1,240 matches
-
Referindu-se la Puterea armată și arta militară de la întemeierea principatului Valahiei până acum, Barițiu o califica drept o „lucrare unică în felul ei...” iar, în 1846, Vaillant a publicat-o tradusă în „Revue de l'Orient”, dar a și iscălit-o, de unde și protestul lui N. Bălcescu. Question économique... a fost utilizată de J. Michelet, Elias Regnault, Cernîșevski și, indirect, de K. Marx. Jules Michelet scria despre acest studiu că „Nu cunosc nimic mai bun până în prezent, nimic mai instructiv
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
convenție ca să împingă Rusia la război contra Turciei, în scopul eliberării Greciei. Or, motivele reale ale demersului englez vizau - după opinia lui A. V. Fadeev și a altor istorici, căreia ne raliem - împiedecarea unei acțiuni singulare ruse. Convenția a fost iscălită la 4 aprilie 1826. Articolul 2 prevedea acordul Rusiei la medierea Londrei în negocierile greco-turce, ceea ce convenea de minune englezilor, dar, observă îndreptățit A. V. Fadeev, ei n-au dat atenție articolului 3, care stipula că, în cazul refuzului sultanului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ruse urmau să părăsească Principatele Române și întreaga Turcie europeană, cu excepția Silistrei, unde o garnizoană rusă staționa până la plata întregii indemnizații de război, în caz de neplată Rusia putând să reocupe Moldova și Țara Românească. Tratatul de la Adrianopol a fost iscălit la 2/14 septembrie 1829. Potrivit clauzelor sale, Rusia anexează Delta Dunării, iar în Caucaz litoralul Anapa-Poti și regiunea Ahaltisk; a foat lărgită autonomia Serbiei, Principatelor Române și Greciei. Actul separat al tratatului de la Adrianopol confirma individualizarea „chestiunii române” în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca urmare a confiscării pe coasta caucaziană a Mării Negre a unui vas englez având la bord armament; încă din 1834, Urquart se afla la Tuapse iar un an mai târziu este secretar al ambasadei engleze la Constantinopol; în 1838, Turcia iscălește cu Anglia și Franța o convenție comercială cu foarte mici taxe de import, comerțul rusesc fiind îngrădit, ceea ce lipsea Rusia de o bază materială pentru susținerea în fapt a bazelor tratatului de la Unkiar Iskelessi; în 1837, rușii sprijină asediul indian
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
grijă „să toarne gaz pe foc”. Datorită lui, în traducerea proiectului de convenție ruso-turc dreptul țarului de „a face reprezentări” Porții în apărarea bisericii ortodoxe a fost înlocuit cu dreptul „de a da ordine”. În februarie 1853, Anglia și Franța iscălesc un aranjament de acțiune comună în criza orientală; o lună mai târziu, escadra franceză se îndreaptă spre Marea Egee. Diplomația rusă continuă însă ofensiva, falsele asigurări pozitive trimise de Brunnov (de la Londra) și P. D. Kiselev (de la Paris) găsind audiență la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar lângă ușă și, atunci când a venit liderul de sindicat cu acea hârtie, a fost firesc să fie el primul la care a ajuns protestul. Și nu l-a salvat nici faptul că a tot repetat că absolut toată lumea a iscălit acea hârtie. Păi, Robert Flink, de exemplu, n-a semnat și n-a pățit nimic. De unde se vede că suspectul n-a fost obligat să-și pună semnătura, că n-a planat nici o amenințare asupra sa, cum s-a referit
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pentru cea dintâi, preocupat în primul rând să-și informeze cititorul. Sutele de cronici, scrise în peste zece ani de activitate, rezumă rapid subiectul pieselor, le relevă calitățile și defectele, apreciază regia și interpretarea, rareori cedând complezenței. Pe lângă cronici, A. iscălește și numeroase articole în care își exprimă opiniile despre problemele teatrului în epocă. Provenit dintr-o familie de împătimiți ai Thaliei, se încumetă în Schiță pentru istoria teatrului românesc să încerce o prezentare succintă a evoluției artei scenice la noi
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
soulignés șont des auteurs. 1517 V. Lucian Blaga, Peisaj trecut (Paysage d'antan), în Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 347 : le texte source " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul./ Un zbor de lăstun/iscălește peisajul. " (Blaga 2010 : 153) est traduit par : " Dans l'aura des jardins/s'attarde longtemps le page./ Un vol de martinet/signe enfin le paysage. " À part la rime " page "/" paysage ", facilitée par la parenté des langues, on remarque également
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
al cojocarului Dobre, D. s-a născut în mahalaua Batiștei. Învață meserie de la tatăl său, dar, ca om cu carte și înzestrat cu glas frumos, face și pe țârcovnicul. După 1820, începe a se îndeletnici și cu negoțul. Acum se iscălește Ioan Dobrescu, dar mai înainte vreme, prin 1811-1812, își zicea „Ioan țercovnic sin Dobre cojocar” sau „Ioan dascăl”, iar în timpul ocupației rusești - Ioan Dobrevici (1813). Cronica lui D., cuprinzând însemnări personale, acoperă perioada dintre 1802 și 1830, în Țara Românească
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
susținut și licența în litere, iar după unele informații, chiar doctoratul. Dar perioada pariziană îi oferă și ocazia unei activități publicistice. Scrie destul de mult în periodicele moderniste, debutul său fiind legat de revista „La Société nouvelle” (1907). Pentru a-și iscăli colaborările recurge la semnăturile A. Boumy, Marc Heina sau Konowalow. În țară, primul său text va fi tipărit în cotidianul „Adevărul”, în 1908. După primul război mondial practică avocatura, dar fără convingere, situația materială îngăduindu-i să se dedice literaturii
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
preoțesc. Diverse slujbe - pedagog, cântăreț bisericesc, impiegat la Casa Corpului Didactic - îi îngăduie să urmeze Facultatea de Teologie, licența luându-și-o în iunie 1916. Elev încă, debutează în 1907, cu o poezie, în revista școlară „Spre lumină” din Iași. Iscălind Nichifor Crainic (nume care va fi înscris ulterior și în actele de stare civilă) și D. I. Nichifor, D. Crainic, I. N. Crainic, Victoria Rațius, C. publică versuri și tălmăciri, precum și scurte articole în „Luceafărul”, „Revista politică și literară”, „Ramuri”, „Căminul
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
pentru copii” al ziarului „Adevărul”, iar în 1904 o poezie în „Revista literară”. Încă elev, C. frecventează cenaclul macedonskian, ulterior apropiindu-se de cercul lui Ovid Densusianu. În afară de „Vieața nouă” a acestuia, mai colaborează cu versuri, proză, note și articole, iscălind și Grigore Sevastin sau Al. Croitoru (pseudonime la care târziu se va adăuga și Miron Cristea), la „Revista idealistă”, „Revista noastră”, „Bunul prieten”, iar după ce devine student, la „Revista celorlalți”, „Conservatorul”, „Românul literar și politic”, „Insula”, „Versuri și proză”, „Facla
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
Cunțan, preot, compozitor și profesor de muzică la Seminarul Andreian, C. urmează școala primară și un „institut” de limbi străine în orașul natal. Debutează relativ târziu, în 1891, în „Tribuna”. Ulterior, până la intrarea României în războiul mondial, este prezentă frecvent, iscălind uneori și Liliac ori Rim, cu versuri, proză scurtă, drame și traduceri din poeți germani și francezi, în numeroase periodice din Transilvania și din Regat, precum „Foaia poporului”, „Vatra”, „Familia”, „Telegraful român”, „Tribuna poporului”, „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Foaia interesantă”, „Revista noastră
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
în consonanță cu părerile politice pe care le împărtășea. Semnătura sa nu va figura însă decât o singură dată, sub un comentariu de politică externă. În același timp, se implicau la partea neoficială a gazetei încă doi redactori care își iscăleau contribuțiile cu inițiale: L.C.G., răspunzând mai mult de informațiile teatrale, și P.V.G. (Petru V. Grigoriu). Data la care încetează responsabilitatea redacțională a lui Eminescu nu se poate stabili cu precizie, deși se cunoaște conținutul scrisorii de demisie, urmare unui conflict
CURIERUL DE IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286596_a_287925]
-
1937-1938). Epurat din învățământ după 1944, a murit în detenție. Debutul liric al lui C. este găzduit în 1919 de efemera „Ferul roșu” din Chișinău, dar abia din 1933 el publică frecvent versuri în „Cuget moldovenesc” din Bălți, la început iscălind și Iorgu de la Cozia sau Gelu Cozianu. Între 1940 și 1944 scoate la Iași revista „Cetatea Moldovei”, unde dă la lumină poezii, note de drum, studii și un fragment dintr-o lucrare dramatică în versuri. După ce în 1938 tipărește placheta
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu. SCRIERI: Versuri, Iași, 1887; Generația de la 48 și era nouă, Iași, 1889; Despre poporație, Iași, 1899; Naționalitatea în artă, București, 1908; ed. 2, București, 1915; Poezii, epigrame și cugetări în proză, Vălenii de
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
la Facultatea de Litere a Universității din Iași, pe care din lipsă de mijloace n-ar fi putut s-o termine, fiind silit să intre în gazetărie. Între 1895 și 1898 este în redacția „Evenimentului”, în ale cărui pagini publică, iscălind și I. Dafin, I. I. Alexandrescu-Dafin, Dionisie, Dion, Radu, Vlad, versuri, proză și articole diverse. Este apoi secretar de redacție la „Propaganda” din Iași. Când aceasta își încetează apariția, D., care mai colaborase și la „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei” și
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
Adrian Cremene, și semnate cu pseudonimul Doina Dor. Un al doilea volum de versuri în franceză, Poèmes byzantins (1987), câteva eseuri publicate cu prilejul bicentenarului Revoluției Franceze și o carte cu rețete tradiționale, La Cuisine de nos grandes-mères roumaines (1983), iscălită tot Doina Dor, ilustrează creativitatea diversă a scriitoarei și capacitatea de acomodare la universul adoptiv. După 1989, C. revine în spațiul cultural de obârșie cu un volum antologic bilingv, Poèmes en exil - Poeme în exil (1994), reunind echivalențe românești și
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
în opțiunea lui pentru poezia simbolistă. Oricum, când scrie, e mai rigid și mai subiectiv decât în critica orală, în care își risipea scăpărările de inteligență și malițiile, butadele enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
deschis de C. Dobrogeanu-Gherea, Eminescu și Coșbuc. Note comparative denotă o mai mare comprehensiune a poeziei în raport cu intelectualii ardeleni de mai înainte. Autorul, care poseda o bogată cultură îndeosebi clasică, se arată în continuare mai puțin interesat de critica literară, iscălind doar câteva recenzii despre lucrările unor scriitori apropiați (I. Agârbiceanu), observații asupra unor traduceri și medalioane ale unor predecesori cu merite culturale. Ca ziarist, el trece repede de la nota strict informativă la foileton, alegând un fapt din actualitate, pe care
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
și-l ducă pân la capăt. Cu steaua mea deodată de-acuma pot să scapăt În noaptea asfințirii... [SAS] Vorbește într-aiurea, Ce lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o, [vere], s-o iscălesc în grabă, Să-i pun pecete... mâna acum de tot mi-i slabă. {EminescuOpVIII 86} [SAS] (o scoate cu spaimă) Nu-i iscălită? Nu sânt peceți pe dînsa?... Iute! [DRAGUL] Ce vrei tu, vere?... Noi nu știam ce iute O să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai Domniei. Dat în domnescul scaun al Sucevei, la anul de la zidirea lumei 5...... în luna... IUGA Iar data o va pune suflarea mea din urmă, Căci moartea-i scriitoriul al zilei și al lunei Când viețile se sting. (boierii iscălesc) ROMAN BODEI Preaînălțate Doamne, dorimu-ți sănătate Și ani mulți să trăiești. Prea grabnică îmi pare această hotărâre. Iertat fie cuvântul al slugii credincioase, Dar pentr-astfel de lucru nu trebuie Dreptatea Să se adune toată în a Sucevei ziduri? Zic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-avem altă cale, să ne cununăm, iubită! EA Ucigașe!... [VISTIERUL] Ce vrei? Vodă îți dă tot, moșii... pe mine, Cam de voie de nevoie, dar așa găsi de bine... [(apart)] Mulțumescu-ți, Doamne sfinte, cu atâta că scăpai. LĂP[UȘNEANU] Iscălește, vistiere, cartea ceea... [VISTIERUL] (apart) Haide-hai, Mi-ai durat-o, Lăpușnene, lasă că ți-o țiu eu minte. [LĂPUȘNEANU] Și acum la cununie, mergi vlădică înainte... [BRAN] Ce mai judecată, vere! Chiar turcească fuse asta... Ai ucis pe-un om
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe boierul bătrân îl cunoști. VULTUR[EANU] După spuse, da de văzut nu l-am văzut niciodată. Zice că-i un om tare ciudat. Răposata femeia lui era totu-n casă; el nu putea să zică decât da și să iscălească // când îl punea cucoana să iscălească... pe dânsa am cunoscut-o la București, unde era cu fata ei... Ermence! O, Ermence! și unde era s-o mărite cu dobitocul cel de Frige-Linte. O, Ermence... drăguța mea... să fie Ermence Frige-Linte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
EANU] După spuse, da de văzut nu l-am văzut niciodată. Zice că-i un om tare ciudat. Răposata femeia lui era totu-n casă; el nu putea să zică decât da și să iscălească // când îl punea cucoana să iscălească... pe dânsa am cunoscut-o la București, unde era cu fata ei... Ermence! O, Ermence! și unde era s-o mărite cu dobitocul cel de Frige-Linte. O, Ermence... drăguța mea... să fie Ermence Frige-Linte! INTENT [ATIONEM] Ei, nu-i nimeni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]