536 matches
-
curgă Înăuntrul ei/lui, pentru binele său absolut”. Acest lucru nu este Întru totul necesar, pentru că, atunci cînd vă ridicați mîinile pentru a Începe tratamentul, gîndurile dumneavoastră deja au intrat În acțiune, iar Reiki deja a Început să curgă, Însă invocația Întărește intenția. Poziții ale mîinilor pentru partea din față a corpului Primele cinci poziții se realizează cu Practicantul stînd fie În picioare, fie jos, În spatele clientului. + 1 ilustrație 1. Ochii. Așezați-vă cîte o mînă făcută căuș deasupra fiecărui ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
pentru a ne oferi nouă energia care să ne ajute să continuăm să trăim. Prin urmare, este În concordanță cu principiul Reiki „Arată apreciere și ține cont de numeroasele binecuvîntări de care ai parte” să fim recunoscători pentru ceea ce mîncăm. Invocația mea, de pildă, este: Să pătrundă Reiki În aceste alimente pentru a mulțumi Pămîntului, plantelor, animalelor și oamenilor care au făcut ca această hrană să ajungă la mine. De asemenea, ofer Reiki acestei mîncări, pentru a-i spori valoarea energetică
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
care folosesc energia vindecătoare, fie În timp ce meditează. Aceștia pot chiar să simtă prezența Îngerilor și a ghizilor spirituali În jurul lor ca o formă de energie. Dacă doriți să invocați Îngeri sau ghizi În timpul vindecării, atunci includeți-i În intenția și invocația din momentul cînd Începeți să folosiți Reiki, cerîndu-i Îngerului sau ghidului dumneavoastră să vă ajute În acțiunea de vindecare pe care sînteți pe punctul de a o realiza și amintiți-vă să Îi mulțumiți ulterior. De asemenea, puteți intra În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate -odată că sunteți- niște mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil prin care autorul se adresează unui personaj absent sau imaginar. Exemplu: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” ( M. Eminescu-
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vizate, înlăturarea lor. Stilul este mușcător, lexicul nu provine din aria frumosului, iar în cazul portretului trăsăturile negative sunt îngroșate până la exces. De cele mai multe ori, abordând sarcasmul, scriitorii se lasă purtați de un stil retoric, bazat pe gradația ascendentă, cu invocații și imprecații. În Scrisoarea III, de exemplu, indignarea poetului împotriva politicienilor demagogi și corupți este atât de puternică, încât, după grandioasa evocare a vremurilor de glorie, antiteza romantică se adâncește prin tabloul sarcastic al contemporanilor. În această lume poetul ne
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
o acuitate extraordinară a simțurilor, mai ales a celui olfactiv. Mobilitatea percepțiilor imprimă discursului un caracter difluent, accentuat de înclinația către inefabil și mister. Climatul este cel de morbidezza, întrucât trecerea inexorabilă, moartea nu determină la el revoltă luciferică ori invocație extatică, ci un frison epidermic, stări de evanescență și alienare, pentru a căror exprimare universul floral se oferă în chip firesc, un impuls venind însă și de la simboliștii francezi. Grădina lui A. este grădina primordială, paradisiacă, în care jubilației simțurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
dacoromân: Folclor literar vâlcean (1979), Folclor literar din Suceava (1989), mai important fiind volumul din urmă, care reunește texte (lirică predominant erotică) culese în 1939, în timpul unei anchete sociologice întreprinse de Universitatea din Cernăuți, în comunele Voroneț și Mănăstirea Humor. Invocația în poezia populară (1980) este un studiu de stilistică, în care sunt examinate, evolutiv și estetic, în varietatea lor și cu funcționalitatea lor diversă, elemente de seamă ale oralității, așa cum se manifestă ele în cântecul propriu-zis și în cântecul bătrânesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286074_a_287403]
-
Pann, M. Kogălniceanu, M. Eminescu, Jean Bart, Octavian Goga, St. O. Iosif, Gib I. Mihăescu și Ciprian Porumbescu, rețin atenția acele pagini care conțin documente mai puțin cunoscute, comentarii privind unele manuscrise. SCRIERI: Istroromânii, Hotin, 1937; Mensa academică, Cernăuți, 1938; Invocația în poezia populară, București, 1980; Studii de literatură, Iași, 1983. Culegeri: Ciripiri ciribire, Cernăuți, 1935; Texte istroromâne, București, 1959; Brăduleț de pe cărare, Bacău, 1972 (în colaborare); Folclor literar vâlcean, introd. edit., Râmnicu Vâlcea, 1979; Folclor literar din Suceava, Iași, 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286074_a_287403]
-
vol. II, p. 93. 34 Ibidem, vol. II, p. 96. 35 Vol. Etica (1971), în Mircea Ciobanu, Patimile, Editura Cartea Românească, București, 1979, p. 106. 36 "Intră sub legile frigului, ceața-l cuprinde,/ capătă umbră și nume când trece tărâmul" (Invocație, vol. Cele ce sunt, 1974, în Mircea Ciobanu, op. cit., p. 141). 37 La fel cum lunecarea în "țara răsturnată", în reversul ființei, înseamnă redevenire "ce-am fost când apa, soarele și lutul/ o sarcină cu moartea mea purtau/ în numele descreșterii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-nvățătură e moartea”; „numai cel ce ignoră știe să uite”. În Manualul bunului singuratic (1997), sunt cultivate strategii lirice diverse: de la nostalgia cuvântului primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor. Fire romantică, C. relevă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
de moravuri grele” „Academia Cațavencu” (1990) pe care îl conduce până în 2000, după care devine realizator de emisiuni TV, director al revistelor „Plai cu boi” (din 2002), „Aspirina săracului” (2003) și om de afaceri. În 1971 când îi apărea placheta Invocație nimănui (debutase precoce în presă, în 1967), D. era deja un nume de prim-plan cel puțin în lumea „scandalurilor” boemei literare de la Mogoșoaia și de la Casa Scriitorilor din București. Prietenia cu Marin Preda, frecventarea elitei conducătoare a breslei, permanenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
tari, s-a exaltat facultatea versificatorie, s-au făcut trimiterile de rigoare, de la Villon la Rimbaud și de la Esenin la Ioan Alexandru, după cum poezia noului venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
fără ezitări, fără ambiguități. [...] Darul acestei poezii este de a canaliza nemijlocit spre frumusețe și distincție expresivă tot ce-ar părea sortit să se exprime altfel, în limbajul mai curând al unui moralist exasperat de urâtul vieții. LUCIAN RAICU SCRIERI: Invocație nimănui, București, 1971; Elegii de când eram mai tânăr, București, 1973; Proprietarul de poduri, București, 1976; La dispoziția dumneavoastră, București, 1979; ed. (À Votre disposition), tr. Constantin Crișan și Marc Rombaut, pref. Romul Munteanu, București, 1982; Teroarea bunului simț, postfață Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
corăbiilor de odinioară (Romanța corăbiilor vagabonde) etc. Registrul liric este nuanțat, cu ecouri simboliste, intervenții protestatare și incursiuni în argoul orașului de la porțile Orientului. În volumul Distanța dintre mine și un iepure (1983), îndeosebi în ciclurile Dreptul la aer și Invocație în noaptea de Sânziene sau Vocea speranței, dedicate lui Jacques Cousteau și fiului său Philippe, M. tălmăcește cu sobrietate, prin metafore de un cromatism ingenios, preocupările ecologiste, pledând pentru protejarea naturii, cu mitizări emblematice, generatoare de speranțe. Un stil baladesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
cele mai interesante amintiri, unele descriind condițiile dezumanizante din închisorile prin care trecuse. SCRIERI: Arcade, București, 1968; Aperçu sur le livre en Roumanie (în colaborare cu Ion Marinescu), București, 1968; Biblioteca copiilor noștri, București, 1969; Eseu asupra culturii, București, 1969; Invocația soarelui, București, 1971; Escale, București, 1974; Fereastra care tace, București, 1974; Hronicu leatului 7481, Cluj-Napoca, 1975; Simfonie helvetică, București, 1975; Poemele depărtării, Cluj-Napoca, 1977; Cuibul din inimă, București, cu ilustrații de Angi Petrescu-Tipărescu, 1978; Viscol în sânge, Craiova, 1978; Grădinile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
Espriu, Poezii, pref. trad., București, 1974; G. Procacci, Istoria italienilor, București, 1975; Marie-José Simpson, Doamna din Bagdad, București, 1994 (în colaborare cu George Anania). Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Arcade”, GL, 1968, 18; Vlaicu Bârna, „Arcade”, VR, 1969, 3; Dan Cristea, „Invocația soarelui”, RL, 1971, 26; Aurel Sasu, „Hronicu leatului 7481”, ST, 1976, 6; Fănuș Băileșteanu, „Poemele depărtării”, CNT, 1977, 51; Valentin F. Mihăescu, Atracția pentru povestire, LCF, 1978, 19; Mircea Popa, „Poemele depărtării “, ST, 1978, 3; Vasile Chifor, Povestire și reportaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
fiind de regăsit în articolele politice ale marelui poet. Ca și C. Aristia, P. încearcă unele creații lexicale: „samuroblane”, „aniscrielnic” (letopiseț). O „facire epic-comică împrotiva întrunirii grecilor asupra Porții otomanicești” urma să fie Eterida, din care s-a păstrat doar invocația către adevăr. În O satiră veche sau Cântic pe care odă nu bine l-au poreclit, comisul revine la ideea că singurul titlu de merit pentru cineva îl constituie vrednicia, nu „evghenia vechimei”. În afara unui dialog în versuri, de factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
constituie vrednicia, nu „evghenia vechimei”. În afara unui dialog în versuri, de factură populară, între Țara Ungurească și Moldova, unde se pot detecta, iarăși, elemente preeminesciene, P. mai compune o diatribă la adresa unor instituții ale vremii, Dialog între Fire și Moldova. Invocațiile către Moldova, bogată, dar îndurerată de starea ei prezentă, amintesc de Cântarea României. Niște versuri franțuzești din 1830, Oubli, vădesc lecturi clasice (Boileau) și romantice (Victor Hugo). Admirator al lui Voltaire, P. transpune în 1838 Henriada, după ce în 1837 tălmăcise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
scriitori și coordonat de Gorki, în care este elogiată aceeași reeducare prin muncă. Soljenițîn citește și interpretează cele două cărți care prezintă, în stil propagandistic, grandioasele proiecte staliniste, devenind, la rândul lui, o călăuză pentru cititorii neinițiați. Nu lipsește nici invocația solemnă specifică epopeii, chiar dacă la Soljenițîn aceasta ia o formă ironică, constituind introducerea prezentării unei categorii de deținuți pe care scriitorul îi disprețuiește profund, și anume deținuții de drept comun ("borfașii"), cei care erau folosiți adesea de către conducerea lagărului împotriva
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
odihni în Ra"60. Numeroase aluzii mitologice subliniază dublul aspect al lui Ra: solar și osirian. Coborând în cealaltă lume, Regele devine echivalentul binomului Osiris-Ra. După unul din textele citate mai sus, Ra "se ascunde în lumea cealaltă". Mai multe invocații din Litanie (20-23) subliniază caracterul acvatic al lui Ra și identifică pe zeul solar cu Oceanul primordial. Dar unirea contrariilor este exprimată mai ales prin solidaritatea ocultă între Ra 55 Ne gândim, evident, la elitele religioase cărora le erau accesibile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că mystii, cu torțe în mâini, imitau rătăcirile lui Demeter, căutând-o pe Kore, cu făclii aprinse 5. Vom arăta îndată eforturile făcute pentru a păstra secretul acestor teletai. Să adăugăm că unele ceremonii comportau legomena, scurte formule liturgice și invocații asupra cărora nu suntem informați, dar a căror importanță era considerabilă; acesta este motivul pentru care inițierea era interzisă celor care nu vorbeau greaca. Nu știm aproape nimic despre riturile efectuate în a doua zi petrecută la Eleusis. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Haoma, condamnându-i doar excesele, nu mai este vorba de sincretism, ci de o promovare solemna a valorilor vechii "religii cosmice" indo-iraniene. Găthă ale lui Zarathustra și Găthă-celor-șapâe-capitole fac parte din liturghia sacramentală, yasna, care constă în mare parte din invocații monotone, adresate Ființelor divine. Yast-ele sunt imnuri adresate, fiecare în parte, unor zeități deosebite. Este vorba de unii zei pe care Zarathustra îi ignorase, ca, de pildă, Mithra, dar și de personaje divine ori personificări ale realităților religioase, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în mijlocul vasului. În ceremonialul modern, una din grupul de vestale care înscenează actul îndeplinește rolul Marei Preotese, aprinde primul foc în oglinda parabolică, direct de la soare, îl transportă într-o pâlnie până la locul unde se va aprinde prima torță, face invocația rituală și, în final, după ce se aprinde torța, o înmânează celui dintâi alergător care va deschide drumul ștafetei flăcării. Aducerea focului sacru în orașul gazdă a Jocurilor Olimpice moderne continuă acțiunea solilor de pace, care în Antichitate duceau în toate colțurile
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
în ostenelile și ispitele tale, la începerea și aducerea la bun sfîrșit a lucrărilor tale, să ceri toate lucrurile în numele lor și mai ales întărirea credinței, a speranței și carității, atît pentru tine, cît și pentru ceilalți. Afecte spirituale și invocații Două prețioase documente ale spiritualității lui Antonio Rosmini: Afectele spirituale, endecasilabice, al căror manuscris autograf se păstrează în casa natală a lui Rosmini, de la Rovereto, și Invocațiile, datate începînd din 1832 și pînă în 1853, pe care Rosmini le-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
speranței și carității, atît pentru tine, cît și pentru ceilalți. Afecte spirituale și invocații Două prețioase documente ale spiritualității lui Antonio Rosmini: Afectele spirituale, endecasilabice, al căror manuscris autograf se păstrează în casa natală a lui Rosmini, de la Rovereto, și Invocațiile, datate începînd din 1832 și pînă în 1853, pe care Rosmini le-a lăsat scrise cu tocul și în creion într-un carnețel cu însemnări. Afecte spirituale Ce dulce e ca să vorbești cu Domnul! Pe domnul să-L vestești și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]