701 matches
-
perspectivă, doctrina socială nu poate fi expresia unei logici bazată exclusiv pe cifre și statistici. Inclusiv atunci când sunt dezvoltate programe de asistență socială care vizează angrenarea unor structuri sociale, acestea nu ar trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
exactitate, originalitatea gândirii, bogăția imaginației, simțul umorului, înclinația către valori estetice înalte, gradul de detaliere a problemei, este un factor puternic de dezvoltare a personalității, care determină capacitatea schimbare și refuzul unor stereotipuri. Creativitatea se manifestă prin caracterul unic și irepetabil al fiecărui om. -Cine sunt artiștii de origami pe care îi admiri cel mai mult și de ce? -Nu am artiști preferați. Îi apreciez pe toți pentru că e vorba de multă muncă, trăiri personale, sacrificiu și pasiune. Am anumite preferite la
CAND COPILARIA ESTE CEA MAI FRUMOASA AMINTIRE A VIETII . INTERVIU CU MARA BABICIU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 120 din 30 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350822_a_352151]
-
exactitate, originalitatea gândirii, bogăția imaginației, simțul umorului, înclinația către valori estetice înalte, gradul de detaliere a problemei, este un factor puternic de dezvoltare a personalității, care determină capacitatea schimbare și refuzul unor stereotipuri. Creativitatea se manifestă prin caracterul unic și irepetabil al fiecărui om.-Cine sunt artiștii de origami pe care îi admiri cel mai mult și de ce?-Nu am artiști preferați. Îi apreciez pe toți pentru că e vorba de multă muncă, trăiri personale, sacrificiu și pasiune. Am anumite preferite la
CAND COPILARIA ESTE CEA MAI FRUMOASA AMINTIRE A VIETII . INTERVIU CU MARA BABICIU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 120 din 30 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350822_a_352151]
-
regularitate firele de nisip, iar eu mă întreb ce-ar trebui să fac cu viața mea. Și răspunsul vine firesc: Să aduc o mărturie, o mărturie despre stropul de eternitate care își întregește treptat chipul în timpul meu, acest timp unic, irepetabil și ireversibil din ale cărui erori Dumnezeu desenează cu grație o floare vie care se deschide”. În catedrala cuvintelor se zămislește prin scriitură „Floarea vie a sufletului aflat în căutarea Adevărului fundamental: Floarea se deschide către frumusețea celorlalți și mai
CASTELUL PARADISULUI REGĂSIT PRINTR-UN DISCURS ÎNDRĂGOSTIT de CRISTINA NECULA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346589_a_347918]
-
rămas în loc, are aceeași siluetă juvenilă, aceeași impecabilă eleganță, aceeași voce de neconfundat, aceeași rigoare în pregătirea rolurilor, același respect pentru replică, iar în ultimul timp aceeași rigurozitate ca regizor. Un senior al scenei, Radu Beligan este o personalitate unică, irepetabilă, așa cum în „Tabelul lui Mendeleev", elementele descoperite de-a lungul timpului reprezintă un unicat în plămada Naturii. El este unic dacă-l privim și ca personalitate artistică, și ca om. A iubit întotdeauna teatrul. Cu patimă. Cu tenacitate. Așa cum afirma
RADU BELIGAN, UN SENIOR AL SCENEI ROMANE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346625_a_347954]
-
își trăiască pe deplin și cu sinceritate sufletul. Profesorul Gheorghe Păduroiu, de fapt, asta a și făcut mereu. Orele de filozofie ale domniei-sale erau pentru mine adevărate crâmpeie de curs universitar. Când încerc să privesc în urmă la tabloul momentului irepetabil de atunci, îmi aduc aminte cum Profesorul înșira în stilul său unic idei, care căpătau dintr-o dată trup, devenind adevărate Ființe ce îți stârneau cu exaltare, uneori, voința personală de a crea, la rândul tău, fragmente coerente de gândire, altele
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
exactitate, originalitatea gândirii, bogăția imaginației, simțul umorului, înclinația către valori estetice înalte, gradul de detaliere a problemei, este un factor puternic de dezvoltare a personalității, care determină capacitatea schimbare și refuzul unor stereotipuri. Creativitatea se manifestă prin caracterul unic și irepetabil al fiecărui om. -Cine sunt artiștii de origami pe care îi admiri cel mai mult și de ce? -Nu am artiști preferați. Îi apreciez pe toți pentru că e vorba de multă muncă, trăiri personale, sacrificiu și pasiune. Am anumite preferite la
DIALOG CU MARA BABICIU DESPRE CUM ESTE SĂ FACI ARTĂ CU O FOAIE DE HÂRTIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352126_a_353455]
-
în filmul Thomas Crown Affair, 1999 Atractor straniu - Noțiune folosită pentru prima dată în 1971 într-un articol intitulat On the nature of turbulence, semnat de belgianul David Ruelle și olandezul Floris Takens; atractorii stranii descriu un sistem cu comportament irepetabil și nepredictibil (haotic), dar care e autosimilar și ușor de recunoscut , adică ei sunt, de fapt, fractali. Spre deosebire de fractal (care definește o stare de final a sistemului), fractalul straniu definește o traiectorie a acestuia. Mihaela Cristescu Ianuarie, 2015 Referință Bibliografica
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
ce-ți moleșește sufletul prin măreția mirosurilor pătrunzătoare, zumzetul melodios al harnicelor albinuțe și grandoarea veșmântului floral. Pământul României mele captivează cu mirosurile enigmatice și originale, prin culorile mirifice și neobișnuite ale veșmintelor vegetației. Minunea aceasta extraordinar de magnifică și irepetabilă clădește temeinic spiritul unui popor înzestrat cu calități deosebite: omenia, bunătatea asemeni pâinii calde scoase din cuptor, miros de busuioc verde, sinceritatea și una din cele mai reprezentative fiind... ospitalitatea, marcă care deosebește poporul nostru de celelalte „piese" ale mozaicului
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
de fiecare dată și se oferă oamenilor în fiecare jertfa euharistică. În același timp, cultul Bisericii are în centrul lui repetarea și renașterea constante in timp a singurei Taine neschimbătoare în semnificație, conținut, scop. Euharistia este actualizarea unicului, singurului și irepetabilului eveniment al jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos de pe Cruce, esența acestei Taine constând în posibilitatea cuceririi timpului, adică în manifestarea și realizarea unui eveniment aparținând trecutului în toată realitatea și eficacitatea sa veșnică și supratemporală. Despre cercetarea și abordarea omului
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
născut în Ființa umană din toate epocile umanității coordonatele veritabile ale frumosului, binelui și adevărului, atunci când ele au fost puse, bineînțeles, în slujba acestei semantici înalte, pozitive. De aceea, a te exprima pe sine însuți sau însăți ca entitate umană irepetabilă vreodată prin intermediul unui act cultural anume - muzical, în speță - presupune existența unei uriașe forțe stimulative, ce ajunge să îl elibereze pe Om din chingile unei realități extrem de dure și să-i ofere acestuia prilejul de a ieși din propriul său
IN MEMORIAM 125 DE ANI DE LA NAŞTERE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354958_a_356287]
-
voi nu percepeți acest adevăr, că sînteți cu toții o singură conștiință și cel puțin un vis ar trebui să vă unească, dar ce eroare s-o fi produs în cromozomii voștri, nimeni nu știe, de vă credeți individualități unice și irepetabile ... Și ce?! i-am ripostat eu, nu este adevărat? Chiar și gemenii născuți dintr-un singur ovul nu sînt identici, fiecare are un fel al lui de a fi inconfundabil, în cele din urmă ... Dar Thomas vorbea despre conștiința colectivă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
că fata aia este cea mai frumoasă femeie din lume. Sigur că pe lîngă fata aceea au trecut mii de bărbați și unii chiar au ancorat o vreme în portul ei primitor, ca niște corăbii, dar numai el, acela, unicul, irepetabilul, a văzut-o cu adevărat: bună, tandră, diafană, vaporoasă, strălucitoare, calină, cu pistrui emoționanți pe umeri și cu dimensiunile ideale: nouăzeci, șaizeci, nouăzeci. Povestea continuă pînă într-o zi cînd acel tînăr mai întîlnește o fată într-un magazin de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
de ani pe care îi avea) a hotărât să-și încheie definitiv mai mult decât strălucita sa carieră artistică de șase decenii pusă în slujba Thaliei. 250 de reprezentații cu casă închisă, ovații peste ovații, lecții de actorie solide și irepetabile vreodată, măiestrie și dăruire scenică totală, iată ce oferea modelul artistic Silvia Dumitrescu-Timică tuturor celor care mergeau să îi admire partitura complexă din”Micul infern” jucată impecabil alături de Lucia Mureșan (cea care i-a fost alături întotdeauna la bine și
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
o poveste de mândrie evocată de Nicolae Dragoș care în ARGUMENTUL său citează: „Mă numesc unul din oamenii în viață care l-au văzut pe M.EMINESCU, în carne și oase. Scria cu mândrie Tudor Arghezi în anul 1943, despre irepetabilul poet. Eram copil de 9 ani, l-am zărit pe Calea Victoriei...Trecea prin public un om grăbit, fără să ocolească impetuos. - Uite-l pe Eminescu! A spus cineva cu un glas pe care-l țin minte. Se pare că poetul
LANŢUL UNEI BUCURII ORI COMOARA DIN CASĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368938_a_370267]
-
timpurilor este copilul care, în virtutea legii nescrise ”îmi place-nu-mi place”, va decide simplu dacă lumea pe care autorul o construiește pentru el este sau nu lumea pe care și-o dorește și la care visează. În acest univers unic și irepetabil, lacrimile curg, înălbăstrind cerurile și înflorind pământul. Nu lipsesc din acest univers animăluțele de companie sau cele din pădurea fermecată, persoanele dragi, magia fiind omniprezentă. Poveștile emană lumină și înțelepciune, sub pavăza acestora creșterea fiind frumoasă și blândă. Tonul cărții
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
-i de sticlă, sâni/ se răsfață,/ vor să fugă-afar’/ din sutien.”(Scumpă...) Femeia este un izvor nesecat de amintiri sau dorințe, ea este elixirul magic spre o lume onirică, unde eul liric pășește printre speranțe și plăceri, printre sentimente unice, irepetabile. Imaginea femeii e pretutindeni, este femeia utopica, imateriala, de pretutindeni și de nicăieri. Nu o găsim niciodată redată în descrieri concise, ea este percepută doar în nuanțe, în orizonturi vizuale depărtate: „ Ești iară vinul care mă-amețește./ Purtând așa de-aproape-mbrățișarea
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
să mergem pe când noi încă nu puteam, ne-a învățat să zâmbim și să ne întristăm, să iubim tot ce este bun, ceea ce ne înconjoară, ne-a învățat să iertăm și să inspirăm adânc în suflet aroma acestei minunate și irepetabile lumi. Mama este infinitul. E însăși viața. E Femeia. Fără ea, nu am fi observat răsăritul și apusul soarelui, nu am fi auzit șerpuitul prin iarbă al apei cristaline de izvor, nu am fi putut admira suplețea plină de mândrie
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
prima tresărire, neliniștea la „glasurile chemării inimii” ce se pregătește să înflorească pentru că „luceafărul/ Coboară la fiecare poartă”. În „Metafizica punctului” regăsim irizări și adieri din N. Stănescu: „Eu eram un punct, el era un punct/ Eu eram un cântec irepetabil/ El era un cântec neîntrerupt”. „Recunoașterea sinelui” se petrece când Miracolul se naște descoperind Supremul Semn al recunoașterii. Urmează un „Apel‘’ pentru a lăsa copiii să viseze, pentru a nu le strivi puritatea, iar „ Când e hulit adevărul‘’ - se aruncă
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
dintr-o realitate funestă, relevări ale ego-ului vizionând, depășind, sublimând hotarele cunoașterii, conotațiile ce tind spre absolutul ideatic: „Acum,/ după această răscruce /de drum ,/ sunt altul.../ Sunt altcineva”. Dedublarea, încercarea străbaterii limitelor și disperarea scindă¬rii, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei: „În ce chip poți plânge, cum poți a deplânge pe cel care pleacă din propriu-ți sânge?” Și conchide poetul, cu noema existențialistă în imagine restrânsă: „Ei au murit
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
constată că în funcție de împrejurări, locuri, oamenii cu care interacționează, dar și înclinațiile și studiul continuu îi influențează mentalitatea, comportamentul și psihicul. Omul este un individ și prezintă aceleași caracteristici structurale și funcționale variabile doar în limitele particulare speciei, este unic, irepetabil și are rațiune. Celebrul filosof Socrate susținea că omul nu este rău de la natură, ci din necunoaștere. Din punctul nostru de vedere însă, omul are în structura sa nativă psihică, și uneori și fizică, un pic de violență atât verbală
IMAGINEA DE SINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368116_a_369445]
-
trecând-o indirect în mit. E poezia unei arhaicități care s-a pierdut treptat, s-a degradat sau s-a transformat în altceva, lipsit de identitate și vigoare. E poezia unei spiritualități care-și trăi momentele ei de sublim și irepetabil. Sentimentul românesc al ființei nu va putea fi priceput și perceput fără opera lui Coșbuc. Racordarea literaturii românești la marea literatură a lumii a găsit în poetul din Hordou pe cel care a înțeles complementaritatea devenirii umane. Și de aceea
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
țării, imaginea satului este asemenea acesteia, un spațiu paradisiac, cu flori, livezi, poiene, vii, cântece de ciocârlii, apă de izvor. Pentru poet satul are valoare nu numai geografică, ci și afectivă, fiind locul copilăriei și al tinereții, al unor trăiri irepetabile, sincere, “vesele și nevinovate”, cum ar fi spus Ion Creangă. Plecarea din sat echivalează cu o izgonire din paradisul originar, care ca în literatura populară usucă de dor sufletul poetului “Dumnezeule-minune/Ție îți vorbesc.../ De când rătăcesc prin lume/ De dor
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
de Doina Mărghitaș Titina Nica Țene Olteanca din inimă Clujului Într-un sat sărac din Ușurei, din comuna Susani, județul Vâlcea, într-o casă din chirpici cu opt copii, în două camere mici, s-a născut o poeta unică și irepetabila: Titina Nica Țene. „Copil de corcodușe” și „de nevoie”, micuța olteanca, frumoasa, cu păr de abanos și ochi de cristal, pare desprinsa dintr-un cadru de Gautier. Cu trup de manechin și chip angelic, scriitoarea de azi, autoare a peste
TITINA NICA ŢENE-OLTEANCA DIN INIMA CLUJULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354059_a_355388]
-
regretul de a nu-mi fi de ajuns poteca șerpuită la care duce Karuma. De mîine mă voi privi din nou în oglindă mai tulbure, mai gri, cu un suflet bîntuit de îndoieli de parcă asta mi-ar fi singura datorie irepetabilă, a failure of feeling, altfel, nimic care să mă deruteze din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit într-o altă ordine, după colț, pe furiș crengile unor arțari bătrîni amestecîndu-se cu lumina într-o formă de fugă la două voci
ÎNTRE INEFABIL ŞI TONURI DIN NOILE HEBRIDE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347079_a_348408]