță acordați lirismului? J.B.: Da, am scris
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
o expresie cam demonetizată - metafizic. Cititorul le poate urmări cel mai bine în îngemănarea lor concentrată, șahistic premeditată. Și mai există inițierea în știința, în mizele și în mizeriile, ba chiar și într-o filosofie sui-generis a șahului. Spuneam că intriga romanului se dovedește complicată și întrucâtva barocă. Cerea ce-i aduce însă o maximă gravitate este parțiala ei desfășurare - crucială pentru sensul întregului - în lagărul nazist de la Bergen Belsen. Această precipitare dramatică pare decisă cumva de particularitățile speciale, misterioase ale
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
bîrfele purtate de Frangulea, ochii și urechile tîrgului, autor de texte pompieristice, la modă, amorurile tot mai profane, tot mai iuți, din care orice "poezie" a dispărut de mult, colorează o lume destul de ternă, altminteri. O "parcelă" împrejmuită, cu mici intrigi fără cine știe ce importanță, cu libertăți permise (fiindcă inofensive) față de lumea "mare". Este, altfel spus, povestea unei vieți de frecușuri care nu duc nicăieri, care fură ceva, fără să dea profituri la schimb, din energia rămasă fiecăruia. Toți "eroii", deodată îmbătrîniți
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
Marin Mincu dorește să deconstruiască această ipostază clișeizată de o întreagă literatură de gen, făcînd din principele valah un personaj modern, protagonistul, din perspectiva căruia e relatată narațiunea. Pe fondul ciocnirii dintre creștinism și islamism, Dracula povestește la persoana întîi intrigile dinastice cărora le-a fost victimă și meditează asupra raportului dintre abjecție și sublim în cîmpul acțiunii. Autorul construiește un Dracula conștient de propria-i legendă, care se află în posesia documentelor ce au alimentat gustul gotic-macabru pentru istoria sa
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Ion Simuț Istoria intrigii senzaționale dintre Dan Botta (inițiatorul conflictului) și Lucian Blaga nu e cuprinsă în întregime în volumul celui dintâi, Cazul Blaga (1941), nici cu propriile puncte de vedere: lasă deoparte preambulul din notițele lui răutăcioase și sfidător revendicative a paternității unor
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
nu ale propovăduirii" (spune, convins, Ion Bogdan Lefter). Un refuz, prin urmare, de-a recunoaște vreodată "falimentul" discuțiilor, pe teme oricît de "bătute". Cît timp presa reacționează, cît timp există "cazuri" (cu toate exagerările de care nici un "serial", cîtă vreme "intriga" nu e, de la început, știută la fel de toate părțile, nu e scutit) sînt motive să afirmăm vivacitatea unei lumi pe care unii-alții ar putea-o crede peste măsură de plicticoasă. Cartea lui Ion Bogdan Lefter e, în primul rînd, breviarul unor
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
cu farmecul "ezoteric" al unei ședințe de chiromanție. E, firește, un jurnal cu oameni și povești. Un jurnal de literat care, pe cît iubește "antrenul", pe-atît prețuiește singurătatea. Nu trec, așadar, neconsemnate "întîmplările" din breaslă, decernările Nobel-ului pentru literatură, intrigile, atmosfera din țară, vizitele prietenilor și ale cunoscuților. Dar ele toate sînt, parcă, doar ledurile colorate care, de Sărbători, sclipesc într-o vitrină. Luminile se sting și se reaprind apoi, cu o rapiditate care derutează ochiul, în altă parte. Jumătate
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]