519 matches
-
În doi ani primeam cîte un nou manuscris de la Julián, pe care Cabestany Îl accepta fără a ridica obiecții, argumentînd că semnase o Înțelegere cu autorul, că beneficiile nu Înseamnă totul și că literatura bună trebuie promovată. Într-o zi, intrigată, l-am Întrebat de ce continua să publice romane de Julián Carax și să piardă bani tot stăruind În acest sens. Drept singur răspuns, Cabestany s-a dus pînă la rafturi, a luat un exemplar dintr-o carte a lui Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Carax a rămas preferatul meu. Astăzi, cu trei decade În spate, nu mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea. În timp ce scriu aceste rînduri pe tejgheaua librăriei, fiul meu Julián, care mîine Împlinește zece ani, se uită la mine zîmbitor și intrigat de teancul ăsta de foi care tot crește și iar crește, convins, poate, că și taică-său a contractat boala aceea a cărților și a cuvintelor. Julián are ochii și inteligența maică-sii, și Îmi place să cred că posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tine, de Todirică, de fata cu iepurele și de babe, se Îmbarcă În el. Imediat după plecarea autobuzului Îți legi chingile rucsacului și o iei decis pe drum Înainte. Nu iei În seamă privirile tot mai insistente și șușoteala babelor intrigate că, după ce ai așteptat autobuzul (ca un simplu străin ce erai), te-ai decis să rămâi În sat și să mergi pe jos În altă direcție decât cea În care se pleacă de obicei de aici. Tu Îți Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Își doreau asta. Hei, Bette, ce faci? Era Michael, care părea ușor derutat. —Michael, scumpule, ce mai faci? Scumpule? Îmi scăpase fără să-mi dau seama. Cei de la masă mă priviră curioși, mai ales Penelope. „Scumpule?“ m-a Întrebat ea, intrigată. —Scumpule? râse Michael În telefon. Dar ce, ești beată? Am scăpat mai devreme! Spune-mi unde ești și vin să ne Întâlnim. Am râs de complezență, nereușind să mi-l Închipui pe Michael, care semăna leit cu Jon Cryer, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
chicotind, Încântat de propria inteligență, dar am continuat să merg. —Bine. Cum vrei tu. N-am timp de istericale chiar acum, dar te găsesc eu. Acum pe bune, femeile rezistă rar farmecului meu, așa că poți să mă consideri cu adevărat intrigat. Lasă-ți numărul la portar și te sun eu. Motorul motocicletei Vespa porni, iar el se Îndepărtă cu viteză și, deși fusesem insultată și părăsită, tot simțeam că am câștigat cumva... asta bineînțeles dacă spusese adevărul și nu mă culcasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o clipă numai! V-o aduc eu la catedră! Bănuind că nu e lucru curat la mijloc, profesorul puse mâna pe teză și voi s-o ia, dar Moscu o apucă și el, ca să nu i-o dea; atunci profesorul, intrigat și indignat de atitudinea foarte puțin cuviincioasă și nejustificată a elevului său, smulse teza din mâna lui Moscu și se uită să vadă ce a scris... Își ridică sprâncenele, își strâmbă buzele, încrețindu-și fruntea cu adâncă mirare și, adresîndu-se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Galata. Pictorul rămase uluit, Încercând să Înțeleagă ceva din acea stranie Întâmplare. Dar, brusc, flacăra naghilelei sclipi la taverna din colț. Cu toate acestea, nimeni nu intra și nimeni nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un chip ce apăruse la una din ferestre. Era un bătrân zbârcit, cu barba rasă și pomeții obrajilor ieșiți În evidență. Avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cer decât să mă urmați atunci când voi ști că a sosit clipa atacului. Atât. În urma noastră vor ataca trupele voievodului, pe centru, și călăreții spătarului Costea pe dreapta. Noi lansăm prima șarjă. Nimeni nu spuse nimic. Călăreții nu păreau nici intrigați și nici bucuroși de apariția unui nou comandant. Două lucruri li se păreau, totuși, importante și de bun augur. Primul, că Îl aveau În față pe fiul căpitanului Oană. Al doilea, că aveau să lanseze un nou atac. Știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mă uimești. De unde? — De unde? — Da, de unde? Bobby a auzit de East End. Este opusul lui West End. Dar nu cunoaște nici o denumire din East End. — Brighton, spune el cu jumătate de gură. Răspunsul este greșit. Cele două femei, îl privesc intrigate. Am crezut c-ai spus Londra, zice nepoata, cu acea plăcere de a flirta cu bărbații tineri, pe care tinerele englezoaice o învață încă din școală. — Adevărat? — Da. — Ei bine, de acolo se trage familia mea. Eu am crescut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ținea foarte mult, fiindcă era o personalitate interesantă. Era obișnuit ca acest tânăr să-l caute zilnic și să facă împreună plimbări, dar deodată aceste vizite încetară, și după câteva săptămâni, cunoscutul romancier băgă de seamă absența și se duse intrigat și bătu cu bastonul în geamul tânărului. "Ce e cu dumneata? îi strigă de jos. De ce n-ai mai venit pe la mine?" " Am scris un roman", îi răspunse atunci tânărul. "Sfinte Dumnezeule", exclamă Anderson și îi întoarse spatele și pleacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
orice probleme. Și reuși. Atmosfera de vacanță prezentă printre oamenii săi puse stăpânire și pe el. Furat de amintiri observă numai într-un târziu prezența pasagerului din fața sa. Cu ochii mijiți, îi aruncă o privire furișă și iscoditoare, pe jumătate intrigată, pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acuzat că sunt travestit. Mi-am dat seama că mă trăsesem mai aproape de Luke. Asta în timp ce mă întrebam cum își rezolvau alți oameni problemele cu frații sau surorile mai mari, care îi disprețuiau. Așa ți-a spus? l-am întrebat intrigată. Și după aia ce s-a întâmplat? Presupun că ar fi trebuit să fac gestul cel mai potrivit, a răspuns el gânditor. —Care? Să te rogi pentru el? Nu! Să-i dau nenorocitului un cap în gură! Deși surprinsă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în timp ce își scotea ziarul și începea să rezolve careul de cuvinte încrucișate. — Se crede grozavă, a zis Mike în bătaie de joc. Și asta pentru că a scris o carte când avea doar șaptesprezece ani. Chiar a scris-o? Eram extrem de intrigată, dar mă străduiam să n-o arăt. Nu era deloc de bon ton să fii interesat și impresionat. —N-ai auzit de Misty? m-a întrebat Mike cu un ton care aducea vag a ironie, deși nu eram sigură. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi oricare altul. Prea simplă explicația, prea simplă... Primăvara să fie de vină? Primăvara, ca acum 40 de ani?... Întâlnire întârziată, pentru care nu mai ești apt, uzat de atâtea capcane, în fiecare clipă. Pisici, auzi, pretext! — Plecați deja? întrebă, intrigată, blonda de la catedră. Ridică din umeri, vinovat. O luă agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la frumosul meu pasager. Lui parcă i-ar părea rău că am fost întrerupți. Acum e gata și cafeaua, așa că nu mai am nici un pretext să vorbesc cu el. Mă întorc la ușă, unde tremură Debbie. —Ei bine? mă întreabă intrigată. —Ei bine ce? îi răspund. Sunt așa de obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îmi povestește despre diverse vedete pe care le-a cunoscut, printre care Susan Sarandon sau Sarah Jessica Parker, și îmi spune că odată a dat la propriu nas în nas cu Cindy Crawford pe stradă. —Te-a recunoscut? întreb eu intrigată. —Păi, mi-a zâmbit și mi-a spus „Bună“, deci poate m-a recunoscut. Uau. Slavă Domnului că Cindy e măritată, altfel aș deveni puțin geloasă. Știi, e păcat că trebuie să pleci mâine la Boston, continuă Adam. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Să înțeleg deci că ești cu un pilot? mă hotărăsc eu să trec la subiect. Amy parcă nu ar fi în apele ei, dar pare mulțumită în același timp. Păi, totul e foarte pe ascuns... începe să vorbească încet. Sunt intrigată. De ce? întreb. Nu e căsătorit sau așa ceva... — Doamne, nu, nu e deloc așa. —Ei, e ceva. Știi, probabil ai dreptate. Uneori e mai bine să nu informezi prea mulți oameni despre ce faci pe-aici. Pereții avionului au urechi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Oricum, cine poartă broșe? Eu nu am văzut niciodată oameni tineri purtându-le, voi? Mulți pasageri nu pot să se hotărască asupra ceasurilor și a câtorva suveniruri celtice. Doamne, ce-aș vrea să se grăbească și să se hotărască. Sunt intrigată de acestă presupusă „poveste“ pe care o știe Amy. Și ca să fiu sinceră, puțin îngrijorată. Adică ce știe? Și de unde știe? Mă întreb dacă ea chiar a văzut sau a auzit ceva? Dacă e vorba de ceva ce a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scriind ceva nefavorabil despre tine. Bărbatul ăla este unul din cei mai buni o sută de clienți ai noștri. Compania sa cheltuiește mai mult de o sută de mii de euro pe an pentru zborurile lui. — De unde știi? spun eu intrigată. — Toată lumea știe, spune ridicând din umeri și mă întreb a mia oară de când am început să zbor de ce toată lumea pare că știe tot ce se întâmplă pe aici, mai puțin eu. — La revedere, la revedere, ciao, aveți grijă, la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se oprește, iar eu aștept să continue. Nu sunt sigură că-mi place încotro se îndreaptă discuția. Ei bine, publicul îi judecă pe cei celebri și bogați prin prisma a ce citesc despre ei în presă. Aștept să continue. Sunt intrigată, dar și puțin speriată. Amy e cumva sora ascunsă a lui Adam sau așa ceva? Adică nu poți să-i învinuiești pe oameni. Vreau să spun că și eu mă fac vinovată de asta, știi? Am văzut poze cu supermodele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
n-ai nici o grijă, am fost foarte subtilă, adaugă pentru a mă liniști, n-o să știe niciodată. — Sunt sigură că ai dreptate, reușesc să Îngaim. N-o să ghicească nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două cappuccino, vă rog. Îmi zâmbește radioasă. N-o să-ți vină să crezi ! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Eu Întotdeauna i-aș lua partea. Părerea mea, spune Artemis, e că dacă batonul de ciocolată Panther nu merge bine pe piață, ar trebui să renunțăm definitiv la el. E evident că e un copil problemă. Mă uit la ea intrigată. Nu pot să scoată de pe piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el când se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
firimituri de pâine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicându-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? Sunt atât de intrigată că aproape mi-a revenit buna dispoziție. Sinceră să fiu, nu e cel mai strălucit weekend din viața mea. Lucru la care contribuie și momentul În care vine poșta și primesc o vedere de la ai mei, de la Le Spa Meridien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez câțiva pași și rămân cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face sex. Dar ce altceva ar putea să fie ? Ce ar putea să... OK... Termină. Nu e treaba ta. Dacă Lissy nu are chef să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]