2,305 matches
-
răcoroasă și limpede, în acel câmp pustiu, deși părea că acolo se adunaseră toate minunățiile acelui tărâm, și nu le vedeam noi în adevărata lor înfățișare. Scoțând apă cu găleata, am găsit în ea un solz auriu... strălucea misterios, aproape ireal... mi-am amintit că mai văzusem asemenea apariții în drumul până acolo. L-am luat, crezând că se va destrăma, că se va risipi în praf auriu, în lumina câmpului unde se auzeau doar greierii și foșnetul grâului și al
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
zis ei așteptând să le spunem ce se întâmplase. Am găsit solzii de dinozaur! le-am spus noi și am pus solzii pe masă. S-a făcut liniște absolută, acum toți ochii priveau sclipirea aurie a solzilor de pe masă, aproape ireali în lumina dimineții. O vreme, n a spus nimeni nimic, surpriza era absolută. Apoi, înainte să înceapă careva să vorbească, solzii s-au dizolvat ușor în razele luminii, dispărând, topindu-se în soare... În urma lor, încăperea a prins mai multă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
făcând posibile minuni și miracole nebănuite, și influențând chiar felul meu de a percepe lucrurile... poate din această cauză o văzusem altfel pe Iasomia, poate de aceea veniseră copiii în expediție, poate tocmai datorită acestor solzi ajunsesem la acel tărâm ireal și fantastic... Apoi, mi-am dat seama, tot în aceeași secundă, ca o revelație luminoasă, că de fapt, era invers: acești solzi ne reprezentau într-adevăr pe noi, și toți aceia care avuseserăm capacitatea de a găsi un solz sau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Rafael i s-a arătat în noapte, pe zidul camerei (după o viață în care s-a rugat să poată picta chipul Fecioarei - și, începându-l, s-a simțit strivit de neputință), tabloul întreg, desăvârșit, cu chipul într-o lumină ireală și mișcătoare al Maicii lui Dumnezeu, viața i s-a descărcat într-un spasm cu șuvoaie de lacrimi, sfințindu-i dragostea: Apusul a dobândit astfel una dintre puținele sale icoane, atât de puternică și de unică. Sfârșind de înfățișat icoana
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie de o nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă vreme teologia pune în centru omul material, aberațiile și inepțiile spectaculoase fac deliciul posterității. Probleme ireale, de pildă dacă „Dumnezeu poate reda fecioria unei femei care a păcătuit trupește“, furtunos dezbătută în Evul Mediu catolic, au creat adevărate schisme. Tot ce nu are de a face cu credința își află un teren sublim de discuție în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Ionescu liric. Rugăciuni de grădină și stupină, ca de la gîză la Creator: "Doamne mic, ridică-mă,/ și fă-mă fericit/ ca pe boii cu coarne nevinovate/ ca pe cîinii cu ochii de îngeri." În lumea mică, marile drame, ca înmormîntarea ireală, cu tristeți de jucărie, a unei păpuși: "Biserica de mucava pentru pitici/ plînge în dangăte slabe și mici./ Sicriul de carton e pregătit,/ pe drum de hîrtie convoiu-a pornit:// cai de lemn și dric de ciocolată,/ popa cu barba de
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
Helga apar în ipostaze diverse, subiecți ai unor dedublări ce-i transformă în purtătorii unor măști virtuale), ai călătoriilor în trecut, ai învierii morților (fiul încearcă să-și renască tatăl). În aceste suprapuneri de planuri temporale, orizonturile realului, realizabilului și irealului se confundă. Fabulația devine anticipație și retrăire, făcând posibilă reversibilitatea lumii, dar și recompunerea propriei vieți, însă după legile cărții, unde dispare principul cauzalității și al cronologiei. La nivel textual un simbol al acestei dorințe este trenul în care se
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
în vecinătatea nemijlocită a povestitorilor și ascultătorilor. Cu toate acestea, precizează I. Oprișan, "realitatea își pierde atributele firești, permițând zborul liber al fanteziei, după legile basmului, și îngăduind intruziunea în spațiul și timpul ei, a numeroase figuri fantastice din zone ireale, care înrâuresc viața pământenilor." Volumul 7, }ăpian și }ăpianca, întregește volumul 3, reunind texte de o rară frumusețe despre contactul personajelor pământene cu spațiile infernal-demonice. Volumele recent apărute, 8 și 9, cu un conținut cu totul aparte, oferindu-ne Basme
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care plutește pe străzile medievale, prin misterul ființei, prin umanul angoasat de nimicnicie, de trufie, de frici mici. Undeva, în spatele actorilor, zăresc pe sub văluri semitransparente, peretele de oglinzi. Iluzia perfectă a jocului realului cu irealul, iluziei că ceea ce se vede poate să fie concret tot așa cum poate să nu fie. La fel cum nasul poate să fie pe fața lui Platon Cuzmici după treisprezece zile de nebunie și independență. Umbre, contururi, spaime, vise, îndoieli. Un
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
neu, Valericî? Nu mergeț la pești amândoi? Nu-i nici un major aici, ci sî cauti, „Doamni păzăști!”? Chiupul cel mare era stăpânit de dureri prea mari pentru a putea asimila toate răspunsurile Mariei, dar reținu esența care i se păru ireală, așa cum ireală i se păru și această discuție Între un om mort și un om viu. El știa că este pe cealaltă lume, Își aminti de execuția nocturnă, de explozia din capul său și credea că făptura bună de lângă el
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Nu mergeț la pești amândoi? Nu-i nici un major aici, ci sî cauti, „Doamni păzăști!”? Chiupul cel mare era stăpânit de dureri prea mari pentru a putea asimila toate răspunsurile Mariei, dar reținu esența care i se păru ireală, așa cum ireală i se păru și această discuție Între un om mort și un om viu. El știa că este pe cealaltă lume, Își aminti de execuția nocturnă, de explozia din capul său și credea că făptura bună de lângă el este un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fată pe bicicletă. Nu ne deranjează moartea fetei, adăugă el. Francezii au tot dreptul să-și ucidă franțuzoaicele. Era limpede că-și pregătise textul dinainte, dar ironia era exagerată, iar discursul lui amintea de un actor amator - întreaga scenă părea ireală ca un spectacol de pantomimă. — Știți foarte bine de ce vă aflați aici, continuă el, bine hrăniți și în condiții de confort, în timp ce oamenii noștri muncesc și luptă. Ei, acum a venit momentul să vă plătiți factura pentru hotel. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vaporului. Alt pește mare: fostul ofițer DIE Ioan Niculae sparge valurile într-un iaht luxos. și el are, acasă, acvarii și pești. Vedem imagini cu Niculae filmate prin pereții de sticlă străbătuți de mici umbre tăcute. O senzație ciudată, aproape ireală: Niculae și lumea subacvatică parcă s-au contopit. Încă un desen animat: fabricile comuniste dispar mărunțite într-o uriașă mașină de tocat. Din ea, se scurge o pastă roșie. Se transformă în vile, mașini luxoase și iahturi, firește. Apare un
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
viețuia pe pământ doar cu imaginea celui care nu mai era, a băiețelului ei. Ce mai faci, Simona, cum te simți? o întrebară colegele ei. Ea le privi cu uimire. Clipe de luciditate se interferară cu clipe ieșite din sfera irealului. Întrebarea i se păru deplasată. Nu răspunse, ca mai apoi să spună: Nu vreți să rămâneți cu mine, aici, în rai? Ce să facem aici, împreună? Să-l căutăm pe Răducu.. L-am văzut o singură dată și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încercare, sau poate că doar din milă, pe Carla... Trebuie să remarc, însă, că această Carla era doar o fetiță, avea numai zece ani, dar nu exagerez cu nimic, când spun că era o adevărată domniță imperială de o frumusețe ireală, aidoma unei minunate flori, ce abia s-a deschis în zori. Făptura de care se îndrăgostise Silvestru era înaltă și frumoasă, având formele cele mai încântătoare, pe care le are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
crezut că lumea toată s-a topit În acel moment. Era cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem niciodată până atunci. Mă uitam la el ca la o minune, o făptură ireală și o fericire imensă mi-a inundat sufletul, mi-a copleșit Întreaga ființă. „Copilul meu... copilul lui Alex”... și dintr-o dată lacrimi calde au Început să se rostogolească nestingherite pe obrajii mei Împurpurați... și pe ai copilului nostru... Când am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În tăcerea de gheață care se lăsase. Ai fi spus că toată lumea Încremenise. Nimeni nu respira, nimeni nu mișca. La un moment dat, tata, care se afla aproape de telefon, a ridicat receptorul. Alo! Da... Cine sunteți? Cum!? Poate este o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
insistentă. Iau ce găsesc mai aproape - o Biblie veche - și arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați stingându-se Într-o liniște clară. Dinspre oraș, nici cel mai vag zgomot. Mă Îndrept spre fereastră. Lumina amurgului colorează ireal clădirile suple, pierdute În depărtare. Pe banca din față, Îmbrăcat sărăcăcios, doarme un bătrân. E același bătrân cu fața suptă, pe care l-am văzut cântând la flașnetă. Brațele și le ține Întinse de-a lungul băncii, cu capul atârnându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu o zbatere de aripi, spre Înălțimi... Pe marginea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fereastra unei clădiri cu obloane mari, se aude o voce de bărbat strigând interminabil “Ma-ri-ciii-caa...Ma-ri-cicaaaaa...” Lumina puternică a amiezii Îmi conturează umbra foarte clar, proiectând-o viu pe asfaltul Încins al trotuarului. E de un negru foarte Întunecat, aproape ireal. Consistența nefirească a umbrei mele mă derutează pentru Început, dar mă și provoacă. Sar de pe un picior pe altul, ridic și cobor mâna cu repeziciune, Însă umbra, lipsită de originalitate, mă copiază Întocmai. Țopăi ca un ied, mă scălâmbăi, desfac
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o frumusețe nemaivăzută. Era un trandafir agățător, care s-a Întins neașteptat de repede de-a lungul gardului, și dincolo de el, Înălțându-se tot mai sus, pe unul dintre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o spună apăsat și În dese rânduri), că nu am atins, Încă, seninul vârstei, treapta superioară a existenței, gradul de Înțelepciune care să-mi ilumineze ființa cu o revelație... Domnul Cantemir (a cărui paloare mă Înspăimântă - are o piele albă, ireală, ca și cum cineva l-ar fi dat cu var) va intra curând În pământ, iar viermii, după cum se prea bine știe, vor da atacul la scurt timp În carnea-i suculentă, colcăind În voie, fericiți. După aceea, va putrezi În pustiul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]