750 matches
-
de 750 ml)? Nu, mai mare, de Coca-Cola. Puștiul bea cîteva picături și mă anunță că-i destul. Dar de ce preferi vinul roșu? Face sînge. Eu am anemie. Îl înțeleg acum mai bine pe interlocutorul meu și continui să-l iscodesc. Tata unde lucrează? N-are serviciu. Dar mama? La brutărie. Dar nu-i place, trebuie să ajungă la ora 4 la serviciu. Mă uit la copil și abia atunci observ că înțelege profund problemele familiei. Și tata? Ce face toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și banii dădeau năvală în buzunarele sale. Neamurile s-au împăcat și după un timp prin grădina lui Tudorel trebăluiește Raj. Cunoșteam istoria dar nu l-am cunoscut pe Raj. Mi l-au împrumutat ca să-mi prășească grădina și îi iscodesc gîndurile. La un pahar de vin. L-ai bătut tare, atunci? Ochii i se aprind și fața exprimă o plăcere internă, mult timp înăbușită. L-am chisat ca pe usturoi. Aveam pantofi grei, cu talpa groasă și-i tocam burta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Plînge. Este impresionant să vezi un negru plîngînd, să vezi din albul acela imaculat al ochilor, curgînd șuvoaie de lacrimi. Și nu l-ați găsit? Nu, dar sînt pe aproape. Cu ce mi-a spus băiatul, cu ce am mai iscodit eu, am aflat și pe unde îi este bîrlogul. În Vedado. Ce-i faci, dacă îl găsești? Tu ce crezi? Dar ai copii, te duci la închisoare... Ei, nu-s așa prost. Orula* mă va proteja. Tot el mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să mă bag? A doua zi, văd poliție și foială mare la vecin. Acesta tună, fulgeră și răcnește. Señor López și-a mutat scaunul între niște boscheți și stă acolo nemișcat, nici nu suflă. Ce se întîmplă, señor López?, îl iscodesc de după gardul, de sîrmă. Eh, hoții au furat antenele. Cum așa? Doar le dădeai o mînă de ajutor... Au zis că le demontează pentru revizie... Revizie la antene? Cine erau? De unde să știu? Eu mi-am îndeplinit misiunea. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
enganga? Nu poate explica și decide rapid. Da, sînt un enganga.. Îl servesc cu un rom. O mîncare ar fi mai bună, așa că-i fac propunerea. Acceptă, dar alege de pe lista de bucate ce-i mai scump. Tac și-l iscodesc. Ești sărac sau așa și așa? Sînt așa și așa. Dar am fost foarte bogat. Bea romul ca pe apă și eu țip după altul. Înainte de Revoluție, aveai proprietăți, nu? Nici vorbă. Eram sărac lipit pămîntului pe atunci. A, deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Doar să dea o fugă de vreo oră jumate la o înmormântare. Și după aia se îndură și de mine. Uite-acuși. Ei, și când a venit, după trei-patru ore, mi-a făcut semn să mă apropii. Ținea pumnul strâns și iscodea cu privirea în juru-i. Logic, am dedus că în palma lui e „sponsorizarea“. Și mi-a strecurat în palmă un sul de bancnote. Cu fereală, nu cumva să vadă colegii mei. Să nu se simtă discriminați. Am pipăit folmotocul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe capul meu, aaaaa, nu știu io, părinte, că despre mine ai vorbit? La țară sunt oamenii mai curioși, se plictisesc. Și sunt și mai ascunși așa. Le e frică. Odată mă întâlneam cu o bătrână care mă studia, mă iscodea, părinte, io ți-aș spune matale ceva, dar... se codea, dădea din colț în colț, am au ba față să mi se destăinuie, să-mi încredințeze așa o chestie importantă. Și azi așa, mâine așa, până când baba mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ci împotriva ei. Spun toate aceste lucruri pentru că moartea pe care o plînge T. acum pe mine mă enervează doar. Mă enervează pentru că o substitui morții în general. Toți cei care cred că merită să-și irosească timpul discreditînd sau iscodind "ideea" de moarte sînt ori proști ori incapabili de viață. Sigur, e mai "convenabil" să te enervezi decît să asiști doar. Leg acest gînd de respingerea pe care am resimțit-o întotdeauna cînd cineva spunea că arta e făcută pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a unui zgârie-nori. Nimeni nu le vede și nu le ia în seamă, dar fără ele nimic n-ar funcționa. -Așa, deci!... exclam eu, foindu-mă pe norul transformat în bancă de școală. Mă simt încurajat și continuu să-l iscodesc pe învățătorul meu: -Dar spune-mi, Victor Doi, iartă-mă că te numesc astfel!... Știi, semeni extraordinar cu fratele meu Victor... Pe viitor promit să nu mai greșesc însă. Spune-mi, cine populează văzduhul? Ce zici, e nimerit să numesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tatei. -Fie, a acceptat el. Și fiindcă țin să fiu corect, ăsta e principiul meu, afaceri, afaceri, dar corecte, vă mai dau eu dumneavoastră două sute de lei. Au bătut palma. Înainte de a pleca din magazinul de cărți, tata l-a iscodit pe anticar: -Spuneți-mi, cum de ați avut încredere în mine și mi-ați arătat biblioteca secretă? -Sunt vechi în meseria asta. Știu ce e de capul fiecărei persoane care-mi trece pragul. Sunt o mie de semne, după care verific
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
voiește să mă ajute, dar nu-și permite să se amestece direct, mă trimite la condor. La fel și de data aceasta. Lazarus se retrage pretextând că are treburi urgente. Rămân cu condorul care vorbește. -Ei, ce spui, Truman? îl iscodesc eu, știind că în cuvintele sale am să regăsesc, de fapt, convingerile, gândurile îngerului. Condorul nu stă prea mult pe gânduri, semn că de mult avea clar în minte felul cum trebuie să acționăm: -Într-adevăr, se cuvine să le dăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Vlad acasă. Nu părea traumatizat. Ba chiar, constata mama, arăta de parcă nimic nu se întâmplase sau, oricum, de parcă nimic nu-l atinsese. În ziua aceea nu i-a pomenit mamei despre ce pățise în arest, nici ea nu l-a iscodit. În schimb, i-a vorbit pe larg, exagerat, despre planurile sale literare și i-a descris detaliat viitorul său pe care-l vedea în culori strălucitoare. Mama s-a bucurat, s-ar fi bucurat în orice situație, numai să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
efect deplorabil al acestei false poziții a Episcopilor, care i-a separat din ce în ce mai mult între ei, a fost invidia Suveranilor împotriva lor. Prelații deveniți domni trecători au suferit din partea suveranilor invidia și toate neajunsurile cîte țin de nobilime; au fost iscodiți, iar lucrarea lor restrînsă în mod constant, încarcerați nu numai în hotarele statului, dar chiar în diocezele lor; politica de stat i-a ținut dezbinați, i-a împiedicat să ia parte la concilii și li s-a interzis să le
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să constat volubilitatea crezutului taciturn, expansivitatea până la exploziv a celui care îmi păruse a fi încarnarea ideii de închidere în sine. Despre cartea pe care i-o recenzasem (motivul vizitei) n-am apucat să vorbim decât puțin, adică până ce Benador, iscodindu mă, a aflat că eram de loc din Brăila. Banala infor mație a declanșat din parte-i un mare val de efuziune; m-a îmbrățișat de parcă ar fi regăsit, după ani de căutare, un bun prieten pierdut, alunecând apoi, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru ea. Comunicativ, deschis prietenilor, curios de toți și de toate, Manolescu prezintă asemănări de comportare socială cu Lovinescu. Atât că nu e sedentar cum era mentorul Sburătorului. Lovinescu afla ce se întâmpla în lume de la nenumărații săi vizitatori zilnici, iscodiți cu voluptate, storși de noutăți. Manolescu află făcând el vizite și află mult fiindcă umblă mult, trecând prin variate medii între care uneori construiește punți. Fire luptătoare și dominatoare, Manolescu a devenit neînchipuit de repede un lider, fără ungere oficială
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de mamă, strigându-i în față: „Prefer să înfrunt dușmanii de trei ori, înarmată cu scut, decât să suport, o dată, durerile nașterii.” Medeea e principiul feminin răzbunător ce nu trebuie stârnit. Error Fără să vreau, fiind admis în preajma Juliei, am iscodit lucruri grave ce nu erau permise nici unui om, mai ales unui magister poetarum ca mine. De aceea trebuia să mă grăbesc să părăsesc Roma înainte ca Cezarul să se răzbune. Era mai bine să se evite condamnarea la moarte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din ce în ce mai locuit. De-a lungul drumului ne-au oprit oameni înarmați, în preajma unor mari fortificații construite din piatră și lemn, cu turnuri butucănoase cățărate sus pe munte. Aici lumea nu mai e așa de ospitalieră ca la câmpie; te simți iscodit de ochi reci, ochi care caută să priceapă imediat dacă ești prieten sau dușman. Potecile care urcă pe munte sunt înșelătoare ca niște labirinturi și, dacă n-ai fi însoțit de o călăuză care cunoaște bine locurile, ar fi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Încurajatoare -, au urnit-o totuși din loc. Bun!, mi-am zis, i-au dat meș terii mei de rost. Dar, pe la Băneasa, trăgea greu și tușea, bolnavă de-a binelea. Cu chiu, cu vai ne-am târât până la Snagov, unde, iscodindu-l pe benzinar, acesta mi-a arătat pe băiețașul care vindea gogoși, fost ajutor de șofer. Simțisem din mers că boala mașinii este de la alimentația cu benzină și i am spus-o băiatului, care, pornind motorul și ciulindu-și urechile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine. Îi puseseși gând rău lui Ștefan... Îți amintești? În chiar ziua în care am sosit la Suceava, s-a cutremurat pământul de s-a surpat turnul Nebuise. A fost, poate, un semn nefast al Destinului... Am greșit oare? o iscodește el pe sub gene. Poate... poate locul meu era în altă parte, undeva unde nu e... Nu mi-am aflat locul niciunde, sunt o dezrădăcinată. Maria! Am glumit, unchiule. Nu, nu-mi pare rău. Unchiule, nu trebuia să vă întoarceți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de hârtie. Am plătit și-am iscodit. Iată "Scrisorile Sanctității sale cu Mathias-Rex"... Să te crucești, nu alta, adaugă el cu furie și i le întinde lui Duma. Cetește tu, ochii mă lasă... Duma, cu o voce gravă, ironică, bombastică, citește: "Tu, rege Mathias, te-ai acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mormăie Juga, dar Ștefan se face a nu auzi. Și eu, de vreau să aflu cum stau treburile prin țară, mă boiesc pe față; arunc o țoală ponosită-n spinare, trag pe ochi o căciulă "împușcată" și cobor printre oameni. Iscodesc... După prima ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amestecați și câțiva ministeriali ai Înălțimilor Voastre. Se pare că Adalbrecht de pe Stouff nu e străin de trădare. și câțiva ministeriali de pe malul stâng al Rinului. Venețienii au trimis un tânăr patrician foarte Îndemânatic, Giancarlo Spada, la curtea imperială, să iscodească și să afle amănunte. În cazanul de acolo fierbe ceva, cu sau fără ști rea Împăratului... De Îndată ce se vor cu noaște amănunte, veți fi Înștiințați. Oricum, e vorba de o conspi rație mare, plă nuită cu grijă. Trădătorii nu se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa de fericit n-ai de ce să fii, zise scurt cavalerul. Ai să vezi imediat că n-ai de ce să fii fericit. Spune repede adevărul. Cine te-a trimis să iscodești? și ce-ai văzut de când te tot Învârți pe aici? — Domnule cavaler, nu m-a trimis nimeni, vai de mine. Cine să mă trimită? Acum vreo două seri, am și pierdut socoteala când, am nimerit acolo sus, undeva pe o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fișic de bomboane, legat cu o fundă tricolor. Când climatul s-a mai domolit au început cântecele patriotice conduse de domnul învățător Bârligă Vasile și acompaniate de domnul învățător Năstase Gheorghe. Au recitat și alți copii, dar toate privirile mă iscodeau pe mine și mă urmăreau neîncetat. La întoarcere, o bătrână, Saveta Bida, a luat-o pe mama de-o parte și i-a zis: Mărioară, fata asta va ajunge cineva! Numaidecât să o dai la școli mai departe, căci are
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se aștepta băiatul când bunică-su purcese să-l întrebe cam ce are de gând să facă pe viitor că doar acum e mărișor. Copilul răspunse cu multă seriozitate că va face și el gospodărie ca tată-su. îl mai iscodi pe bătrân despre unele întîmplări din viața lor, dorind să cunoască mai bine cum s-au așezat în Pungești cei doi, bunicul născut și trăit în Cuci pe lângă Băcești iar bunica lor din Pungești. − Apăi, măi copii știți și voi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]