53,150 matches
-
informeze cu exactitate încă dinainte și să-și împărtășească sentimentele discutând cu cei cu care pot face lucrul acesta”<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, VIII, 12. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 61. footnote> (fără îndoială că Augustin invoca aici și propriul său caz). Augustin nu insistă asupra acestui aspect; este însă decisiv: „cu aceștia (cu acei catecumeni cultivați - n.m.), trebuie vorbit pe scurt, fără a se insista în mod supărător asupra celor deja știute de ei, ci abordând
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cărții de față. Sombart glosează în stilul lui Roland Barthes din celebrele Mitologii, în jurul cîtorva tablouri și texte literare, dezvoltînd o întreagă teorie a dezvăluirii, pornind de la un poem destul de ermetic al lui Schiller “Chipul ascuns al lui Sains”. Sunt invocate și alte exemple mitologice, cum ar fi cel al lui Thiresias care, îndrăznind s-o privească pe zeița Atena goală, va fi cumplit pedepsit: necruțătoarea fiică a lui Zeus îi ia eroului văzul și îl transformă pe deasupra pe adolescent într-
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
cred, ar putea-o prilejui apariția unui astfel de volum. Cît de legitim, cît de valid teoretic poate fi un asemenea procedeu? Filologia tradițională îl respinge fără prea mare ezitare. De cealaltă parte, argumentul cel mai puternic în sprijinul procedeului invocat de Petru Creția îl formulează, postmodern, în prefața volumului de acum, Mircea Cărtărescu, atunci cînd compune imaginea unui Eminescu în mod esențial fragmentar în creație „[...] modernitatea lui Eminescu constă tocmai în iregularul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator, acel «neptunic» al
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
fost în relație cu nazismul, cu Vichy, sau astăzi cu ideile perverse din unele grupuscule de extremă dreaptă”. Dar dacă în țările Apusului, care n-au cunoscut jugul comunist, o astfel de “asimetrie” este întrucîtva explicabilă, ce acuză ar putea invoca autohtonii “democrați” postdecembriști, care depun eforturi remarcabile pentru a ne înăbuși memoria, pentru a ne spăla creierul? Ei profită cu impudoare de o anume diferență între nazism și comunism. Și anume de faptul că pe cînd cel dintîi a durat
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
menită să sugereze, prin cuvântul stop întreruperea sarcinii. Curând am aflat că “mary stop” era de fapt Marie Stopes, o englezoaică ce a militat întreaga viață pentru planificarea concepției. Cam așa stau lucrurile și cu Teoria relativității a lui Einstein, invocată în incitantul articol “Capcanele și magia absolutului” apărut în numărul 50/2003 al României literare, semnat de Gina Sebastian Alcalay. În pofida numelui, această teorie nu are nici o legătură cu relativitatea cunoașterii umane, cu imposibilitatea cunoașterii adevărului. În plus, chiar dacă am
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
atare, în afara oricărei îndoieli. Pentru că vorbim de un canon didactic (mai exigent și mai restrâns), mă întreb dacă vreunul din aceste nume poate fi pus cu seninătate alături de Slavici sau de Rebreanu, de Breban sau de Nichita Stănescu (ca să nu invoc decât numele prezente). E adevărat că e o întrebare scandaloasă și extrem de rea, poate părea chiar obtuză, reacționară, dar ea tocmai astfel se pune când discutăm de miezul tare al canonului estetic al literaturii române din toate epocile. Canonul clasic
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
toate limbile europene, de la greci citire, conținutul fiind apodictic. Cu alte cuvinte, aforismul rămâne o piatră de hotar În cultura unei națiuni, pe care nu numai cercetătorii vor s-o dezlege, dar și vorbitorii unei limbi s-o folosească, fie invocând textul ca atare, În Începutul unei comunicări / convorbiri, fie În finalul acesteia, ca o concluzie suficientă. Granița spre alte discipline de cugetare sau de interpretare nu mai devine suspectă, ci, dimpotrivă, aforismul folosit capătă aură de nimb. Numai că, după
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
prin fiorii viziunii poetului născut În spațiul curburii Carpaților, În zona Vrancei. Trăitor În preajma durității munților, poetul Alecu Croitoru se luminează În spațiul liniștit al șesului, unde soarele parcă stă În spinarea miriștilor. El caută pe Omul care l-a invocat, pe care l-a chemat printr-un farmec al descântecului și, Îndelung zăbovind, observă doar ...o umbră. Tăcere și iar tăcere! Nu mai este Întinsa câmpie a Bărăganului, În care dropiile, din eseul lui Odobescu, măsoară distanțele și anotimpurile pentru
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
apărea, reamintim, Într-o epocă de restaurare a lirismului. Chiar dacă Își reproșa că s-a lăsat „Îmblânzit”, domesticit etc., ca, debutând, a publicat „două poezii comuniste” (În 1960, rectifica P. Ursache), ca În „Luceafărul’, la rubrică Dintre sute de catarge, invocă lumină zilelor de august („fugărind noaptea de pe coardele inimii mele”; v. Noapte și zile de august), poetul bârlădean, deja „o celebritate” În anii studenției ieșene, a regândit, de fapt, poezia, Înțelegând-o că arta tradițională. Existența să aventuroasa (fost boxer
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
LÎngă dulceața cîntecului de leagăn, Cezar Ivănescu Încheagă, cu virtuozitate, tablouri terifiante, hrănindu-se din esență comună a muzicii și poeziei. Căinarea pentru precaritatea omenescului, dramă spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
moartea-„curvană” (v. Doina/ Moartea peste tot), moartea că „program zilnic” Își dezvăluie puternicia, lucrînd - zice poetul - pentru gloria ei. Dincolo de imprecizii și substituiri, refugiat În fabuloasă cetate a Baaadului, așteptînd să coboare noaptea În păcătosu-i trup, Cezar Ivănescu a invocă pe cea cu „rîs frumos”, „Moartea Bună” sau „Mama mea Moartea” că Întîlnire norocoasă. Dar e vorba de un Eros thanatic, Îmblînzind seductiv chinul, răul, teroarea etc. Într-o interminabila căinare și descoperind „transparență desăvîrșită a morții” și, negreșit, precaritatea
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
despreDostoievski (W. M. Todd III), Prototipuri literare și reale ale eroilor lui Dostoievski (V. Vetlovskaia), Trilogia fenomenologică a lui Dostoievski (V.Viktorovici), Conceptul bahtinian "Arhitectonica" în exegeza formulei romanești dostoievskiene (N. Jivolupova). Printre numeroasele exemple de reușită semnalate mai sus, invoc mai pe larg lucrarea lui Jaques Catteau, prezentată în limba franceză, Învierea lui Lazăr în Crimă și pedeapsă sau simbolismul romanului. În urma observațiilor fine asupra motivelor și imaginilor realist-simbolice caracteristice acestui roman, autorul ajunge la o constatare legată de structura
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
concrete", riscă "prăbușirea în molozul propriei cărni" (p. 31). Omul lui Dan Stanca este victima unei crize metafizice devastatoare, iar personajele sale sunt expresia unei ideologii ce poate fi rezumată de titlul cărții lui Julius Evola, Revolta împotriva lumii moderne, invocată în roman ca un reper (p. 31). Fundalul romanului nu are nimic surprinzător în comparație cu decepțiile postrevoluționare ale tinerilor față de o Românie mizeră, insalubră fizic și moral, întru totul detestabilă. Singura salvare e plecarea în Occident, un paradis aseptic, loc ideal
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
vârstă care apasă timpul trecut, condensându-l În clipe, pe care autorul Îl derulează prin poemul Avem timp (din Scrisori imaginare). Sorescian, Încheie: „avem timp pentru toate/nu e timp doar pentru puțină tandrețe./ Când să facem și asta, murim”. Invoc aici o observație a lui Schlegel: „Subiectul tragediei e o luptă Între existența externă, finită, și aspirația interioară, infinită”.
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
sonor, pe care o depistăm zilnic, ci la manelizarea integrală petrecută la nivel intelectual, politic, social, la nivelul interrelaționării uzuale dintre persoane. Asistăm la căderea în insignifiant, în grotesc, în vulgar, în hilar, pe arii dintre cele mai diverse. Am invocat maneaua și succesul său fulminant la români. Includ în aceeași matrice atracția telenovelelor, a filmelor pornografice, a bricolajelor artizanale întâlnite la toate colțurile, a tapiseriilor cu Răpirea din Serai, a veșmintelor și podoabelor din plastic etc. Nu semnalez alcătuiri izolate
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
prezervării unei stări bine definite, Vishnu, și cel al dizolvării unei anumite stări, Siva. Prin invocarea cu subînțelegere a unui arhetip, omul poate rezolva anumite conflicte interne. Să zicem că ne deranjează un gând negru, soluția ar fi să-l invocăm pe Siva care va dizolva acel gând manifestat printr-o stare neplăcută. Om Namaha Sivaya este cea mai cunoscută invocație (mantra). Din practica personală, pot spune că sistemul merge fără cusur pentru că aceste arhetipuri sunt În realitate integrate În funcționarea
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
că sistemul merge fără cusur pentru că aceste arhetipuri sunt În realitate integrate În funcționarea mentală a omului, el neavând decât să le reveleze. Mai avem apoi arhetipul Ganesha, un elefant de altfel, care ne ajută să trecem peste anumite dificultăți, invocând Ganesha sharanam. Cel puțin la nivel mental obstacolul este depășit. Pentru omul simplu acestor arhetipuri li se dau dimensiuni de zei și ele sunt experimentate chiar În realitatea exterioară. Cei obișnuiți cu reflexia vor rămâne doar la o Înțelegere intelectuală
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
perenitatea și actualitatea grație dinamicii și virtuozității unei muzici exemplare. Autorul supune folclorul unor analize sistematice, coordonând în consecință structura tematică a părților distincte. Părțile extreme acordă atenție procedeelor dezvoltătoare: elementul rapsodic apare în partea lentă, în tonul epic, care invocă lumea baladei populare. Ion Dumitrescu alătură acestei creații de excepție, în anul 1949, Cvartetul de coarde în do major. Această creație este de inspirație folclorică și are dimensiunile și caracteristicile ciclului de mișcări în forme de mari proporții muzicale, constituind
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
inima miresei. Într-adevăr, binecuvântată este rana aceasta Și dulce este durerea prin care viața pătrunde în suflet<footnote Anthony Meredith, Capadocienii ..., p. 166. footnote>. Ce înseamnă să fii rănit din dragoste? Origen explică rana din dragoste în primul rând invocând imaginile biblice ale instrumentelor lezării - săgeți Și cuvinte - Și anume: „M-a așezat ca pe-o săgeată aleasă” Și „Primește cuvântul lui Dumnezeu de la Duhul ca să-l utilizezi ca pe o sabie” (Efes. 6, 17). Ambele texte subliniază înțelesul hristologic
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Într-o amplă mișcare circulară treptată, fetele incașe așezate În genunchi pe două rânduri, În timp ce printre „evantaiele” lor aurite trece Huascar, Într-un ritual spectaculos, al cărui final nu poate fi decât exemplar: pedepsit de Însuși zeul pe care Îl invocase ca martor al iubirii sale nelegiuite, incașul este ucis În timpul erupției vulcanice pe care chiar el o provocase, pentru a-i da Phaniei dovada prezenței divine. Spectacolul lui Andrei Șerban oferă o perspectivă nouă asupra iubirii, prin valorificarea unei inepuizabile
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
armonie, de formă) în ultimul duet O terra addio/O pământ, adio, prin care Radames și Aida își iau rămas bun de la existența lor pământeană. Dar, comparând aceste momente, ies în evidență și deosebirile între cei doi creatori. În timp ce Amneris invocă cu lacrimi tăcute zeii, profund, sumbru și resemnat, în Boema, acest minunat adio este punctat de cearta stridentă și atât de... veristă, dintre Marcello și Musetta. Ultimele minute ale Boemei, trimit și mai mult, înapoi, în timp, la creația verdiană
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
cu pământul, ne acoperim pe noi înșine cu ea, după cum a făcut-o și Domnul în pământ; și făcând aceasta de trei ori, închipuim bucuria învierii cea după trei zile; și noi facem aceasta, nu primind în liniște Taina, ci invocând cele trei Ipostasuri în care am crezut, în care nădăjduim și de care depinde faptul că existăm acum și faptul că vom fi și după aceea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Botez, PG XLVI, col. 585ABC. Sfânta Treime, natură
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
în care am crezut, în care nădăjduim și de care depinde faptul că existăm acum și faptul că vom fi și după aceea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Botez, PG XLVI, col. 585ABC. Sfânta Treime, natură necreată, mărturisită și invocată în Botez, devine călăuză a vieții reînnoite prin nașterea duhovnicească. (A se vedea Idem, Marele cuvânt catehetic, cap. XXXIX, PG XLV, col. 100B) la Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, p. 399; Sfântul Grigorie de Nyssa mai prezintă Botezul ca
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
edificatoare. Aceasta a și constituit de fapt justificarea adăugirilor. Dar ele pot fi utile numai dacă sunt făcute cu măsură și competență stilistică. Ca principiu, în citirea textului trebuie să primeze acele soluții pentru care există argumente ce pot fi invocate și formulate explicit. „Așa îmi place” - nu poate fi un argument, deși probabil pe aceasta se bazează, nemărturisit, în sufletul multor interpreți, decizia finală. În acest context, se înscrie și discutarea problemei unor indicații neobișnuite de pedalizare la pian, șocante
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
în pofida disonanțelor ce apar. Efectul cerut este cu totul special și iritant pentru foarte mulți. S-au adus nenumărate corecții și argumente împotriva respectării acestei indicații (care, repetăm, nu este facultativă, la un compozitor și interpret ca Beethoven). S-a invocat surzenia sa, uitându-se faptul că, în 1801-1802 când compunea sonata, compozitorul era încă departe de a fi infirm. S-au făcut referiri la pianele epocii care ar fi sunat, pasă-mi-te, altfel<footnote Alfred Brendel, Musik beim Wort
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]