500 matches
-
luaseră mult înainte și se apropiau de împrejurimile satului Tarui. Nici acolo nu se observa nimic neobișnuit. Se apropia un călător singuratic. Părea suspect, iar un soldat din unitatea de recunoaștere alergă înainte și-l reținu. Amenințat și interogat de iscoade, omul se grăbi să vorbească, dar cei care-l amenințau fură, în curând, descumpăniți. Dacă mă întrebați de l-am văzut pe Seniorul Hideyoshi pe drum, ei bine, da, sigur că l-am văzut. Azi în zorii zilei, în regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
glicinei. Până și căpăstrul calului era împodobit cu ornamente. — Numele meu este Iki Hanshichiro, se prezentă tânărul, și sunt pajul Seniorului Hidekatsu. Am venit pentru a-i oferi Seniorului Kastuie serviciile mele de călăuză. Hanshichiro trecu la trap drept pe lângă iscoade, care erau complet derutate. Scoțând un strigăt confuz, comandantul lor o luă la goană după el, aproape căzând din șa de-atâta grabă. Katsuie și membrii statului său major îl priviră pe tânăr bănuitori. Se așteptaseră la o bătălie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mesaj secret, iar acum îngenunchea în fața stăpânului său, în cartierul general. — Cum a mers? Vești bune sau proaste? întrebă, nerăbdător, Yasumasa. — Totul s-a aranjat, replică Shinroku. — Te-ai putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în apa mică de la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați în jurul lui Genba, se deșteptară repede și priviră afară. — Ce e? răcniunul. — Au venit Matsumura Tomojura, Kobayashi Zusho și celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a trage un pui de somn, turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă retrag imediat? Cuvintele lui au fost întocmai așa: să vă retrageți repede și să vă uniți forțele cu aliații noștri din spate. Ce voință slabă! mormăi Genba, cu un surâs subțire, disprețuitor. Bine, bine. În acel moment, intrară câteva iscoade cu rapoartele lor. Cei trei mii de oameni ai lui Niwa își uniseră forțele cu batalionul lui Kuwayama și, împreună, întăreau apărarea la Shizugatake. Acest lucru nu făcu decât să toarne ulei pe focul nerăbdării lui Genba de a ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tot atunci, soldații care-l urmau pe Hideyoshi continuau să vină în tabără, în grupuri de câte două-trei sute. — Forțele lui Genba au început deja să se retragă spre Shimizudani și au lăsat o ariergardă în zona Hachigamine, raportă o iscoadă. Atunci, Hideyoshi îi dădu ordin lui Nagahide să transmită la toate fortărețele aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fugă, pe culoar. — Ce s-a întâmplat? Ținuta luptătorului care dăduse zor ca purtător de cuvânt nu era obișnuită. Vorbea atât de repede, încât i se încălecau cuvintele: — Cerul de peste Kinomoto s-a înroșit de o bucată de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse războinicul, dintr-o suflare. — Ce? Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile înainte, în seara celei de-a șasea zile din Luna a Patra, doi fermieri din satul Shinoki se târâseră pe câmpie și alergaseră de la un copac la altul, evitând iscoadele armatei apusene. Avem să-i spunem ceva Seniorului Ieyasu! E foarte important! strigară cei doi, în timp ce soseau în fugă la tabăra de pe Muntele Komaki. Ii Hyobu îi duse la cartierul general al lui Ieyasu. Cu câteva momente în urmă, Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Fujigane, Ieyasu privi în jur, calm. Acela e Gifugadake? Oamenii de-acolo trebuie să fie ai lui Nagayoshi. Ei bine, presupun că și forțele lui Shonyu vor fi gata curând, pe un munte sau altul. Să se grăbească o iscoadă într-acolo, să arunce o privire. Iscoadele se întoarseră repede să-i dea raportul lui Ieyasu. Desigur, informațiile despre pozițiile inamice soseau treptat. Ascultând știrile, Ieyasu începu să-și formuleze strategia. Între timp, se făcuse aproape Ora Șarpelui. Trecuseră cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acela e Gifugadake? Oamenii de-acolo trebuie să fie ai lui Nagayoshi. Ei bine, presupun că și forțele lui Shonyu vor fi gata curând, pe un munte sau altul. Să se grăbească o iscoadă într-acolo, să arunce o privire. Iscoadele se întoarseră repede să-i dea raportul lui Ieyasu. Desigur, informațiile despre pozițiile inamice soseau treptat. Ascultând știrile, Ieyasu începu să-și formuleze strategia. Între timp, se făcuse aproape Ora Șarpelui. Trecuseră cam două ore de când apăruseră steagurile inamicului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dintre cei trei sute de soldați ai clanului Tokugawa pe care-i uciseseră, nici unul nu era vreun general iportant. Am ajuns prea târziu. Hideyoshi nu avea nici o cale de a-și revărsa furia, care îi ardea aprinsă în culoarea feței. Rapoartele iscoadelor spuneau același lucru: Castelul Obata își închisese porțile și se arăta liniștit, dovadă că Ieyasu se retrăsese deja înăuntru și savura calm victoria militară a zilei, în timp ce se odihnea. În toiul complexelor sale trăiri, Hideyoshi bătu din palme fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gheșur în Siria; și am zis: " Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului." 9. Împăratul i-a zis: "Du-te în pace." Absalom s-a sculat, și a plecat la Hebron. 10. Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel, să spună: Cînd veți auzi sunetul trîmbiței, să ziceți: "Absalom s-a făcut împărat la Hebron!" 11. Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți, au însoțit pe Absalom; și l-au însoțit în prostia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Llama Lounge e genul de loc în care să-ți placă să mergi, am spus. —Nici nu e. — Și-atunci ce făceai acolo? Luke a râs, după care mi-a zis: — N-ar trebui să-ți spun asta, dar aveam iscoade puse pe urma ta. în același timp, am simțit că-mi crește inima, dar și că-l disprețuiesc pe Luke. Ce vrei să spui? Nu eram sigură că voiam să știu. Asta dacă nu luam în considerare acea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu mustața subtire și cu cicatricea aceea inevitabilă. M-ar interesa proiectele dumneavoastră. Nu aș abuza, dar aș vrea să ne revedem, din când în când. Așadar, un biet pescuitor de pradă mică, așadar el, Tolea, nu merita decât această iscoadă oarecare? Se simțea jignit, zău așa! Un gust de vomă îi umplu gura și nările. De la balcon, vedea piața pustie și întunecată. Rareori, jetul luminos al vreunui vehicul. Trecut de miezul nopții, liniște deplină. Barul Levcenco, de la parterul blocului, murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată a nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te strângi bine de scaun, legi centura, te apuci zdravăn de spătar, nu mai poți fi smuls. Da, da, așa e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate fi interceptat, cine știe, s-o fi pus la punct și o astfel de tehnică, Instituția exemplară o fi având deja și un asemenea invizibil instrument. Nu trebuie să ne întrebăm mereu cine e diavolul... Nu trebuie vorbit aiurea, iscoadele tocmai asta așteaptă. În fața sa nu era Toma. Tocmai când se pregătea să dezmintă, să strige „nu, nu, n-am vrut să, n-am vrut“, în fața sa era altcineva. — Tu, tu ești Diavolul, salvarea, tu ești salvarea noastră. Tu, adorata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu, cu sticloasa sa Astrid, și subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii o protejau de un astfel de bruiaj mizer. Sublimă, perfectă, surdă la asemenea scâncete. Surdă, surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A venit la spital pentru un pacient. — A, o fi chiar fostul combatant. Un pacient de gală, da da! L-au ruinat, doctore. Tovarășii săi exemplari i-au plasat moartea alături, în pat, să-l ruineze. Cum ți-am spus, iscoada Toma doar în aceste excepții vede primejdia. Instituția exemplară știe să manipuleze bucuria și farmecele și ispita care să anihileze. Toma și pe mine mă crede periculos, cine știe... ca și pe visătorul încurcat sub poalele Curvoiului. — Lasă prostiile, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Deci, pe lângă păsărelele din cap, ai ulcer, te dor rinichii, splina, da, da. Îmi pare rău, n-avem ce face, n-avem ce face. Bolnavul privea umil spre instanță, spre ochelarii negri ai bondocelului, spre halatul alb al toreadorului,spre iscoada fără halat. Se decise repede: străinul era persoana mai importantă. Vreun inspector, ceva, cineva, de control, ăștia cu puterea. Se ridică în picioare, avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în chiloți largi, legați la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Marioritza. Înclina să creadă totuși că nu era ea, pentru că, spre final, femeia îi pomenise Frantului despre plecarea acesteia. Reținuse exact cuvintele: „Frumoasa Marioritza a părăsit deja Bucureștiul. Singură”. Apoi adăugase ceva despre Guibert. Moment în care, după spusele aceleiași iscoade, Frantul venise până în dreptul ușii, răsucise cheia în broască și trăsese draperiile. Omul lui Babic coborâse scările, așteptase femeia, dar așteptase degeaba. Era convins că pavilionul mai avea și o ieșire secretă. Mai mult ca sigur, femeia simțise că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de vitejie, istorisesc cum, la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb și s-a parfumat cu aromele Îmbălsămătorilor, cum a Înnodat cu propria-i mână coada calului, cum a reușit să surprindă, În Împrejurimile taberei sale, iscoadele ruse trimise de bizantini, cum a poruncit să li se taie nasul, dar și cum i-a redat libertatea Împăratului prizonier. Un moment măreț pentru Islam, fără Îndoială, dar un subiect de gravă preocupare pentru Samarkand. Alp Arslan l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
te știu demn de Încredere: aș vrea să așez Între mâinile tale Îndatorirea cea mai delicată dintre toate. Omar se așteaptă la ce-i mai rău, și chiar ce-i mai rău Îl așteaptă. — Te numesc sahib-khabar. — Sahib-khabar, eu, șeful iscoadelor? — Șeful informațiilor din imperiu. Nu răspunde În pripă, nu-i vorba de a-i iscodi pe oamenii de treabă, de a te strecura În locuințele credincioșilor, ci de a veghea la liniștea tuturor. Într-un stat, cea mai mică hoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]