280 matches
-
Pallas și au scos la iveală niște informații foarte prețuite și detailate despre resursele de atunci ale Imperiului Rus. În 1777 Pallas a fost numit membru al secției topografice a Imperiului Rus, în 1782 al consilierului colegial, iar în 1786 - istoriograf în . În anii '80 ai secolului XVIII a lucrat intens asupra codului general al plantelor din Rusia. Din cauza lipselor de mijloace, au fost tipărite doar două ediții ale codului, sub numele "Flora Rossica" ("Flora Rusiei", 1784 și 1788), care conțineau
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
Baronzi, împreună cu care a efectuat mai multe călătorii în străinătate (Franța, Germania, Belgia), în cursul cărora s-a documentat în arhivele și bibliotecile de acolo. N. A. Bogdan s-a pensionat în martie 1917, dar și-a continuat activitatea ca publicist, istoriograf, poet și dramaturg. În 1920 era bibliotecar al Societății Franco-Române „Lutetia”. A locuit în strada Albineț nr. 4, unde a decedat în ziua de 17 aprilie 1939, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. La propunerea primarului Constantin B. Pennescu
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
care: "Communitățile Evreilor din Iași și București, vol.I", "Pietrele funerare din Iași", "Din arhiva iudaismului românesc", "Problema khazarilor" (1935), "Ștefan cel Mare și evreii", "Despre Evreii Lehi (polonezi)", "Dr. I. Niemirower", "Apocrife în istoriografia evreo-română", "Franz Iosef Sulzer - primul istoriograf al evreilor din România", "Hașdeu ca istoric al judaismului român", "Pinkasimi din București" (n.n. pinkas = registru de stare civilă), "Sinagoga Mare din București", "Contribuțiuni la Istoria Evreilor în România" (1933), "Monografia Templului Coral" (1935), "Templul Unirea Sfântă din București", "Misiunea
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
de exemplu în 1252, 1293 și 1382). Lev Gumilev a fost promotorul unui punct de vedere conform căruia Hoarda și principatele rusești au ajuns în cele din urmă să încheie o alianță militară împotriva Cavalerilor teutoni și împotriva lituanienilor păgâni. Istoriografii care susțin această interpretare menționează că la curtea hanilor puteau fi întâlniți adesea nobili ruși, de Feodor cel Negru din Iaroslavl, care și-a stabilit sediul lângă Sarai, si Alexandr Nevski, cneazul Novgorodului, frate de cruce cu succesorul lui Bătu
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
România (1977). Șef de secție la Muzeul de Arheologie Constanța (1961-1962); cercetător științific la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” al Academiei Române; din 1975 la Direcția Patrimoniului Național Cultural, în 1977 desființată; din 1990 revine la Institutul de Istoria Artei. Istoriograf, eseist, istoric de artă, estetician, traducător. Profesor doctor docent. Din 1980, membru al Uniunii Scriitorilor. S-a ocupat de aproape toate aspectele culturii și istoriei lumii greco-romane: numismatică, epigrafie, gliptică, sticlărie, podoabe, monede, toreutică, statuete de bronz și de teracotă
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
s-a realizat prin organizarea unei mari adunări politice a românilor în Cernăuți, la 7 martie 1892, care a decis coagularea tuturor forțelor politice românești într-un partid național unit, reprezentat prin societatea politică «Concordia». Această dată este considerată de către istoriografi drept moment al creării Partidului Național Român din Bucovina. Structura respectivă urma să se întemeieze pe programul publicat cu un an mai devreme în paginile "Gazetei Bucovinei", organ de presă care a fost susținut și de Iancu Flondor. Deși tinerii
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
și un poem epic despre întemeierea cetăților Colofon și Elea. De asemenea, a devenit celebru pentru ai săi „Sili”, poeme polemice. Unii scriitori din perioada creștină s-au referit la lucrarea „Peri physeos” (Despre natură) a lui Xenofan. Diogenes Laertios, istoriograful filosofiei antice grecești, în lucrarea sa (Despre viețile și operele filosofilor) afirmă că Xenofan Xenofan s-a remarcat, mai cu seama, în critica antropomorfismului religios, adică a faptului că oamenii înfățișează zeii după felul în care sunt ei: Deasemenea, Xenofan
Xenofan () [Corola-website/Science/301479_a_302808]
-
2, 13). Aici au venit mulți oameni de vază din toate colțurile lumii ca să îi audieze prelegerile, printre care se numără însuși Cicero. În strînse relații de prietenie s-a aflat cu el și Pompeius (XI, 1, 6) al cărui istoriograf a ajuns mai tîrziu. Poseidonios a fost un om activ, preocupat de viața publică; el a fost pritan în Rodos, iar prin 87 sau 80 î.Hr. a fost trimis de cetatea sa într-o solie la Roma. Strabon consemnează prezența
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
a avut trei copii, dar cu care nu s-a căsătorit pentru a nu-și periclita cariera sa bisericească. În 1529 se întoarce în orașul său natal, Veneția, unde i se încredințează funcțiiile de bibliotecar al Bibliotecii "Marciana" și de istoriograf oficial al Republicii, pentru a continua ""Storia Veneziana del Sabellico"", în locul lui Andrea Navagero, mort în 1529. Pietro Bempo relatează evenimentele petrecute în anii 1487-1513 în ""Rerum veneticarum libri XII"", la început în limba latină, tradusă apoi în italiană. În
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
ca „scriitor de importanță unică, original și cu har, cea a făcut întreaga mișcare să pară a fi originală și cu har.” Pe lângă rolul crucial jucat în cyberpunk și steampunk, operele de ficțiune a lui Gibson au fost caracterizate de istoriograful Dwayne A. Day drept unele dintre cele mai bune exemple de SF spațial (sau „SF solar”) și „probabil singurele care se ridică deasupra simplei nevoi de escapadă și care te provoacă la meditație”. Primele romane ale lui Gibson au fost
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
permite, plecau în pelerinaj la Ierusalim. Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești, cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică. Titus Flavius Iosephus, istoriograf evreu încetățenit la Roma, a scris despre 97.000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică. Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice. Din peninsula Italică, evreii s-au răspândit în
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
populațiile aromână și meglenită. Cele mai cunoscute regiuni cu populație românească (vorbitoare a dialectului dacoromân) sunt ""Tribalia"" din nordul Bulgariei, "valea Timocului" și "Banatul sârbesc" (acestea două din urmă aflându-se pe teritoriul "daciilor ripensis" și "mediterranea" din antichitatea daco-moeso-romană). Istoriografii care contestă "teoria continuității românești" argumentează de asemeni că în cronicile maghiare - "Gesta Hungarorum" (Cronica Notarului Anonim P. al regelui Béla al II-lea al Ungariei), "Chronicon Hungaricum" (Cronica Ungurilor a lui Símon de Kéza), cronica anonimă "Descriptio Europae Orientalis
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
târziu), chiar dacă s-au inspirat din izvoare interne, regale arpadiene (după cum a stabilit exegeza istoriografică maghiară, v. de exemplu la istoricii Pál Hunfalvy, Bálint Hóman), tratează evenimente (reale sau fictive) petrecute cu trei secole înaintea epocii lor. Ceea ce, potrivit diverșilor istoriografi, mărește marja de eroare. Dar Amonymus aducea mărturii clare în sprijinul priorității și continuității românilor și slavilor față de maghiari și din acest motiv a apărut o reacție critică fără limite a istoricilor naționaliști maghiari. Însă alte izvoare referitoare la Transilvania
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
prietena să Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de stiinte naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curțile regale, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprimă credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
insă satisfăcând monarhiștii, prin faptul că a menținut domnia Kaiserului. El credea că democratizarea o să demonstreze poporului german că guvernul era pregătit să se schimbe, micșorând, astfel, probabilitatea unei insurecții socialiste, cum avusese loc în Rusia, în 1917. Totuși, unii istoriografi consideră că Ludendorff avea un motiv ulterior pentru planul său. Reformele sale ar fi transferat puterea politică membrilor Reichstag-ului, partidelor de centru - în special, în această perioadă: partidul centrist, liberalii și social-democrații. Astfel, cum Ludendorff ar fi acordat acestor
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porți, la expediția militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea. Despre atacul împotriva orașului informează celebrul călător și istoriograf turc Evliya Çelebi, martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: „Păgânii ... au jefuit tot Ciucul”.</br> În anii 1650, 1665, 1677 și 1707 în Miercurea Ciuc s-au ținut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituțiilor acestuia
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
aceste popoare în Grecia, sudul Macedoniei și sudul Albaniei. Acest proces a fost completat în al doilea deceniu î.Hr. și nu a afectat părțile nordice și centrale ale Albaniei, o arie marcată de un vacuum (vid) politic în această perioadă. Istoriografii propun diverse variante pentru originea ilirilor. Unii insistă că ilirii sunt descendenții poporului pre-indo-european pelasgian, însă majoritatea savanților insistă că ei au făcut parte dintr-un val ulterior de invazii indo-europene. Prezența lor poate fi identificată începând cu 900 î.e.n.
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
(n. 3 august 1914, Susleni - d. 28 decembrie 1995, București) a fost un preot, publicist, scriitor, critic literar și istoric literar, istoriograf muzical, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din București. s-a născut la 3 august 1914, în Suslenii Orheiului, din părinți agricultori, răzeși - tatăl său, Mihail Cunițchi, fiind și cântăreț la biserica din Susleni. Rămas orfan
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului canonic și încorporarea sa în Ordinul Ioaniților. Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să-i atribuie acestuia o origine pseudo-mitică în timp ce, după examinarea mai atentă a izvoarelor, se dovedește că este vorba de un ordin creat în Țara sfântă de Godefroy de Bouillon cel mai probabil în anul 1099
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
dintre sfinții Săi. Ar fi avut astfel parte de o revelație care îl îndemna să meargă în Asia Mică, iar la 29 septembrie 1244 sosește la Konya. Împrejurările primei sale întâlniri cu Rumi au fost descrise în diferite feluri de istoriografi. Se spune că, în urma unui schimb de replici, Mawlana a leșinat; când și-a revenit, s-a închis împreună cu Shams, într-o chilie, vreme de patruzeci de zile. Cert este că după această întâlnire, cei doi au devenit de nedespărțit
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
al XVIII-lea. Circulația cărții tipărite și manuscrise”, a încununat cu succes prima etapă a vieții sale de cercetător. După finalizarea studiilor Facultății de Istorie a devenit muzeograf în cadrul „Muzeului de Istorie al orașului București”. Apoi, din 1968 a devenit istoriograf principal la Direcția Patrimoniului Cultural Național. Printre aceste cărți scrise cu trudă, se număra și o lucrare rămasă nepublicată și pe care spera să o poată relua deoarece avea ca temă zona sa natală, județul Dâmbovița, de care o legau
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
naționalități ale țării”, iar acest aspect a fost sesizat și de A.D. Xenopol și Aurelian Sacerdoțeanu. Primele referiri scrise la antichitățile romane de pe teritoriul României datează din secolele al XV-lea și al XVI-lea, fiind făcute de Antonius Bonfinius, istoriograful aulic al regelui Matei Corvin, și de umanistul Nicolaus Olahus. De altfel, Corvin și tatăl său Iancu de Hunedoara, la fel ca și alți nobili și principi ai Transilvaniei au adunat sculpturi, inscripții și alte artefacte antice, care, astfel, au
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
anul 2033. Lucrările au început în anul 2014 cu bugetul inițial 500.000.000 ₩, dar se estimează că pentru a termina întreaga traducere și adaptare este necesar un buget de 40.000.000.000₩. În Coreea, în timpul domniei unui rege, istoriografi profesioniști realizau înregistrări detaliate în legătură cu problemele naționale și activitățile statului. Ei colectau zilnic informații despre problemele statului, activitățile diplomatice, economie, religie, arta, viața de zi cu zi a oamenilor și alte lucruri. Aceste înregistrări zilnice deveneau "sacho" (proiect istoric). S-
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
naționale și activitățile statului. Ei colectau zilnic informații despre problemele statului, activitățile diplomatice, economie, religie, arta, viața de zi cu zi a oamenilor și alte lucruri. Aceste înregistrări zilnice deveneau "sacho" (proiect istoric). S-a pus mult accent pe neutralitatea istoriografilor. Independența acestora era protejată de lege. Nimeni nu putea citi "Sacho"", "nici macar regele. Dacă un istoriograf divulgă sau modifică conținutul acestor proiecte istorice, el era pedepsit prin decapitare. Reglementările stricte după care erau realizate și păstrate conferă acestor cronici o
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
viața de zi cu zi a oamenilor și alte lucruri. Aceste înregistrări zilnice deveneau "sacho" (proiect istoric). S-a pus mult accent pe neutralitatea istoriografilor. Independența acestora era protejată de lege. Nimeni nu putea citi "Sacho"", "nici macar regele. Dacă un istoriograf divulgă sau modifică conținutul acestor proiecte istorice, el era pedepsit prin decapitare. Reglementările stricte după care erau realizate și păstrate conferă acestor cronici o mare credibilitate. Cu toate aceste a existat un rege care a citit cronicile. Acesta a fost
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]