423 matches
-
Cluj-Napoca. Dâmburile este un sat de mici dimensiuni, cu populație preponderent maghiară, amplasat într-o zonă depresionară pe drumul care face legătura între Suatu și Cojocna. Zona în care este amplasat satul începe să fie locuită permanent abia după desființarea iobăgiei din iunie 1848, astfel că Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 096) nu indică existența unor așezări umane permanente în zonă. Amplasamentul celor trei sate ale comunei {Dâmburile, Aruncuta și Suatu} are forma unui triunghi echilateral, cu dimensiunea laturilor
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
al mamei sale, perfectă, bună și iubitoare, si al tatălui respectat și iubit, moșierul pe care guvernul refuzase să-l angajeze. De fapt, Nikolai, fiind un revoluționar care împărtășea dorința decembriștilor de înlăturare a familiei imperiale și a sistemului de iobăgie, era ținut la distanță de guvern. Al patrulea fiu al lui Nikolai și al Mariei, Tolstoi, a fost crescut și îngrijit de bone și servitoare. El și-a petrecut copilăria la Iasnaia Poliana. Numele aceste localități este strâns legat de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
în urma Războiului din Crimeea (1853 — 1856), care a arătat și forța poporului rus, dar și gradul de înapoiere economică, socială și culturală în care se găsea Rusia acelor vremuri. Tolstoi nu putea rămâne departe de frământările legate de problema desființării iobăgiei. Dar dacă democrații-revoluționari în frunte cu Cernîșevski, Dobroliubov și Nekrasov, vedeau eliberarea țărănimii pe calea revoluției țărănești, iar liberalii, aparținând clasei nobililor, pe calea reformelor de sus în jos, Tolstoi vedea rezolvarea problemei în "„împăcarea dintre mujic și moșier”". După
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Tolstoi coincide cu învățătura adevăratei ortodoxii. Ekzempliarski considera că teologia rusă este principala vinovată de scandal, pentru că a deviat de la învățătura socială a lui Hristos, și pentru că gândirea teologică rusească s-a murdărit încercând să dovedească că învățătura Evangheliei aprobă iobăgia și pedeapsa corporală, opulența bogaților și pedeapsa capitală, măsurile coercitive contra conștiinței oamenilor și multe alte lucruri. Profesorul considera că există o paralelă între destinul lui Gură-de-Aur, alungat cândva în exil de către bogații Constantinopolului, și excomunicarea lui Tolstoi din rândul
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
învățații străini despre originea romană a poporului și a limbii române, despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii și, influențat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte națiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei, numărându-se în mod firesc printre autorii cunoscutului memoriu oficial numit Supplex din 1791. Autor de lucrări teologice și cuvântări, a tradus din Sfinții Părinți răsăriteni, a dat o nouă traducere a Bibliei, în 1795, a doua tipărită în românește
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
cei doi frați mai tineri, Nikolai și Andrei, pleacă la studii în Kazan. Dostoievski se orientează așadar spre un nou grup, Cercul Petrașevski, patronat de filozoful socialist Mihail Petrașevski. Participă la unele discuții legate de libertatea de expresie sau abolirea iobăgiei și își petrece timpul în biblioteca vastă a filozofului. În ciuda faptului că Petrașevski este considerat agent provocator de către autoritățile țariste, în realitate el se comportă mai degrabă ca un moderat. Mihail Bakunin chiar îi scrie la un moment dat lui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
1849, ora patru dimineața, Dostoievski este arestat sub acuzația că a citit în fața mulțimii și a propagat textul "Scrisorii către Gogol", formulate de către Belinski. Scrisoarea, cu valoare de testament al criticului, este unul din cele mai energice apeluri la abolirea iobăgiei, scrise vreodată în limba rusă. Alături de Dostoievski, în aceeași noapte fatidică, sunt reținuți alți peste 200 de suspecți, din care doar douăzeci și doi vor fi duși în fața tribunalului militar spre judecare . Investigațiile durează șase luni, timp în care acuzații
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
unchiului" și romanul "Satul Stepancikovo și locuitorii săi". Cele două opere "siberiene" sunt complet ignorate de critica literară rusă, preocupată în acei ani de Turgheniev, Pisemski sau debutul lui Tolstoi. Dostoievski ratează, cu aceste cărți, tema principală a momentului: desfințarea iobăgiei. În "Visul unchiului" frământările sociale se întrezăresc foarte vag de sub urzeala comicului, în timp ce "Satul Stepancikovo și locuitorii săi" descrie idilic relațiile dintre țărani și proprietarii de pământuri. Cel mai probabil, Dostoievski încearcă să tatoneze terenul cu niște lucrări literare care
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
un ciclu de volume pe care scriitorul l-a studiat în tinerețe. Autocrația țarului era esențială, în viziunea lui Dostoievski, pentru menținerea independenței și a unității statului rus: Dostoievski considera ridicolă ideea transformării Rusiei în republică. Cu toate că se opunea ferm iobăgiei și sistemului feudal, era sceptic în ceea ce privește adoptarea unei constituții sau implementarea democrației. Conform lui, democrația și oligarhia sunt două sisteme europene ineficiente, atât de diferite utopiilor sale creștine, în care binele este săvârșit de om din pură inițiativă, nu ca
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
iobăgești și ale situației minerilor din Munții Apuseni. Pe domeniul Zlatnei au fost înființate mai multe școli populare, iar un an mai târziu, la 22 august 1785, împăratul a venit cu o reformă generală, anume cu patenta de desființare a iobăgiei. -Samuil Micu, "Istoria și lucrurile și întîmplările românilor" - cuprinde idei moderne, iluministe, dar relatează sec evenimentele sau copiază pasaje întregi din cronici; -Gheorghe Șincai, "Hronica românilor și a mai multor neamuri" - dovedește mai mult spirit critic și o informație mai
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
cetățenii putându-se adresa direct cu scrisori regelui. Prusia a fost primul regat european unde s-a introdus libertatea (cu anumite limitări) a presei, ceea ce, într-un sistem feudal, era până atunci de neconceput. Încercarea lui Friedrich de a desființa iobăgia a eșuat în fața rezistenței masive a nobilimii latifundiare. În timpul domniei lui au fost clădite sute de școli dar, fiind lipsă de cadre didactice, de multe ori erau aduși suplinitori din rândul subofițerilor trecuți în rezervă. Friedrich cel Mare a murit
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
se formează dimetil sulfat se devi dire una bugia dilla grossa noua poezie structurată de gândirea revoluționară contemporană se opune liricii individualiste ele aduc un beneficiu gazdei urmând să se folosească de ea pentru a fi transmise mai departe deși iobăgia a fost desființată tensiunile revoluționare nu au scăzut în ciuda bunelor intenții ale țarului dacă un hoț este descoperit în timp ce fură va fi omorât un piranometru tipic nu necesită vreo sursă de putere pentru a funcționa conform acestui model puterea statului
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
feudalismului în 1790. Alți istorici plasează sfârșitul evului mediu în secolul al XVII-lea când s-au desfășurat Revoluția Burgheză și Războiul de 30 de ani ce a influențat cursul istoriei Europei. Chiar și așa, feudalismul nu s-a încheiat, iobăgia fiind abolită în unele state din Europa răsăriteană abia din secolele XVIII-XIX. În secolul al XIX-lea, întregul Evul Mediu a fost considerat ca fiind "epoca întunecată". Mulți istorici susțin că ultima perioadă a Evului Mediu s-ar fi terminat
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Rusia cu idei revoluționare, inclusiv în ceea ce privește drepturile omului, guvernul reprezentativ și democrație. Occindentalizarea intelectuală, care fusese inițiată în secolul luminilor de statul paternalist autocratic rus, includea acum și opoziția la autocrație, cereri pentru alegerea unui guvern reprezentativ, cereri pentru abolirea iobăgiei și, uneori, chemând la răsturnarea pe cale revoluționară a guvernării țariste. Ofițerii erau în mod particular incitați de faptul că Alexandru I oferise Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia nu avea o asemenea lege fundamentală. Mai multe organizații clandestine se pregăteau să
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
domnești și boierești, continuate mai târziu și de cele obștești. Acest proces a fost susținut prin legi în Ardeal încă din secolul 18, iar după 1848 ierarhii ardeleni au cerut țăranilor să-și înlocuiască vechile biserici de lemn, identificate cu iobăgia, cu altele moderne de zid, care să exprime un nou statut social. În secolul 19 și 20 procesul de înlocuire a vechilor biserici de lemn cu cele de zid a luat amploare în toată țara. În jumătatea de secol de
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
palatinate. Două dintre acestea, Rouen și Fécamp, erau situate în inima ducatului, Bayeux într-o zonă limitrofă. Organizarea fiscală, bazată începând cu anul 1000 pe funcționari locali, și privilegiile ducale care permiseseră multor țărani să se elibereze din starea de iobăgie au dus la o enormă prosperitate a ducatului. O altă cauză a acestei înfloriri economice trebuie văzută în relațiile comerciale cu zona de nord-vest a Europei, care au fost intense până la apariția primelor așezări fortificate, în 1025-1030, din care s-
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Originile iobăgiei în Rusia pot fi găsite în primul stat al slavilor de răsărit, Rusia Kieveană, încă din secolul al XI-lea. Documentele epocii, (precum este Pravila rusă), fac distincție între cele câteva feluri de dependență a țăranilor față de stăpânii de pământ
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
căpătau drepturi aproape nelimitate de proprietate asupra iobagilor lor. Proprietarul putea transfera altui moșier șerbii, fără pământul pe care aceștia îl munciseră, în același timp putând păstra posesiunile și familiile înstrăinaților. Totuși, stăpânul nu avea voie să-și ucidă iobagul. Iobăgia a devenit completă în Rusia mult mai târziu decât în restul țărilor europene. Au izbucnit numeroase răscoale împotriva legării de pământ, de cele mai multe ori împreună cu răscoalele cazacilor, așa cum a fost răscoalele lui Ivan Bolotnikov (1606-1607), Stenka Razin (1667-1671), Condrati Bulavin
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
Ivan Bolotnikov (1606-1607), Stenka Razin (1667-1671), Condrati Bulavin (1707-1709) și Eemelian Pugaciov (1773-1775). În timp ce cazacii profitau din plin de dezordinile provocate de țărani, aceștia din urmă fiind dinamizați de răscoalele căzăcești, nici o mișcare căzăcească nu a fost direcționată împotriva instituției iobăgiei. În loc de aceasta, în regiunile în care cazacii erau dominanți, țăranii deveneau la rândul lor cazaci, scăpând mai degrabă astfel de iobăgie, decât prin intermediul răscoalelor. De la sfârșitul răscoalei lui Pugaciov și până la începutul secolului al XIX-lea, au izbucnit sute de
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
de țărani, aceștia din urmă fiind dinamizați de răscoalele căzăcești, nici o mișcare căzăcească nu a fost direcționată împotriva instituției iobăgiei. În loc de aceasta, în regiunile în care cazacii erau dominanți, țăranii deveneau la rândul lor cazaci, scăpând mai degrabă astfel de iobăgie, decât prin intermediul răscoalelor. De la sfârșitul răscoalei lui Pugaciov și până la începutul secolului al XIX-lea, au izbucnit sute de rebeliuni de-a lungul și de-a latul Rusiei și nu a fost nici o perioadă în care țăranii să fie complet
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
fost nici o perioadă în care țăranii să fie complet liniștiți. De la mijlocul secolului al XVIII-lea, iobagii reprezentau majoritatea relativă populației țării, așa cum arată recensămantul din 1857, adică 23,1 milioane din 62,5 milioane de locuitori ai Imperiului Rus. Iobăgia rusă a rămas în totalitate legată de tehnologiile extensive tradiționale ale țăranilor. Recoltele au rămas scăzute și la valori constante în timp în tot secolului al XIX-lea. Creșterile veniturilor din agricultură erau datorate în principal creșterii suprafețelor cultivate și
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
rămas scăzute și la valori constante în timp în tot secolului al XIX-lea. Creșterile veniturilor din agricultură erau datorate în principal creșterii suprafețelor cultivate și înăspririi condițiilor de muncă ale țăranilor. În provinciile baltice ale imperiului , (Curlanda, Livoniam Estonia), iobăgia a fost abolită la începutul secolului al XIX-lea. În 1861, toți iobagii au fost eliberați printr-o reformă agrară majoră gândită de țarul Alexandru al II-lea, care a considerat că "este mai bine să eliberezi țăranii de sus
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
toți iobagii au fost eliberați printr-o reformă agrară majoră gândită de țarul Alexandru al II-lea, care a considerat că "este mai bine să eliberezi țăranii de sus" decât să aștepți până ei își vor câștiga libertatea "de jos". Iobăgia a fost abolită în 1861, dar în condiții defavorabile țăranilor și nu a făcut decât să crească presiunile revoluționare. Originile iobăgiei în Rusia ("крепостничество - krepostnicestvo") pot fi găsite în secolul al XI-lea, dar, totuși, forma completă a exploatării feudale
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
este mai bine să eliberezi țăranii de sus" decât să aștepți până ei își vor câștiga libertatea "de jos". Iobăgia a fost abolită în 1861, dar în condiții defavorabile țăranilor și nu a făcut decât să crească presiunile revoluționare. Originile iobăgiei în Rusia ("крепостничество - krepostnicestvo") pot fi găsite în secolul al XI-lea, dar, totuși, forma completă a exploatării feudale nu se întâlnea decât la anumite categorii ale populației rurale. În secolul al XII-lea, exploatarea așa-numiților zakupi de pe moșii
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
echivalată cu cea a unui holop, ceea ce însemna că uciderea lui era pedepsită cu o amendă de 5 grivna. Între secolele al XIII-lea și al XV-lea, un număr din ce în ce mai mare de țăranii au ajuns în dependență feudală, dar iobăgia nu era un fenomen lar răspândit. Pe la mijlocul secolului al XV-lea, dreptul anumitor categorii de țărani din unele otcine (moșii transmise erdeditar) de a-și părăsi stăpânul a fost limitată la doar o săptămână înaintea și după așa zisei zile
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]