1,088 matches
-
ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în două ipostaze: fie atunci când a avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți, fie, surprinzător, atunci când a cunoscut toate aspectele vicioase și compromițătoare ale vieții, dar le recunoaște la bătrânețe inutilitatea sau deșertăciunea („Căci nu-i pândar mai bun într-o pădure/ Decât acela ce-a știut să fure/ și s-a lăsat de tâlhărit...”)132 Părinții devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească, să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
clare și distincte, aflate în exterioritatea îndoielii. Descartes urmărea o întemeiere a cunoașterii, iar prin metoda îndoielii carteziene adevărul poate fi fundamentat. La Ecleziast, nu îndoiala este sita de cernere a ceea ce e prețios de ceea ce e neprețios, ci deșertăciunea, inutilitatea, înscrierea dureroasă în clipă. Aici nu se caută un temei epistemologic, ci unul ontologic. Finitudinea îi așteaptă pe fiecare, și pe înțelept și pe nebun. Modul acesta de a investiga sensul existenței pare o acțiune de desființare a vieții. Dacă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
toate acestea un fel de melancolie de a exista și un fel de chin organizat normal în limitele vieții mele de copil... Când intrai în adolescență nu mai avui crize, dar starea aceea crepusculară care le preceda și sentimentul profundei inutilități a lumii, care le urma, deveniră oarecum starea mea naturală... În inutilitatea aceasta care mă înconjoară și sub cerul acesta pe veci blestemat umblu încă și azi136. Închis într-un univers aparent fără ieșire, personajul lui Blecher va căuta în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de chin organizat normal în limitele vieții mele de copil... Când intrai în adolescență nu mai avui crize, dar starea aceea crepusculară care le preceda și sentimentul profundei inutilități a lumii, care le urma, deveniră oarecum starea mea naturală... În inutilitatea aceasta care mă înconjoară și sub cerul acesta pe veci blestemat umblu încă și azi136. Închis într-un univers aparent fără ieșire, personajul lui Blecher va căuta în el limitele pentru a-l traversa. Se va întoarce mereu și mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
virulența analizei în care să-ți ironizezi, să-ți batjocorești tu însuți faptele, actele, tot timpul cu o degajare de crudă obiectivitate 152. Criticul observa predilecția pentru morbid al lui Blecher, tradusă în constatările explicite ale personajelor sale referitoare la ,,inutilitatea" lumii în care se situează. În aceste constatări izvorâte din ,,infernul unei trăiri" care vor continua și în celelalte două romane ale autorului, vedea Baltazar unicitatea operei lui Blecher. În aceeași direcție enunțată de Cezar Baltazar se înscrie și Pompiliu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de stejar, veșnic mirosind a cenușă stătută; în simpla și elementara aducere aminte a ochelarilor cu lentilă groasă ai bătrânului Samuel Weber, în astfel de mărunte ornamente și lucruri domestice, regăsesc toată melancolia copilăriei mele și acea nostalgie esențială a inutilității lumii, care mă înconjoară de pretutindeni ca o apă cu valurile împietrită 241. Nevoia articificialului, a imitației și-o va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială. 4.1.2
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Îngrășare Stare de oboseală Simptoame fizice Bufeuri și/sau transpirații nocturne Insomnii Uscăciune vaginală Scurgeri vaginale Crampe uterine Migrene Scăderea responsivității sexuale Simptoame emoționale/mintale Anxietate Panică Temperament iute Nervozitate Retragere În sine Evitare Suprasensibilitate Simptoame emoționale/mintale Sentiment de inutilitate Depresie Indiferență Apatie Scăderea capacităților mintale Confuzie mintală Modul În care vă sugerez să abordați acest teritoriu complex este prin Începerea realizării unor presupuneri bazate pe informare În ceea ce privește propriile echilibre de progesteron și estrogen bazate pe discuția anterioară și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
haz, istețe, ușor atinse de un suflu urmuzian. În piesa titulară, școlarizarea unui elev răsfățat necesită o permanentă campanie a familiei, care culminează cu o amplă mobilizare de forțe în vederea promovării bacalaureatului. Contrastul dintre nepăsarea și insolența elevului convins de inutilitatea absolută a învățăturii și comportamentul febril, cam prostesc, al părinților și rudelor, dar și comportamentul profesorilor din comisie, ale căror întrebări și manifestări sunt ridicole, întrețin interesul amuzat al cititorului. O variantă pentru scenă, comedia cu același nume, a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
În fapt, textul poate fi subsumat categoriei eroicomicului prin stabilirea unui contrast între stilul și mijloacele abordate și subiectul avut în vedere. Prin această proiectare comică sub auspiciile grandiosului, se evidențiază și mai mult meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin maniera în care sunt redate cele două tabere Anticii sunt creionați pe tot parcursul textului într-o lumină favorabilă, în timp ce Modernii sunt puși constant sub pecetea caricaturii, a ridicolului, ceea ce sugerează că laurii victoriei au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
epocă, Luzán exercitând o autoritate covârșitoare asupra opiniilor de la curtea Spaniei și a celor câțiva scriitori mai importanți. S-a creat așadar "o literatură corectă, dar lipsită de vigoare și spontaneitate."186 Astfel, eforturile sale nu s-au stins în inutilitate, dar, din păcate, nici nu au putut remedia complet ceea ce era de remediat, nu au putut readuce Spania în primul rând al culturilor europene. III.7. Concluzii S-a spus în numeroase rânduri că ordinea clasică și dorința impunerii regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în Răspuns la articolul "Poezie", prin care dorea să își apere opera împotriva unei observații critice de altfel minore, făcute de I. H. Rădulescu, declanșează o diatribă împotriva lui Boileau "păcătos poet" -, susținând de pe poziții vădit romantice libertatea expresiei și inutilitatea regulilor: "Shakespeare și Hugo vor trăi, domnule Boileau, fără reguli, precum trăiesc Osianii și se renasc în toate limbile fără să fi avut limbă făurată la fabrica dumitale sau având o limbă foarte imperfectă."206 (Reproșul adus de Heliade Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
valori puternice, autentice, pozitive, dar nu reușesc să se adapteze mediului existent. Ca orice membru al unei elite, fiecare dintre ei poate fi capabil de un relativ apostolat dacă simte că cei din jur îi împărtășesc valorile. Căpătând însă sentimentul inutilității în așteptarea consonanței intelectuale, preferă să emigreze din motive am spune mai degrabă axiologice decât economice. 4.3.4. Petre Andrei: un reper peren „Generația tânără o înțelegem și vrem să o călăuzim. Vrem o generație viguroasă, iubitoare de patrie
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
mă dureau. M-am ridicat și am traversat camera să-mi aprind o țigară, simțind sub degetele picioarelor goale covorul. După ce mi-am terminat țigara, m-am întors în pat. Somnul protector nu poate elimina senzația acută a îmbătrânirii, singurătății, inutilității și ratării. Părul grizonat, trăsăturile rigide ale feței și urmele timpului făuresc noua identitate a detectivului prins în plasa existenței dominate de violența și moartea aproape intrate în rutina cotidiană. Încercarea de a reface împrejurările asasinării lui Chris Lavery, împușcat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și gestioneze inutilitatea, tristețea și dezabuzarea: Pândeam de cinci minute musca albastră și așteptam să se așeze. N-avea chef să ia loc. Prefera să se rotească și să cânte prologul la Pagliacci. Ridicasem puțin pliciul și eram gata. Pe colțul biroului se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o lume fără contururi, pândită la fiecare pas de primejdia anulării ființei umane. Momentele de jubilație sunt scurte, înșelătoare - mici amăgiri de sine într-un lanț al eșecurilor. Singura dimineață în care Marlowe se scoală binedispus se desfășoară sub semnul inutilității absolute, al inconsistentului și al zădărniciei desfigurante: A doua zi dimineața m-am deșteptat târziu, din pricina onorariului substanțial pe care-l câștigasem cu o seară înainte. Am băut o cafea în plus, am fumat o țigară în plus, am mâncat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
capul sus fără să-ți tremure. Și pe urmă sună soneria de la intrare și deschizi ușa de la sala de așteptare și te trezești cu o mutră nouă, cu o problemă nouă, o doză nouă de amărăciuni și câțiva gologani. Sentimentul inutilității, al dezolării, al eșecului, al durerii înăbușite nu dispare pe tot parcursul romanului. În capitolul 31, Marlowe află, în discuția cu Linda Loring, că personajele pe care le întâlnise până atunci, de la Terry Lennox la Roger Wade, aparțin aceleiași lumi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un meci de box, reprezintă, desigur, imaginea supremei decăderi a eroului. Dar și epitoma umanului, prea-umanului din el. Singurătatea cu miros de rugină a vieții irosite conferă textului o notă patetică și melancolică. Depresiile lui Marlowe se țin lanț, sentimentul inutilității și al ratării este asemenea unei cruste întinse pe tot corpul. Încercând să dovedească nevinovăția lui Terry Lennox, Marlowe se chinuiește, de fapt, să se agațe de singurul lucru cu adevărat nobil într-o viață: prietenia. Mergând împotriva curentului - adică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de existența lui. Romanul e construit - ironie! - exact după această schemă. Previzibilă și repetitivă, ea explică scufundarea persistentă a detectivului într-un soi de nonexistență, în care până și delectarea supremă - jocul solitar de șah - se dovedește de o râncedă inutilitate: A închis telefonul, iar eu mi-am întins tabla de șah. Mi-am umplut pipa, mi-am așezat piesele, mi-am inspectat trupele, armele și uniformele și am jucat un turneu de campionat între Gorciakov și Meninkin - șaptezeci și două
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ș.a.) ca să supraviețuiască. Cultivă poezia cu formă fixă - sonetul îndeosebi -, prin care cu ironie se adresează eternelor teme: viața, iubirea, moartea. Poezia lui O. este închisă în versuri ușoare, pitorești, montate ingenios și cu mult umor. Sentimentul ratării și al inutilității existenței este pronunțat agreabil, fără prețiozități inutile: „De vreau pot să ajung și-n Peru unde, / mi-a spus un bun prieten, e un plaur / cam cât Olanda-n care se ascunde/ un hipodrom cu armăsari de aur!/ La mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288592_a_289921]
-
ales să le clasificăm drept independente, ca de exemplu creștinismul și gnosticismul. De fapt, În multe privințe cele două sisteme au un sistem de bază comun, dar activează În el opțiuni diferite. În sine, acest lucru ar trebui să demonstreze inutilitatea etichetelor, care contrazic continuitatea sistemelor de gîndire. În termeni morfodinamici, creștinism și gnosticism sînt, dintr-o serie Întreagă de motive, transformări (sau deformări) ale unuia În celălalt, prin urmare perspective asupra (și Înăuntrul) aceluiași sistem. Oricine are cele mai vagi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
întoarcere la izvoarele cuvântului, resignare și ironie se leagă strâns. "Jumătate bunu-s, jumătate nu-s..."; "Zac întins ca morții în sicriu"; Nu pot ține-n mână cartea / sunt bolnav, mânca-m-ar moartea". O Doină (din frunză) pare să sugereze inutilitatea cuvintelor. Reverberează o Doină (Țara -nenoroc), și o Doină (Țara de miraz), Doina (negură) și Doina (Groază); sunete grave emană din Doina (Pax Magna) și Doina (Moartea peste tot). Câteva texte cu subtitlul "oralități" sunt niște cantilene în registre stilistice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dat publicității culegeri de teren, fie că le-au păstrat pentru sertar, pentru șantierul propriu de lucru. Nimic de zis, entuziasmul romantic a lucrat intens și benefic în inima lui exaltată și generoasă, dar nu pentru a se risipi în inutilități și orgolii de sine, ci pentru a se bucura împreună cu semenii de valorile morale pe care le descoperea în ființa etnicului românesc, alături de popoarele din belșug înzestrate și lăsate de Dumnezeu pe pămînt. Stă mărturie, printre multe altele, o minunată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
opera de artă, o operație în care magia rezultatului ascunde munca de furnici a mediatorilor care l-au făcut posibil. Al treilea moment: "Frumusețea este forma finalității unui obiect, în măsura în care o percepem fără reprezentarea unui scop"*. Iată din nou dogma inutilității, la care Kant este constrâns de scopul său, acela de a fonda în drept cosmopolitismul gustului. Scopurile fiind barbare și particulare, ca atracțiile și emoțiile, gustul va trebui să fie independent de ele pentru a permite Frumosului să se afirme
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să renunțe. Pentru a-și exprima public dezaprobarea, în data de 31 octombrie 1517, Luther afișează cele 95 de teze pe ușa catedralei din Wittenberg. Ulterior, acestea au fost afișate și pe ușile altor biserici și publicate. Acestea argumentau ideea inutilității indulgențelor deoarece te poți mântui doar prin credință - sola fide. Prima dintre aceste teze subliniază rolul pocăinței: "Pentru că Învățătorul și Domnul nostru Isus Hristos spune: Pocăiți-vă etc., El vrea ca întreaga viață a credincioșilor săi pe pământ să fie de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]