1,235 matches
-
de durere purta în suflet? Trebuia să mă lămuresc. Dar mai întâi trebuia să elimin dificultățile prezente. M-am lansat în problemă plină de curaj. —Și după ce am vorbit cu tine duminică seara, mi s-a părut c-am fost isterică, că am reacționat exagerat, că te-am speriat, că te-am pus pe fugă și că n-o să mă mai suni, am turuit urmărindu-l cu atenție pe sub gene ca să văd cum reacționa. Păi... a zis el lent. Of, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
odată de după perdea sau de sub canapea, cu un zâmbet mieros pe față, îmbrăcat în smoking, fumând trabuc și zicând ceva de genul: „Presupun că aceasta este soția mea“. Vrei să spui că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte capul. De ce tocmai acum? m-am întrebat. De ce alesese tocmai momentul ăsta ca să-și facă apariția? Ce voia? Nu, mi-a răspuns mama un pic enervată. Crezi că l-am fi lăsat să stea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am spus. Mai târziu o să-mi pot permite să sufăr și să mă dau cu capul de pereți, dar deocamdată trebuie să mă țin tare. Cât... cât mă bucur să te văd, Claire, a zis el îngrozit. Părea un pic isteric. M-am uitat la fața lui albă ca varul și agitată și-am simțit cum urcă un val de furie în mine. Îmi venea să-l mușc. Voiam să fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi curgă prin vine. Furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mă las intimidată de James. Mă străduiam să nu uit că exista o linie de demarcație între a fi înțelegător și a te face preș în fața cuiva, între a-ți apăra poziția și a te transforma într-o criminală isterică. —James, am spus reușind, în mod miraculos, să par calmă, trebuie să încercăm să lămurim lucrurile. Dacă eu îți pun niște întrebări, o să-mi răspunzi cu „da“ sau „nu“? — Ce fel de întrebări? m-a chestionat el suspicios. Păi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în centrul atenției. Nu mă gândisem serios la nici una dintre implicațiile sexual-politice, am repetat în cor cu toatele (chiar și Rachel). Am râs în hohote și, deși eram conștientă că în orice moment aș putea să o dau într-un plâns isteric, am reușit să râd în continuare. Când ne-am săturat să ne distrăm pe seama lui Claire, Rachel a zis: —Despre ce să vorbim acum? Am niște vise ciudate în ultimul timp, a zis mama. —Despre ce? Visez că sunt una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îl știi pe Kevin. E puțin cam impulsiv. A fugit, zbierând că o să mă dea în judecată să ceară tutelă și că o să te sune imediat și o să-ți spună totul. Așa că bănuiesc că ai primit cel puțin un telefon isteric de la Kevin. Am vrut să te sun și eu, dar m-am gândit că ar fi mai bine să-ți scriu. Cel puțin, așa, nu e loc de confuzii. S-ar putea să fie mult, mult prea curând, dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ziceai că sunt eu. Și are un urs... Scuze, Kevin, trebuie să închid. Pa. Am închis și Rachel a zis: — Poate că ar fi cazul să-i ceri scuze lui Angelo. Angelo! —Hristoase! Mi-am cuprins capul în mâini. —Eram isterică, de-a dreptul isterică. N-a vrut să se culce cu mine. Normal că n-a vrut. Ce fel de bărbat ai crezut că e? — Doar un bărbat ca toți bărbații. Că tot veni vorba, Joey s-a întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și are un urs... Scuze, Kevin, trebuie să închid. Pa. Am închis și Rachel a zis: — Poate că ar fi cazul să-i ceri scuze lui Angelo. Angelo! —Hristoase! Mi-am cuprins capul în mâini. —Eram isterică, de-a dreptul isterică. N-a vrut să se culce cu mine. Normal că n-a vrut. Ce fel de bărbat ai crezut că e? — Doar un bărbat ca toți bărbații. Că tot veni vorba, Joey s-a întors la Jacqui? Nu. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Întorsese la Moscova și-l adusese cu sine pe un anume Phillippe, sau Philippe Nizier Anselme Vachod. Posedat de diavol la șase ani, vindecător la treisprezece, magnetizator la Lyon, Îi fascinase atât pe Nicolae al II-lea cât și pe isterica lui soție. Philippe fusese invitat la curte, numit medic al academiei militare din Petersburg, general și consilier de stat. Adversarii săi decid atunci să-i opună o figură tot atât de carismatică, pentru a-i mina prestigiul. Și-l găsesc pe Nilus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care treptat se solidifica, și o spumă de același fel, cu ceva Întârziere, Începea să iasă și de pe buzele fraților lui. „Curaj, frățiori“, șoptea insinuant Madame Olcott, „curaj, faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal și isteric, Își legănau capetele și apoi și le lăsau să atârne, strigătele pe care le scoteau erau la Început convulsive, apoi se transformară În horcăituri. Medium-ii păreau să emane o substanță mai Întâi gazoasă, apoi mai consistentă, era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-a îndreptat grăbit către Chicklets. Clădirea era plină de oameni; coridorul era sufocat cu mame care se grăbeau să-și lase copiii și să fugă la serviciu înainte de termenul limită: ora nouă. Nu numai că atmosfera era frenetică, aproape isteric, dar toată lumea trebuia să-și tragă peste încălțăminte niște galoși din plastic de un albastru electric înainte de a intra în camerele copiilor. Hugo a înțeles din anunțul uriaș lipit pe ușa de la intrarea în camera bebelușilor că ideea era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plin cu apă, și i l-a fluturat pe sub nas. — Domnule profesor, mai vreți niște rahat deionizat prin metoda reacției inverse? Apoi, incitată, fără să vrea, de fața ultragiată a expertului, Alice s-a dezlănțuit într-un hohot de râs isteric. A urmat o tăcere șocată. — Al! a tunat Jake. În tăcerea care a urmat s-a auzit un plânset ascuțit care venea de undeva, de deasupra. Rosa se trezise și cerea să i se acorde atenție. —Al, a repetat Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
n-aș sta să-i cresc nenorocitul lui de copil, aș câștiga o avere, a mârâit ea. Înainte asta făceam. Să știi că, odată, am avut și eu o carieră. A tăcut și, din senin, a izbucnit într-un hohot isteric de plâns. — Of, Doamne, a urlat ea. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce-am făcut cu viața mea? Hugo și-a spus că toanele Laurei erau mai variate decât parcul de joacă preferat de Theo. Lacrimile femeii începuseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spital, a zis paramedicul. E mai bine să verificăm. Și tu cum te simți? Alice s-a uitat îngrijorată la Hugo. El a încercat să zâmbească, cu toate că buzele îi tremurau, inima îi bubuia în piept, iar un val de lacrimi isterice stătea să i se reverse din ochi. Să înțeleg că dumneavoastră sunteți mama copilului, i-a spus paramedicul lui Alice. Nu, sunt doar o..., ăăă, prietenă. Alice i-a surâs stânjenită lui Hugo. El i-a strâns mâna, recunoscător. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de teama crescândă de a nu greși nicăieri. Ce știa Amanda despre toate astea? Și mai erau. Și-a adus aminte de el și de Theo în ambulanță. De Theo cu erupția lui, de el într-o stare de panică isterică. Dar despre astea ce știa Amanda? Sau despre scenariile cotidiene - de pildă, Theo urlând, furios și plictisit, cocoțat într-un cărucior de supermarket. Fără îndoială că, pentru Amanda, a merge să faci cumpărături cu un copil însemna să te plimbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
E preferatul ei. Hugo s-a uitat cu atenție în apa de sub pod. Curgea repede și ursulețul luminos, care căzuse inițial printre niște ramuri, începuse deja să se detașeze de ele. Avea să scape în câteva secunde. În timp ce Rosa țipa isteric, iar Alice se chinuia în van s-o liniștească, Hugo și-a dat seama că nu prea avea de ales. Toate șansele lui de a o face pe Alice să revină la sentimente mai bune, de a o calma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu copilul cu capul în jos, gândurile lui Hugo au alunecat, fără voia lui, în trecut. Se scurseseră aproape nouă luni de când Alice îi dăduse telefon plângând, urlând și abia trăgându-și sufletul, ca să-i confirme, printre hohote de plâns isterice, suspiciunile legate de Jake și Tarquin. Și, mai important, ca să-i întărească părerea privind implicațiile acestei situații și reflectarea lor asupra viitorului lor comun. Cu alte cuvinte, ca să-l anunțe că urmau să-l petreacă împreună. Într-un final, căsătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de urâțenia lumii. Acum Își amintea cum odată, nu cu mult timp În urmă, se plimbau Împreună prin Chinatown, iar Esmé plânsese pentru niște pești vii când Îl auzise pe vânzător spunând că erau „de mâncat, nu de mângâiat“. Reacția isterică a lui Esmé nu fusese departe de a militanților pentru drepturile animalelor care Împărțeau fluturași pe stradă Încurajând oamenii să boicoteze restaurantele din Chinatown care omorau peștii sau păsările În incinta localului ca să se asigure că erau foarte proaspete. —Peștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ultima denumire sugera ceva familiar și-afectuos, aproape imposibil de înțeles), și lucrurile o luaseră razna. În 20 de ani, nebunul de la televizor reușise să pună la pământ tot ce clădiseră ceilalți într-un secol: dărâmase casele și tăiase bulevarde isterice pe direcția privirii (și, în general, privea-n toate părțile); cărase bisericile și-astupase un cimitir cu cincizeci de basculante cu beton (deasupra plutește acum un lac în care, dacă e vară și-ai drum în Crângași, poți să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
soare, ca niște degete descărnate. Turiștii își cumpărau cornete întregi, pătate pe margini cu grăsime. Parcă avusese loc o crimă, într-un ungher dosnic al pustietății... Am terminat de mâncat, am plătit, după care ne-am refugiat afară, în frigul isteric. Cerul plimba pe sub nori o culoare neutră și reconfortantă, ca viața mea. „Ne învârtim prin oraș?“, am întrebat-o pe Maria. „Nu.“ Am ieșit oricum. Constanța are farmecul ei iarna, rece și nevrozat. Aerul miroase tare, lumina se șterge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se încolonau pe holuri și-n cancelarie colegele mai vârstnice, „găluștele“, „bombeurile“, „epavele“ (cum le porecliseră golanii), o întreagă armată de creaturi fosilizate după un sfert de secol de învățământ. După ele soseau achizițiile tinere, „nașpetele“ cu breton și tocuri isterice. Prin liceu se mai vânturau câteva suplinitoare și niște sectanți cu etichetă în piept (mormoni sau martori, aterizați din America să predea religie), îi recunoșteai imediat după cămașa albă îndesată în pantalonii negri. Seara, când evadai spre casă, populația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cimentul tremura în aerul rarefiat, transparent ca aburii de benzină. Operațiunile se desfășurau metodic, duse la capăt de-o armată de funcționari, în frunte cu primarul: omul părea blând, bine intenționat, cultivase pe vremuri roșii la Videle. Trebuia să fii isteric ca să iubești locurile astea, inconștient să le suporți oamenii. Prima oară când am urcat în blocul Mariei, de ușă atârna un anunț subliniat cu pixul, pe care domnul Dinu neagă și astăzi că l-ar fi scris și care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frecat cu zahăr, dulapul maro și bananele verzi (așezate sus pe ziarul „Scânteia“, să se coacă), cașcavalul la capac, boul și vaca (din poezia „Eu sunt bou și tu ești vacă...“), Bălănel și Miaunel, casetele video și vocea de porcușor isteric a Irinei Nistor. Detectivistica stârnea valuri de plăcere. Simțeai tensiunea căutării, urmată de intensitatea descoperirilor și-a pipăitului: cearșafurile din dulap, reci și-apretate, noptiera părinților, un balon alb glazurat cu pudră (care, ulterior, s-a dovedit a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce vezi. „De unde-ncepem?“, s-a interesat Mihnea. „La catedră!“, l-am anunțat, fără entuziasm. Am trecut de pe-un nivel pe altul, ocolind lifturile încleiate. Totul mustea în pastă neagră: culoarul, șuruburile, plasele de fier, lemnul ușilor. O liniște isterică, de cimitir. Nu-ți venea nici să calci pe ciment, nu știai ce-i dedesubt. L-am tras pe Mihnea după mine, pe scara care se prăbușea spre secretariate și catedre. Franceza, Italiana, Spaniola, Româna ultima, la unu, lângă closete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
producând zgomot și mișcare, ca la un spectacol internațional. Dacă adăugai hoții de buzunare, te credeai la Bușteni, duminica. Nici lumea nu se deosebea prea mult de-a noastră. Femeile se retrăgeau din magazine cu pungi cartonate, umplute cu reducerile isterice de sezon. Ținuta „military style“ era la mare modă: se purtau niște cizme hitleriste, de echitație, parcă turnate în duraluminiu, cum vedeai și la Mall sau pe Calea Victoriei. Pantalonii bufanți dădeau picioarelor un aer de circ sau popotă, iar curelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]