1,182 matches
-
mândrului Simeon Mustafa, pentru care orice carte cu slovă românească era ca un grăunte al Evangheliei (Ioan 12, 24). După cum la fel îl vede, în capitolul Dor vechi, mai cu seamă pe însoțitorul său care, ca un mazil ruginit și ireductibil de pe lângă apa Nistrului, capătă accente lirice când vorbește despre frumoasa, bătrâna Moldovă și socotește că nu-i de mirare că pentru moldoveni dragostea de pământul lor a devenit aproape o boală (p. 23). Aceasta fiind și cauza pentru care moldovenii
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
mai multe măști și să renască într-un ins însutit sau într-o individualitate titanică, dispusă eretic să se substituie lui Dumnezeu. Cum e posibilă o asemenea metamorfoză? Cum sunt posibile aceste serii de metamorfoze? Simplu: pentru că Arghezi e multiplu, ireductibil la o unică și privilegiată ipostază. Iar această multiplicitate e atât a personalității creatoare, a scriitorului (poet, prozator, publicist, dramaturg) ca identitate socială, cât și a eului profund, mai greu de analizat și de disociat în ipostaze contradictorii. Scriitorul își
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
în etapa ,exilului" său berlinez, a rămas totuși în forul său intim un neadaptat, un răzvrătit care n-a ezitat a sfida ordinea oriunde se izbea de rigorile ei, inclusiv ordinea superioară, cea metafizică. Temperamentul său terestru avea un dur, ireductibil sîmbure de incredulitate. Cartea d-lui Ion Vartic încîntă prin acea fantezie compensată care ia naștere din asocierea saturației livrești cu libertatea spiritului.
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
În plus, Huntington asumă conceptul de cultură în sens naturalist, fără să se întrebe asupra proceselor ce au condus la apariția respectivelor identități culturale. "Cultură" preia, în acest fel, o conotație pre-politică iar, prin urmare, și conflictele dintre culturi apar ireductibil din "mentalitatea" caracteristică fiecărei civilizații. Am putea vorbi, în termeni actuali și desigur mult mai rafinați, de un darwinism cultural. În mod asemănător am putea folosi același timp de raționament și la tema ce priveste conflictul dintre religii. Totuși, eu
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
undeva că "o civilizație care a pierdut sensul vieții începe să fie tot mai intens obsedată de sensul în sine". Fuga de materie, adică de sunet, către idee, cu alte cuvinte, ancorarea compozitorului în concepția, în mecanismul operei reprezintă dezideratul ireductibil și inconturnabil a conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu intelectual îl include pe cel sinonim cu experimentul practic (care, desigur, nici n-ar putea funcționa singur, din lipsă de combustibil), iar lumea componisticii actuale
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
ca și din istoria mică, privată a personajelor puse în pagină. În schimb, intervalul următor sparge și fărâmițează această schemă dominantă: urmărind debuturile din ultimii ani, observăm o diversificare a modelelor epice și a proiectelor narative, numeroase ficțiuni alternative, auto-centrate, ireductibile la un numitor comun. Sorin Stoica, Florina Ilis, Lucian Dan Teodorovici, Bogdan Popescu, Ioana Bradea, Florin Lăzărescu, Filip Florian: autori din aceeași generație, dar atât de diferiți ca tematică, problematică și scriitură încât se poate spune că ei împart exclusiv
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
Tot ce se poate spune, se poate spune clarťși Ťdespre ce nu se poate vorbi, să se tacă erau cele două premise ale deflaționismului, motiv pt care deveneau suspecte - adică inflaționiste - toate poveștile care vorbesc despre suflet, intuiție, inconștient, creativitate, ireductibil uman etc. Doi: povestea despre spațiu. (...) zici scriitor profund, zici un background reflexiv, legat de problema temporalității, v. Memoria, Moartea, Timpul, Istoria și totul e pierdut de-acum. (...) se trăiește la viteze tot mai accelerate și de aia poveștile lungi
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
ajungem la facultate la ora opt. A doua bizarerie era legată de înfățișarea acestui profesor de mare clasă. Intra în amfiteatru cu un pas vioi și energic, al cărui ritm contrasta cu înfățișarea trunchiului său încovoiat. O cifoză masivă și ireductibilă, semn al miilor de ore petrecute în scaun deasupra cărților, îi curbaseră coloană toracică și îi împinseseră umerii și linia frunții în față, dîndu-i înfățișarea unui om al cărui creștet o lua tot timpul înaintea corpului. Cînd mergea, Ion Ianoși
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
cu subiect volatil în cel mai înalt grad: e de-ajuns să-i aplici o grilă rigidă pentru a-l sufoca. Chiar denunțarea convenției manuscrisului găsit (de fapt, dăruit) reprezintă tot o formă de rigorism critic extrem. Încă o dată, subtilitatea ireductibilă a lui Filip Florian le alunecă din mâini cronicarilor. E drept că bătrânul Emil îi dăruiește similitestamentar ucenicului său într-ale prieteniei un caiet cu însemnări. Doar că acesta, transcriindu-l nu face, propriu vorbind, muncă de copist. El selectează
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
îl plasează pe spectatorul avizat într-o lume familiară. La o examinare atentă, Istoria ieroglifică formează un univers complex, variat și rafinat, dar un univers misterios, ivit pe neașteptate în cultura noastră și rămas pînă astăzi inexplicabil în ceea ce privește nucleul său ireductibil. Ar fi suficient să evocăm numeroasele tentative de a descoperi probabile surse ale acestei scrieri, de a descifra eventualele influențe exercitate asupra ei. S-au amintit, în legătură cu Cantemir, mistici ortodocși greci, scrieri alegorice și secrete din literatura bizantină, bestiarii medievale
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
se obține o uimitoare senzație de relief. Același efect îl dă contemplarea paralelă a vocabulelor moft și kitsch, ambele - «silabe vaste cu nețărmurit cuprins». Prin zona lor de fuziune semantică, ele își sporesc reciproc priza la obiect. Prin ceea ce au ireductibil, își extind una alteia spațiul de rezonanță. Cuvântul kitsch poate servi unui străin spre a înțelege mai lesne ce înseamnă moftul” (p. 28). Remarca e exactă și memorabilă. Cât privește plasticitatea, aceasta decurge și din faptul că procedeul invocat de
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
un scriitor estonian și, prin urmare, cere discreție și limitarea comunicării epistolare la problemele poeziei). Semnele "viesparului național" din exil (cum îl numește D. N. Ciotori, p. 101) străbat și în această corespondență. Există nu numai adversități, ci și dușmănii ireductibile. Aron Cotruș nu este simpatizat deloc (p. 91-93). Al. Busuioceanu se ferește cât poate de conflicte și de rele vecinătăți, ca aceea a legionarilor. Interpretul muzical Nelu Manzatti, pregătind o serată la Madrid, îi cere poetului, în 14 aprilie 1954
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie a spiritului, gândesc dualiștii: dar care-s părțile separate, distincte și ireductibile care simt, resimt și fac posibile aceste senzații într-o materie unică? Epicur susține permanent în lupta sa antiplatoniciană că lumea ideilor ține de cea mai pură dintre ficțiuni, la fel ca și existența unui suflet imaterial; că există doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar vrea să provoace d-l E. Lovinescu, eminența gândului interior cum să nu iasă depravată? Nu sincronic și în extensiune, ci pe linia de adâncire a misterului individual, vom descoperi fondul nostru de identitate generală: culoare ultimă și rembrandiană, ireductibilul animal de lumină. Experiența pe care se va întemeia un clasicism fără laicitate, o muzică fără pasiune. Cine își închipuie (fără ironie) sincronismul - o idee? Câinele în cerc după coadă e mânat de o idee. Idee de acest fel este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Henri Wald. Născut la 31 octombrie 1920, la București, pe strada Olteni, în apropiere de Teatrul Barașeum, el s-a stins din viață la 14 iulie 2002, după o viață de trudă, succese și blamări peceriste de tot felul. „Un ireductibil”, spunea Mihai Șora despre prietenul său, iar Liiceanu, Nicolae Manolescu îl considerau un model și un maestru, chiar dacă Wald nu s-a dezis niciodată de marxism. În tinerețe l-a avut dascăl pe fiul lui Bogdan Duică, a studiat cu
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
am adus aminte de nuvelă lui Slavici Moară cu noroc unde de la primul rând se face precizarea că nu banul aduce fericirea.Artur Silveștri complectează acest apoftem că nu banii ci sensul vieții senine și împăcate pe pamant face totul ireductibil.A găsi ceea ce ți se potrivește este „lamura și esență”. Trăitor în București ,autorul fiind îndrăgostit de oraș, este neiertător cu evoluția acestuia în Argument.Acest eseu este o reflecție asupra Bucureștiului,care se va înnoii prin multiplicare ori se
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
Henri Wald. Născut la 31 octombrie 1920, la București, pe strada Olteni, în apropiere de Teatrul Barașeum, el s-a stins din viață la 14 iulie 2002, după o viață de trudă, succese și blamări peceriste de tot felul. „Un ireductibil”, spunea Mihai Șora despre prietenul său, iar Liiceanu, Nicolae Manolescu îl considerau un model și un maestru, chiar dacă Wald nu s-a dezis niciodată de marxism. În tinerețe l-a avut dascăl pe fiul lui Bogdan Duică, a studiat cu
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]
-
Sintetizand, așadar, învățătura filocalică despre cunoașterea naturală, pozitivă, catafatică, a lui Dumnezeu, putem spune că ea are un caracter antropocentric, rațional, constând în efortul uman de deslușire a existenței și prezenței lui Dumnezeu, din lucrările Sale. Ea depinde, în mod ireductibil, de voința creștinului, de efortul său ascetic, de curațirea de patimi și de dobândirea virtuților. Despre cunoașterea duhovnicească Am văzut că Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește de două feluri de cunoaștere. Una este naturală și are caracterul de știință, fiind dobândită
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
necesară o oprire a istoriei înfăptuită de sus, pentru ca omenirea să fie trecută la o existență supraistorică. Trebuie subliniat faptul că cei care văd eshatologicul ca o parte finală a istoriei nu văd caracterul transcendent al Împărăției Cerurilor ori dualismul ireductibil dintre lumea aceasta și Împărăția Cerurilor [13] Relația istorie - eshatologie implică, din punct de vedere creștin, o condiție „epiclectică” a omului în care, cel ce se roagă devine, liturgic, contemporan cu Domnul Iisus Hristos, cu sfinții precum și cu lucrurile eshatologice
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
acelor sincope din activitatea misionară și pastorală, care pot aduce atingere întregii Biserici, odată mediatizate. d) Sfânta Tradiție rămâne normativă pentru Biserică, deși există destule voci contestatare, care încearcă să acrediteze ideea că între tradiție și modernitate este un antagonism ireductibil. Acest lucru nu este adevărat. Deși fidelă tezaurului doctrinar, moral și cultic moștenit, Biserica nu rămâne închisă în trecut, ci vine în întâmpinarea provocărilor prezentului, adaptându-și discursul și strategiile misionare față de acestea. Vorbind despre atributul modernității aplicat teologiei Bisericii
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
pe Dostoievski. Legenda Marelui Inchizitor considerată de către Nichifor Crainic un pamflet de geniu, realizează transferul din meditația filosofică într-o sferă particulară, teologală ori socială. La un prim nivel polemic, sunt vizați catolicismul și ordinul iezuiților, de pe platforma presupusei opoziții ireductibile dintre Bisericile Răsăriteană și Apuseană. În poemul compus de Ivan Karamazov („am căutat să-l memorez”) Iisus Hristos descinde „necanonic” în orașul Sevvila din secolul al XVI-lea în timpul Inchiziției. El coboară într-un oraș terorizat, supus celor mai crude
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
noi suntem într-un fel, cel puțin cei din zona Z-Hardeal, trei sferturi tozgreci și doar un sfert ardeleni, după “Cea de-a treia mamă” - Regina Ana! Căci primele două mame cu siguranță au fost două zeițe-amazoane, barbare, exotice și ireductibile, sacrificate în “Holocaustul Amazoanelor” în chiar spațiul nostru sacru din Terra Mirabilis. Dar asta e o altă poveste de dragoste pe care de multe ori îmi doresc să o uit și nu mai pot. Ioan Petru Culianu, ultimul romantic ( Tozgrec
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
roman, poezia este acel element prin mijlocirea căruia realitatea poate să ajungă conștientă de sine însăși în toate corelațiile ei, că se critică pe sine și să se transforme. Dar cu toate acestea rămâne în continuare un moment de separare ireductibilă. În timp ce inspirația creației poetice pure prezintă un caracter extralumesc, romancierul își găsește inspirația în lumea însăși, în lumea ce se află în continuă transformare. În secolul XXI poezia ocupă o poziție pe care nu o mai poate pierde, mai ales
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE POEZIEI ŞI PROZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365934_a_367263]
-
de esența simțirii și gândirii artistului din noi și noi unghiuri de abordare (de pildă, citind și recitind un roman), astfel descoperind cu bucurie și uimire noi izvoare de lumină și frumusețe întru împlinirea sa estetică. Valoarea creației artistice este ireductibilă la ceva anume - idee, senzație, sentiment sau concepție, pentru că mai presus de rolul ei informativ este rolul său formativ-cultural, și asta fiindcă deține acea forță indicibilă care transformă ideea, senzația, sentimentul și concepția, ne transformă pe noi înșine! George PETROVAI
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
curbe care duce de la sacru la frumos, și în final la estetica generalizată. În acest context forța antropologică a imaginii se opune reprezentării bine echilibrate, ca și oricărei viziuni realiste- ea păstrează ceva din iluzia radicală a lumii. Fotografia este ireductibilă la estetizarea lucrurilor, este legată de aparența acestora, de evidența lor, de o aparență înșelătoare.Este opusul dublei destinații care i-a fost impusă-realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictată. Singurele opere puternice sunt cele care își
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350556_a_351885]