733 matches
-
de comentariul literar ?, Craiova, 1991; The Paradoxist Literary Movement, Phœnix-Chicago, 1992; Hermeneutica lui Adrian Marino, Craiova, 1993; Ceremonialul sadovenian, Craiova, 1997; Noaptea lui Vincent, Craiova, 1998; Adrian Marino, Brașov, 2001; Brațul de la Lepanto, Craiova, 2003. Ediții: M. Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată. Corp transparent. Corespondență, pref. Radu G. Țeposu, București-Craiova, 1999 (în colaborare cu Nicolae Țone); H. Bonciu, Bagaj. Pensiunea doamnei Pipersberg, pref. edit., Craiova, 2000. Antologii: Literatura diasporei, Craiova, 1994 (în colaborare cu Florea Firan); Sud-Vest
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
Voronca organizat”, plasându-l, ca și G. Călinescu, în descendență ermetică și balcanică. Poezia fantezistă, cu peisagiile ei livrești și oceanice, face bună vecinătate cu un Isarlâk legendar - chiar acest legendar, în haina romantismului desuet, alunecând spre fantazare și spre irealitatea suprarealistă. Împrumutat de la Baudelaire (din care P. a și tradus), viermele ironiei - al deziluzionării, al lucidității în cele din urmă - subminează sentimentalitatea, conferind nota proprie: un fel de tristețe, de conștiință nefericită, atotprezentă în spatele gesturilor vitaliste ori al ștrengăriilor ludice
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
Elena Beram, „Eclipsa”, JL, 1994, 1-4; Lovinescu, Unde scurte, V, 206-210; Alex. Ștefănescu, Teatrul ca discuție, RL, 1996, 29; Radu Călin Cristea, Despre Răzvan Petrescu, „Arc”, 1997, 1-2; Daniel Cristea-Enache, Expresionismul bine temperat, CC, 1997, 3-4; Ioan Stanomir, Întâmplări din irealitatea imediată, LCF, 1997, 30; Alex. Ștefănescu, Jazz din cuvinte, RL, 1997, 32; Daniel Cristea-Enache, La un pas de Hermes, ALA, 1997, 395; Dan Stanca, Jupuirea cotidianului, LCF, 1997, 46; Evelina Cârligeanu, Succint despre amor, TMS, 1998, 8; Alunița Cofan, Reîntoarcerea
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Ediții, antologii: Ion Pillat, Poezii, I-II, pref. Mircea Tomuș, București, 1967; Ion Barbu, Pagini de proză, pref. edit., București, 1968, Versuri și proză, pref. edit., București, 1970; Valeriu Ciobanu, Fiul lunii, pref. edit., București, 1969; M. Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate, pref. edit., București, 1970; Ștefan I. Nenițescu, Ani, pref. Al. A. Philippide, București, 1973; Ionel Teodoreanu, Pagini cu copii și adolescenți, București, 1973; O constelație a poeziei române moderne, București, 1974; G. Călinescu în conștiința literară a
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
ubicuă - sentiment niciodată numit, dar tutelar, ca zeul ascuns, în poezia lui I. Dacă volumele sale nu s-ar numi, cu atâta obstinată voință de ștergere a urmelor, Versuri, Poesii, Poeme, ele s-ar putea reuni sub titlul generic Despre irealitatea existenței. Nimic din ce se întâmplă în poemele lui I. - unde se întâmplă întotdeauna ceva, fără de însemnătate - nu semnifică ceea ce ar crede cineva care ar percepe evenimentele și relatarea lor din afară. Sensul se află întotdeauna dincolo de fapte, într-un
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
lucrurilor: fascinația morții - a absenței vieții ca succesiune de gesturi semnificative, viața ca vis, amintirea - adică sublimarea a ceea ce este sub simțuri în ceea ce nu mai este decât în gând, dispariția concretului în chiar clipa exprimării lui. Iar toate subtemele irealității lumii se lasă guvernate de irealitatea eului, ascuns sub masca personajului narator „m. poet e”, zis mopete, prins, pe vremuri, în tot felul de relații cu prietenii lui, v. înnopteanu, dr. cabalu, el. midoff, i. nego-escu, și evoluând toți sub
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
ca succesiune de gesturi semnificative, viața ca vis, amintirea - adică sublimarea a ceea ce este sub simțuri în ceea ce nu mai este decât în gând, dispariția concretului în chiar clipa exprimării lui. Iar toate subtemele irealității lumii se lasă guvernate de irealitatea eului, ascuns sub masca personajului narator „m. poet e”, zis mopete, prins, pe vremuri, în tot felul de relații cu prietenii lui, v. înnopteanu, dr. cabalu, el. midoff, i. nego-escu, și evoluând toți sub ochii batjocoritori ai prietenului tatălui lui
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
o prețuiește - n-ar fi decât golul acoperit de carcasa de care era atât de interesat prietenul tatălui lui Vasilescu. Până când a vorbi pur și simplu - de preferință monoton, adormitor -, a descrie în exces lumea a devenit carcasa care maschează irealitatea universului. Nu numai un câine de aer plimbă mopete, el se plimbă într-o lume ce devine - pe măsura rostirii - de aer. Într-o lume în care cuvântul nu mai semnifică, ci maschează. Al cărei sens - dacă există - nu stă
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
de același „nenumit” întâlnit la Nichita Stănescu. E o poezie obsedată de trecerea timpului, de golul dintre lucruri, de ochi, de vedere, de pierderea copilăriei și de așteptarea angoasată a unui alt miracol, al iubirii, de tensiunea dintre realitate și irealitate, dintre moarte și viață, dintre tiparul etern, paradisiac și forma aflată în infernul materiei și al timpului. Tendința către abstractizare se confundă, de aceea, cu o conceptualizare a lirismului și cu ermetizarea semnificației. Poemele se transformă din fluxuri ale emoției
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
pentru poetul modern e „o anumită glorie în a nu fi înțeles”. Sursele obscurității, consideră Friedrich, sunt două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
fără promisiuni revoluționare în ordinea politico-socială. Crizele punctuale abundă - firește -, dar orizontul istoric nu include un raport de transcendență între un azi carent și un mâine abudent. Plictisul e tonalitatea afectivă fundamentală care domină sufletele unei lumi captivate de mirajul irealității prezentului. Această sfârșeală pandemică, fals dezmorțită de jocurile sau șocurile libidinale ori pulsațiile joase ale agresivității, nu ar putea fi dinamitată decât din interiorul a ceea ce Edith Stein (1891-1942) numea die Kreuzwissenschaft („știința Crucii”). Într-un timp văduvit de făgăduințe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a omului. În revelația lui Hristos, conținutul manifestării nu diferă cu nimic de modalitatea apariției; altfel spus, metoda este nedespărțită de adevăr. Adevărul este unit cu Duhul Adevărului. Calea e însăși Viața. Dimpotrivă, lumea este un montaj de umbre mișcătoare. Irealitatea aparenței camuflează apariția nemijlocită a esenței fenomenelor reale. Când nu înțelegem această lege a „duplicității fenomenologice” (M. Henry), adoptăm ticurile unui biet mim de circumstanță. O prejudecată pioasă ne spune că, pentru a dobândi virtutea smereniei, este suficient să imităm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Confuzia doctrinară a partidelor politice și absența unei formări adecvate a preopinenților (care nu puteau totuși reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu din obișnuință, ci pentru că, la un moment dat, avem o nevoie, un interes. Cu alte cuvinte, e de dorit să rămânem instalați bine în realitate. Cu cât vom fi mai „realiști”, cu atât ne vom bucura mai mult de „irealitate”. Ne inserăm într-un grup virtual pentru că în cel real posibilitățile noastre sunt mai limitate (distanță mare, lipsă de timp, din considerente intime, din dorința de anonimizare etc.). Cyberspațiul deschide noi frontiere ce aduc nu numai liniște, ci și nedumeriri
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
luate în calcul ca predominante (Manolescu, 2003, p. 98). A treia formă, cyberspațialitatea gibsoniană apare ca o entitate universală inteligentă, interactivă, coprezentă multicronotipic și locuită de „avatari” sau „cybercorpuri”. Să reținem ideea că se încearcă identificarea mai multor ipostaze de irealitate sau cvasirealitate, toate fiind decelate în funcție de „încărcătura” tehnică a relației subiect-realitate și de medierile subsecvente dintre indivizi și construcțiile concrete, imaginate, dorite etc. la un moment dat. 3.2. Cunoașterea implicită și explicită și strategiile metacognitive Cultura de tip cyber
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
s-o cunoască sau s-o amenajeze altfel decât i se sugerează. Inserția omului în lume devine slabă. Acesta nu mai știe clar cine este, ce vrea, unde e bine să ajungă. Nu se mai face distincție între realitate și irealitate, între starea de trezie și cea de visare. Lumea dispare de prea multă „mediere”, simțurile se opresc la imaginile despre lume, nefiind în stare să mai pătrundă la lumea ca atare! Noul mediu de comunicare se prefigurează ca un torent
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
dintre constantele spiritului său, vizibilă și în articole. Câteva eseuri pe teme filosofice relevă un cititor original, pasionat și activ, un spirit analitic pătrunzător. Unele confesiuni și precizări cuprinse în corespondență vin să sugereze elemente ale unei posibile estetici suprarealiste. „Irealitatea și ilogismul vieții” nu sunt pentru el speculații intelectuale, ci „evenimente fantastice” trăite. Aspirația lui ar fi să transpună în literatură înalta tensiune („demența aceea rece”) din pictura lui Salvador Dali. Tălmăcirile de versuri, publicate în „Frize” (din G. Apollinaire
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
descompune imaginile lumii; figuri și obiecte, lumini și culori, senzații și stări sunt reordonate liber, după logica visului sau a delirului și sub influența uneori manieristă a practicilor suprarealiste. Diversitatea haotică, hazardul combinațiilor constituie încă de acum o dimensiune a „irealității”. Viața apare ca un „umblet” printre șiruri de lucruri, sub cerul nedefinit, insensibil, o rătăcire prin lumea sinelui. Poetul propune un corectiv acestei veșnice evanescențe a existenței, imaginând „materializări” ale timpului, ale febrei, visului, amintirilor în obiecte care să eternizeze
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
deplasare fundamentală. Toată experiența anterioară se reorganizează, capătă alt înțeles, iar prezentul și viitorul nu-i oferă decât șansa scrisului. Trăirea a devenit operă, iar persoana, personaj. Scris între 1934 și 1935, „cu o înfrigurare ascuțită la extrem”, Întâmplări în irealitatea imediată (1936) este un eseu asupra eului, având ca punct de plecare o nedumerire esențială față de propria identitate și, în consecință, față de realitatea exterioară. Căutând răspuns la întrebarea „cine anume sunt?”, naratorul derulează secvențe din copilărie, le descrie și le
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
sporesc nedumerirea, solitudinea, angoasa, drama inutilității proprii și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări subconștiente. Operația are ca efect impresia de irealitate a eului, văzut ca o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții, gânduri, afecte
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări subconștiente. Operația are ca efect impresia de irealitate a eului, văzut ca o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții, gânduri, afecte, viziuni, rememorări. Ireală îi apare și lumea exterioară, cunoașterea oferind doar adevăruri aparente, subiective. Manifestările vieții sociale amplifică până la halucinație senzația de artificial, de
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
adevăruri aparente, subiective. Manifestările vieții sociale amplifică până la halucinație senzația de artificial, de spectacol bizar, dominat de habitudini și convenții stupide, eșuat în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre eu și lume, sentimentul absolutei izolări. Proiectat pe fundalul irealității generale, insul își trăiește viața ca pe un coșmar. Substratul generator al introspecției și al textului este suferința ca stare existențială, agonia, al căror traseu naratorul tinde să-l reconstituie (cum o mărturisește și în motto: „I pant, I sink
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
eului cu sine este înlocuit de reconstituirea experienței de bolnav, în care răul biologic pare să-l estompeze pe cel metafizic, dar amplifică dramatismul prin dislocarea din normal, prin durerea concretă, prin sentimentul de iminență a morții. Fugoasa și inefabila irealitate a devenit o realitate tragică, definitivă. Intensitatea stărilor de criză și de interogare permanentă este mult diminuată acum de predispoziția de a accepta viața ca viețuire pură, neîntunecată de dorințe și sentimente, de umbrele fluxului interior, fără nici o tulburare, „iluminat
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
atât în finețea observației, cât și în calitatea expresiei. Dar fixarea unei perspective filosofice aduce o dimensiune abisală, transferând faptele pe terenul unei metafizici a cunoașterii, realizată cu mijloacele artei, ca discurs eidetic. Privirea ce transcende limitele fizice, proiecția în irealitate sunt moduri de transfigurare poetică a existentului. La fel, ieșirea din sine și din normal, boala fac posibilă o percepere mai vie, mai profundă a realului, determinând o viziune insolită, și nu o stare morbidă. Bolnavul este deplin controlat de
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
de magie, fără însă a-și pierde consistența lor concretă. [...] Și marea valoare a cărții tocmai aici stă: că se prezintă ca o sinteză închegată, organică, unitară a unor probleme metafizice și psihologice într-o formă estetică originală. Întâmplări în irealitatea imediată e o carte mare. OCTAV ȘULUȚIU SCRIERI: Corp transparent, București, 1934; Întâmplări în irealitatea imediată, București, 1936; Inimi cicatrizate, București, 1936; Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate, îngr. și pref. Dinu Pillat, București, 1970; Vizuina luminată, îngr. și introd
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]