1,431 matches
-
pe toate. - Și preotului din sat i-au murit, săptămâna trecută, niște găini și cocoșul cel mare... - A fost prea bătrân sau s-a dat la găinușele altuia mai tânăr, glumi Pătru. - Blestemele mele te vor ajunge din urmă! - pițigăie iritată vrăjitoarea. - Chiar dacă există duhuri rele, apoi acelea sunt prigonite de Puterea Cerească. Doar n-o să trăiești o veșnicie! - Trăiesc cât vor mușchii mei! - Poate mușchii de pădure că din tine au mai rămas doar niște oase sfrijite învelite într-o
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
le trimit un glonț în dar!? - zâmbi bărbatul simțind că trupul femei tremură ușor lângă el. - Eu sunt îngrozită, iar ție îți arde de glume. - După slujbele părintelui necurații își pierd puterea - Din contră, după sfintele slujbe, sunt și mai iritați. Așa mi-a șoptit coana preoteasă la despărțire. Deodată de afară răzbătu o bubuitură ciudată. - Ce-i zgomotul ăsta? Parcă s-a răsturnat o căruță în drum și cineva cere ajutor... - Stai locului și citește. Nu te pune cu ispitele
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
din istoria minei ăștia, dar nu credeam ca guvernanții noștri să fie așa mari curve cu noi, cu moții! Se făcuse târziu și până ce se lăsa noaptea trebuia să fiu acasă, la mine, în Nordul României. Am coborât tulburat și iritat de câte am văzut și auzit, fiindcă toate au început să mă frământe și știu că mă frământă degeaba, mai mult decât să scriu și eu, ca alții, și să mă alătur roșienilori nu pot face singur. Nu am nici
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357228_a_358557]
-
dezordine! Ai grijă cu rochia, este rușinos! Annie se ridică cu greu, încurcată în fuste. Râzând în hohote își îndreptă pălăria strâmbă, căzută pe ochi. Râsul devenise general.Totul se întâmplase rapid și pe nepregătite. Doar lady M.Joseph era iritată și nu schița nici un zâmbet. - În apropiere este un râu, voi merge să iau puțină apă, pentru a vă curața gulerul, lady Abigail! se oferi Mary Morgan - Te voi însoți, dacă îmi permiți! Eustace se aplecă, politicos. - Mulțumesc, dragul meu
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
știu exact fiindcă n-am cântărit-o ! - Și afișul de pe geam ,cine l-a lipit?! Asta n-are sigur nici măcar 50 darămite 100 de grame ! - Domnule, dumneata nu esti taur. Cu siguranță,ești chiar berbec ! Cauți pricină din orice,sare iritat gesticulând din mână. - Înțeleg că d-voastră ați prefera să fiu pește dar eu nu pot să tac ! Cred că nu înțelegeți un lucru extrem de simplu. Am motive să vă aduc inspecția pe cap fiindcă vă bateți joc de clienți
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
de certuri conjugale ce se scurg repezit prin învechitele plafoane Ochiul broaștei de ușă se cască larg privind neclintit pe geam se scurge gălbenușul lunii pline și-o latră un maidanez răgușit. Motoare ambalate în parcare o alarmă auto țiuie iritată ca de-un pantof cu tocul cui călcată. Trosnete zumzet astmatic de aspirator cu zel de subaltern oropsit că-i iar peste orele de program corvodit. Ceasul numără-n ritm tahicardic secunde pe toboganul limbilor fosforescente scurse. Lucrurile dintr-o dată
ASALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382499_a_383828]
-
imediat urmată de foșnetul hârtiilor împachetate, clinchetul veselei și al tacâmurilor închise în sertare. Borcanele dispăreau rânduite pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu statură și voce de sergent major intrase în salon cu mopul în mână și se apucase să șteargă în grabă printre paturi
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
că nu a început și cu diminutivele; mânuță, picioruș...”. Cât de mult detesta stilul acesta de exprimare care sub aparența unei bunăvoințe excesive, nu era decât o subtilă metodă - precum cea a Dalilei - de a lua toată puterea. Era ușor iritată, dar încă prea amețită de anestezic pentru a mai putea comenta ceva și probabil că nici n-ar fi avut cu cine, conchise ea, aruncându-i o privire scurtă infirmierei. Abia așezată în patul în care îi părea că se
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
toaletă. Ceea ce aceasta și făcu; întâi o ajută să coboare din patul în care abia se instalase, apoi împingând stativul cu perfuzia, mersese cu ea la toaletă, lăsând ușa deschisă. „Până și-n pușcărie ai dreptul la intimitate” - se trezi iritat primul gând al Soniei, în timp ce privea cu furie crescândă stativul blocat în ușa pe care și-o dorea închisă. Strânse din dinți. Nu, nu avea să rămână acolo singură, prizonieră a unui stativ. Și regăsindu-și tonul imperativ, îi ceru
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
sau două și... am uitat! După ce am stat amândoi, fiecare pe patul său, îmbufnați vreo cinci minute, am pufnit în râs și am trecut la strângerea lucrurilor. Timpul trecea repede. După vreo jumătate de oră eram, din nou, neliniștiți și iritați. Am plecat să o caut pe doamna Gabriela Maxim, dar din cei puțini întâlniți pe afară, niciunul nu știa unde poate fi găsită. M-am întors în cameră iritat și am hotărât să mergem la carnaval în ținuta obișnuită. Nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
repede. După vreo jumătate de oră eram, din nou, neliniștiți și iritați. Am plecat să o caut pe doamna Gabriela Maxim, dar din cei puțini întâlniți pe afară, niciunul nu știa unde poate fi găsită. M-am întors în cameră iritat și am hotărât să mergem la carnaval în ținuta obișnuită. Nu vorbeam. Priveam la televizor fără să știu ce anume aud ori văd. Silvia mă privea cu reproș și asta mă enerva din ce în ce mai mult. Mă simțeam vinovat și nu știam
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
și îl privește cu acei ochi căprui mari,cu acele scântei ispititoare...și parcă îl cheamă...El chiar se autoflagelează și își dă două palme răsunătoare în fața oglinzii. “Ce dracu e cu mine, chiar mă subjugă o femeie ?” se întreabă iritat. Este posac, nimeni nu-i mai intră în voie, nici poftă de mâncare nu are, dar tot mai speră și este încă aparent calm, mai încearcă marea cu degetul și îi trimite două mesaje pe telefonul mobil, dar ea, ca
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
câmpul vizual grupul Ștefaniei. Chiar în momentul în care a ajuns, una din brute întindea brațul să-i prindă mijlocul tinerei. Surprinsă, aceasta nu s-a pierdut cu firea, i-a tăiat elanul,respingând ferm gestul. Dar omul de Neanderthal iritat nu renunță ...vrea să treacă peste regulile de politețe și să-și facă propria lege...adică a celui cu mușchi mulți, cu tupeu cât cuprinde și creier cât un bob de fasole. Caută să o ia în brațe și să
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
mama, deci fiul lui, n-a mâncat nicio felie de pâine la noi. Nu am fost cașer. Era și greu de ținut și lipsea convingerea... La noi se țineau sărbătorile, mergeam la biserică, ne ducea cu școala la biserică. Duci (iritat, o corectează): La sinagoga! Iudit: La sinagoga! Se respectau sărbătorile. Eu aprind lumânări de Sabat, de când ne-am căsătorit. Vineri seară. La sinagoga de aici nu mă duc - am fost doi ani la ... Citește mai mult Interviu realizat de Getta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
mama, deci fiul lui, n-a mâncat nicio felie de pâine la noi. Nu am fost cașer. Era și greu de ținut și lipsea convingerea... La noi se țineau sărbătorile, mergeam la biserică, ne ducea cu școala la biserică.Duci (iritat, o corectează): La sinagoga!Iudit: La sinagoga! Se respectau sărbătorile. Eu aprind lumânări de Sabat, de când ne-am căsătorit. Vineri seară. La sinagoga de aici nu mă duc - am fost doi ani la ... V. GETTA NEUMANN - DIALOG CU IUDIT ȘI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
Dalia. - Ce nume deosebit! Pari a fi și o fată specială ca și floarea căreia îi porți numele. - Ți se pare. Nu sunt cu nimic mai deosebită decât celelalte fete de pe ring sau din local, răspunse fata, parcă un pic iritată. - Ba da. Ești elegantă, grațioasă în mișcări și mai ales cu mult bun simț. - Ce te face să crezi asta? întrebă ea pe același ton. - Faptul că nu m-ai refuzat. Puteai foarte simplu să o faci. - De ce te-aș
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
mai eficient, discutând ca între noi “vârstnicii”, o taxă imediat Gloria. - Da? Ce anume? - Asta-i acum! Noi te-am întrebat ce ai discutat cu tânărul? pară mama încercând să-și etaleze cel mai simpatic zâmbet fals, pe un ton iritat. - Nu, dar... - Lasă, nu te speria că nu despre voi am discutat cu toate că merita să o facem. - Da? De ce? întrebă Dalia simțind iritarea din glasul ei. - Erați o pereche foarte potrivită, răspunse Gloria. Flăcăul e un tânăr simpatic. - Abia de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
mama, deci fiul lui, n-a mâncat nicio felie de pâine la noi. Nu am fost cașer. Era și greu de ținut și lipsea convingerea... La noi se țineau sărbătorile, mergeam la biserică, ne ducea cu școala la biserică. Duci (iritat, o corectează): La sinagogă! Iudit: La sinagogă! Se respectau sărbătorile. Eu aprind lumânări de Șabat, de când ne-am căsătorit. Vineri seara. La sinagoga de aici nu mă duc - am fost doi ani la rând, dar nu e așa cum era la
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
sticlă lângă el, e liniștit și mulțumit. Fetele pleacă la culcare în micuțul chiler unde încă mai ardea rumegușul în sobă. Dinu plânge căutând nerăbdător sânul mamei. -Dă-i să sugă, nu suport să-l aud cum urlă, spune Alexandru vizibil iritat. Magdalena pregătește biberonul cu ceai și-l hrănește pe micuțul Dinu. Seara se încheie liniștită, toată lumea adoarme.Timpul trece repede, Dinu crește și devine un copil isteț, era sufletul casei, ștrengarul inventa povești năzdrăvane ținând în fața sobei toată familia seri
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
a procedat și cu Tatu, când avocatul a cerut să fie lăsat să petreacă weekend-ul cu el. Putea să fie îngăduitor cu Iordan, însă teama că va fi descoperit complotul lui față de Pleșoiu, l-a făcut să acționeze prostește. Iritat, Vax a lovit un scaun care s-a nimerit să fie prea aproape de locul prin care se plimba. Ah, și Pacoste care îl ținea de mână! De câteva ori a vrut să iasă din combinație, de fiecare dată pedagogul i-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
băieții. Duceți la masă toate preparatele din pește și câte o sticlă din toate sortimentele de vin alb. În continuare...aplicăm programul „normal”. Firfirică e-n formă. Aruncă-n el, ca-ntr-o groapă fără fund, dar... --Dar,ce? întrebă iritată Irina. Vrea și el...sirena? --Știu că vrei să te răzbuni pe el pentru tot ce ți-a făcut, însă... --Însă? Adică, eu să nu apar în spectacol? Ți-e frică? Spune-mi deschis că asta e! --Te rog să
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
Poza grandilocventă a poetului: ,,sunt divinul’’ se vrea, probabil, o excesivă, poate disperată captatio benevolentiae adresată brutal și imberb iubitei, dar și cititorului, fără ca autorul să realizeze că această ,,forțare a norocului’’ l-ar putea determina pe lector să închidă, iritat, tomul și să-l arunce cât colo. Noi nu am făcut-o, deși devenisem aproape convinși că Theodor Răpan nu a descoperit încă vibrațiile și efectele tainice ale șoaptei. Spre marea noastră uimire - dezarmantă!, de parcă autorul ne-ar fi auzit
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
curge În sus. Pe masă se mai aflau Încă ulciorul și cupele pe care le umpluse pe timpul nopții. Fu ispitit să repete experimentul, Însă ulciorul era gol. Nimănui nu părea să Îi pese de serviciul la Priorat, se gândi el iritat. Dar, În fond, era inutil. Era suficientă autoritatea lui Aristotel pentru a combate o asemenea sminteală, semn negreșit al decăderii științei. Secretarul era un om de vârstă mijlocie, chel cu desăvârșire. Apăru În ușă cu o carte sub braț. Paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ale porticului, Îndreptându-se spre poartă. Dinăuntru provenea un zgomot confuz de glasuri, ca și când s-ar fi aflat acolo un număr mare de persoane, În ciuda orei târzii. Parcă nimeni nu se temea de ora stingerii, În orașul acela, se gândi iritat poetul. Împinse ușa cu un gest hotărât și intră, deschizându-și drum printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să am până la capăt sentimentul datoriei Împlinite, după care, iritat, am mers la un ghișeu să reclam incidentul. Funcționara m-a asigurat, zâmbind profesional, că se rezolvă imediat. Peste câteva minute, fizionomia ei exprima o dezolare la fel de profesională: geamantanele mele nu au ajuns la Paris, verificase prin stație la magazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]