562 matches
-
suveran”. Colquhoun era convins că va putea să controleze viața politică din Muntenia cu ajutorul domnitorului, care fusese numit la propunerea sa și a lui Stratford Canning. Ion Bălăceanu arăta că diplomatul englez ar fi „veritabilul părinte al noului minister”, inamicul „ireconciliabil” a tot ceea ce este „curaj și capacitate”, obsedat de a agonisi cât mai mulți bani prin trafic de influență pentru a-și trăi bătrânețea fără griji în Scoția. El propune chiar o remaniere a cabinetului, în care preconiza intrarea lui
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
1). Până la cea de‑a două venire a lui Isus, acțiunea diavolului este diversă, contorsionată, complicată. Varietatea, multiplicitatea, caracterul pestriț (Β≅4648∴∀) constituie apanajul oricărei acțiuni demonice/eretice (ereziile se dovedesc false învățături tocmai prin caracterul lor multiplu și adesea ireconciliabil). Plină de pete, așadar, pestriță, este și pielea leopardului din viziunea lui Daniel (AH, V, 33, 4); uarius este de asemenea folosit ca epitet al șarpelui ispititor (AH, III, 9, 1). „Diavolului, șarpele străvechi”, notează Antonio Orbe, „îi plac nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este ireconciliabilă cu cea de judecată. Fie Dumnezeu judecă și atunci nu este Dumnezeu adevărat, fie își arată mila funciară, ignorând orice formă de judecată. În primul caz, ereticii adoptă rolul victimelor inocente, în cel de‑al doilea, mântuirea lor este asigurată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ansamblurile finanțate de "comitetele pentru educație socialistă". Auzea cum fiecare ispravă internațională a lui Ceaușescu avea două versiuni (cea din presa și televiziunea de partid și "cealaltă", a "bancului")oooo, formă de anecdotă "frivolă prin definiție" care "te reconciliază cu ireconciliabilul, fiind numai o viclenie de supraviețuire a sclavului din noi". Nu avea cum să ignore că "rapsozii populari" trăiau din banii Poporului (pentru care cântau la televizor, radio și pe scenă cântece "decente"), dar își rotunjeau veniturile din cei ai
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
au păstrat cca. 100, în special cele din domeniul științelor medicale. A unit cunoștințele vremii despre suflet într-un sistem care a rezistat peste secole. 1. Baza cunoașterii sufletului o reprezintă experiența. Lucretius a dezvoltat o perspectivă distinctă asupra sufletului, ireconciliabilă cu cea a lui Democrit. Acesta nu recunoștea nimic în afară de ceea ce putea fi studiat prin experiență, ca forță și cauzalitate a lucrurilor. Lucretius spunea că lucrurile, chiar în afară de ceea ce se întâmplă în natura înconjurătoare, nu au nici un rost. Atomii există
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
propriilor înainte-testări, "rămâne" o mare parte din specificul personal, aici fiind locul predilect al încercării intelectuale care anticipează în jocul unui proiect îndrăzneț elemente ale demersului exploratoriu în care se angajează conștiința obiectelor lumii. Pare că cele două instanțe sunt ireconciliabile și că universul de semnificație al inteligenței îndreptate spre exterior nu va fi niciodată compatibil cu specificul concentrărilor lăuntrice. Pare că metodologia însăși a celor două teritorii psihologice distincte păstrează o distanță de netrecut. Structurile teoretice aflate la îndemâna motorului aptitudinal
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
teze și ipoteze pe care, discret și obsesiv, autorul o va reitera constant în gîndurile sau meditațiile sale filosofice, construite mai totdeauna cu o inimitabilă artă a paradoxului, dar avînd, uneori, și iz de arguție sau de axiome falacioase. Raportul ireconciliabil dintre filosofie și știință, categorii precum intuiția, datul sau concretul, individualul, cunoașterea intuitivă, experiența și iraționalul ei specific sînt cîteva dintre pîrghiile pe care mecanismul cunoașterii, la Cioran, le va reactiva și utiliza mereu în reflecții fragmentare. Cum tot în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
asemenea proiecție-etalon îndeplinește o funcție pur normativă, de structurare și sistematizare a unei realități cunoscute inductiv (vezi II, 2Bf). Dacă ne raportăm însă la rădăcinile istoriste ale pozitivismului, atunci poziția acestuia din urmă față de romantism nu mai este atât de ireconciliabilă precum pare212. Credem că tocmai acest lucru îi dă lui Dilthey posibilitatea să încerce o împăcare între cele două orientări care din câte-am văzut au, altminteri, destule puncte de divergență. Referindu-se la relația dintre Dilthey și pozitiviști, M.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în final și aprofundate dintr-o perspectivă epistemologică ne permit să punem mai bine în lumină atât latura speculativă, cât și cea științifică a metafizicii înțelese de Dilthey ca ein merkwürdiges Doppelwesen. Credem că aceste (auto)exigențe divergente și definitiv ireconciliabile ne îndreptățesc să vorbim despre dualismului funciar al filozofiei, precum și despre precaritatea acesteia în raport cu idealul unei cunoașteri obiective atotcuprinzătoare. Propunând o Weltanschauungs-philosophie bazată pe modelul pluralității, Dilthey afirmă însă, deopotrivă, forța filozofiei de a regenera odată cu fiecare creator al unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ce înseamnă, cu adevărat, curriculum educațional? b) Este teoria curriculumului unitară? Ce orientări există? c) Cum a evoluat curriculumul în educație? d) Care este stadiul atins de teoria curriculumului ca știință a educației? Ce teze se confruntă? Sunt ele fatalmente ireconciliabile? e) Ce deosebiri de fond există între curriculumul clasic și curriculumul modern? Ce discontinuități catastrofice există între acestea și curriculumul postmodern? Ce urmează după postmodernism și postmodernitate? f) Au determinat postmodernitatea și postmodernismul „moartea curriculumului modern” - declarată recent? g) Există
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rațională a măsurilor de reforme. D.K. Wheeler a crezut că le poate depăși aplicând, în manieră personală, principiile formulate de Hilda Taba. După acest autor - modern și deci raționalist -, obstacolele nu sunt determinate de opțiuni filosofico-politice și de optici definitiv ireconciliabile, ci rezidă mai degrabă în confuzii semantice și în lipsa unor definiții operaționale ale conceptelor folosite în analiza problemelor de orientare axiologică a curriculumului educațional. În consecință, Wheeler a propus depășirea situației printr-un demers rațional. Acesta presupune, înainte de toate, identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD rămăsese surdă la vocile nonconformiștilor: literați, esteticieni, fenomenologi, teologi, antirasiști, feminiști, sociologi etc. „Marele curent al științei” părea calea sigură și infailibilă pentru construirea curriculumului. Descoperirea faptului că teoriile „științifice” sunt contradictorii și ireconciliabile nu numai că a zdruncinat încrederea în infaibilitatea „marelui curent”, ci a năruit pur și simplu speranța creării teoriei generale a curriculumului. A contribuit la aceasta activitatea celeilalte comisii a ASCD, pentru dezvoltare curriculară (ASCD Commission on Curriculum Development). În
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
preconizat de el, nu seamănă decât vag cu locuitorii concreți ai „satului global”... 14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat”tc "14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat”" „Păcatul ascuns” al pedagogiei moderne și al curriculumului modernist - caracterul ireconciliabil al teoriilor și modelelor - a fost dezvăluit, fără reținere și căințe, în 1971, de către Elliot Eisner. Acesta era un estetician nemulțumit de abordarea „cvasilogicistă” a problematicii curriculumului, care eluda nu numai dimensiunea afectivă a formării personalității umane, ci și facultățile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
celălalt. Este dezideratul fundamental al obiectivității științifice. El impune absența oricărei conexiuni nelocale. Dar teorema lui Bell susține cu totul altceva. Bell a demonstrat că în mecanica cuantică lucrurile stau diferit. Teorema lui Bell afirmă că predicțiile mecanicii cuantice sunt ireconciliabile cu independența rezultatelor celor doi experimentatori: rezultatele se influențează reciproc. Această teoremă stranie a fost confirmată experimental în 1972 de către John Clauser (Berkeley University), stârnind stupoare în rândul tuturor cercetătorilor, din toate științele. Se părea că marele deziderat al obiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
haosului (fecundity of chaos) și pe care o consideră a fi exact același lucru cu teoria „ordinii din haos” a lui Prigogine. Citatul care urmează este sugestiv pentru acest mod poetic de a interpreta și a pune laolaltă viziuni științifice ireconciliabile. L-am ales pentru că el conține formidabila metamorfozare a modernului Tyler în postmodernist. Doll jr. scrie imperturbabil: Concepțiile lui Tyler și Taylor și mișcările behavioriste n-au fost înțelese ca ferment (the ferment); mai degrabă au fost renegate, ocolite sau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumul ultramodern. 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumuluitc "15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului" 15.4.3.1. În secolul sintezeitc "15.4.3.1. În secolul sintezei" În anii ’90 ai secolului XX, disputa modernism/postmodernism părea ireconciliabilă. Așa cum declarase în mai multe ocazii W. Pinar, era „dezvoltării curriculumului” (curriculum development, curriculum improvment) apusese și acesta fusese deja declarat defunct. Numeroși postmoderniști afirmau că secolul XXI va fi dominat de un nou tip de curriculum, bazat pe înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sofiștii, Aristotel, Platon, stoicii etc. erau de genul: „Cum ajungem să cunoaștem lucrurile pe care le cunoaștem?”, „Cum ajungem la adevăr?”, „Cum a fost alcătuită atât de desăvârșit lumea?” etc. Înțelegerea eclectică și înțelegerea heracliteană a lumii antice - deși păreau ireconciliabile - se suspendau reciproc în fața „evidenței” că lumea este o armonie cosmică. În această situație, filosoful căuta realitatea dincolo de aparențele perceptibile ale lumii sub forma unei esențe ideale. „Idealul” devenea astfel autenticul „real”, a cărui caracteristică fundamentală era perfecțiunea intrinsecă, armonia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o pură petitio principii, căci argumentul nu constă, în majoră ca și în minoră, decât în a afirma că ideea de Dumnezeu, fiind clară și distinctă, dovedește că existența
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
definițiilor satisfăcătoare este privită de Cohen ca fiind legată de faptul că toate acestea implică teorii, iar teoriile despre comunitate sunt contradictorii. La extrem, dezbaterea a produs propoziții ideologic opuse, dar la fel de friabile. Se spune că modernitatea și comunitatea sunt ireconciliabile, că acele caracteristici ce definesc comunitatea nu pot supraviețui industrializării și urbanizării. Dacă este să ne gândim însă că, de fapt, chiar societățile în care s-au găsit modalități pentru perpetuarea în forme noi a comunităților sunt cele puternice, înțelegem
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în societatea contemporană. Dar astfel ajungem la un conflict vechi, și anume cel între incluziune și excluziune, comunitatea fiind unul dintre acele concepte care ne aduc în atenție aceste tensiuni perpetue. Dar în comunitarism acest conflict nu este văzut ca ireconciliabil. "Găsirea căilor de armonizare a valorilor particularismului cu solicitările juste ale universalismului este o parte majoră a proiectului comunitarist" (Selznick, 2002: 27). O altă formă de comunitarism este comunitarismul democratic. Aplecându-se asupra problemelor comune, acesta propune o viziune care
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră la obrazul meu ca la cel mai declarat inamic al rugurilor târâtoare... Era parcă o dușmănie, o incompatibilitate perenă între cele două regnuri: cel animal și cel vegetal, intrate într-un conflict ireconciliabil. Arătam asemenea unui pugilist amator făcut K.O. de lovitura tehnică a unui profesionist și salvat de intervenția rapidă și salutară a arbitrului de colț oprind meciul dintre doi adversari inegali, prin gestul simbolic al aruncării prosopului peste rugii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atât de departe cu disensiunile între cele două grupări opozante, încât nu ne mai vorbeam, nu ne mai salutam, fiind gata la orice moment să ne luăm de păr și să ne tăvălim prin curte ca niște adversari ireductibili și ireconciliabili. Era tevatură mare. Văzând această stare de lucruri care generase între copiii ei o stare de tensiune belicoasă, mama, care era neutră, a hotărât că este cazul să intervină și s-a constituit ad-hoc judecător în cadrul unui tribunal civil. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a avut vreun efect adevărat, fapt ce trebuia demonstrat de noi și recunoscut ca fiu legitim de către părinte. Este ușor să-ți dai seama că, în ceea ce privește doctrina dogmatică, efectul acestuia a fost harul, în timp ce dreptul civil și canonic au devenit ireconciliabile, efectul său fiind atîtea interpretări care au răpit în parte vigoarea legilor celor mai sănătoase; cît despre morală, efectul nu a fost asemănător, căci a cauzat tot ce a fost spus asupra materiei probabilității, iar ceea ce s-a spus și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
C. XI. 294 Labora sicut bonus miles Christi Iesu. Nemo militans Deo implicat se negotiis saecularibus. II Timotei II, 3, 4. 295 Am spus că aceste două idei ale individualității și unității organice proprii imperiilor barbare și, respectiv, Bisericii, sînt ireconciliabile, iar momentana lor fuziune este mai degrabă aparentă decît reală. Încă o dată, individualul pare că, uneori, își anihilează opusul, deși Biserica și-a revenit întotdeauna în clipele de criză extremă și și-a reînnoit modul de gîndire. Dar aceasta nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
avea acces nestingherit la binefacerile progresului și civilizației, de a se bucura de avantajele unei largi și echitabile colaborări internaționale". În această optică, era respinsă prin implicație politica sferelor de influență, de control și dominație din partea marilor puteri, care era ireconciliabilă cu postulatele libertății și independenței și ale unei colaborări mutual benefice pentru toate țările, indiferent de mărime ori sistem politic și social. Evocând multitudinea componentelor pe care le comportă stabilirea unui sistem democratic coerent de securitate pe continent, autorii atrăgeau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]