1,086 matches
-
când Pia Pillat divorțase de Mihai Fărcășanu și se recăsătorise cu medicul britanic Anthony Edwards, o bună prietenă aflată în altă localitate, Mary Whitehouse, "impresionată de destinul, dar și de talentul de povestitoare al Piei, (...) a rugat-o să-i istorisească în scrisori aventura plecării ei în exil, iar la sfârșit, a luat toate paginile de corespondență, le-a pus cap la cap, le-a bătut la mașină și i-a cerut autoarei îngăduința de a le da spre publicare.(...) Manuscrisul
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
-i decoreze apartamentul. Urmarea decorării apartamentului a fost începutul relației între doamna T. și Fred. În aceleași scrisori pe care le-a trimis autorului, doamna T. declara cum că, după încheierea relației acesteia cu Fred, a dorit să îl revadă. Istorisind o întâmplare din vremea când ea era iubita lui Fred, spune că a fost invitată de acesta la el acasă unde ea s-a dus cu un buchet de flori, însă tot ce a găsit a fost o scrisoare prin
Patul lui Procust (roman) () [Corola-website/Science/306668_a_307997]
-
anterioare, ci și o sinteză a întregii literaturi medievale din Anglia. Din punct de vedere al construcției, "Povestirile din Canterbury" amintesc de ""Decameronul"" lui Boccaccio. Ca și opera scriitorului italian, cartea lui Chaucer cuprinde o colecție de povestiri și nuvele istorisite de diferite persoane, în timpul unui pelerinaj pornit de la hanul "Tabard Inn" din Southwark spre catedrala din Canterbury, unde se păstrează relicvele sfântului Thomas Becket. Pentru a face călătoria mai plăcută, hangiul propune ca fiecare dintre pelerini să spună două povești
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
Cartea șoaptelor" este un roman magnific care aparține literaturii universale, fiind, probabil, una dintre cărțile de referință ale secolului XXI, atât de minunată încât îți taie rasuflarea. Suddeutsche Zeitung (Germania) Varujan Vosganian este un autor autentic, un povestitor excepțional care istorisește saga unui popor persecutat de atâtea generații, până în zilele noastre. Der Spiegel (Germania) „"Cartea șoaptelor" este pentru spațiul est-european echivalentul Veacului de singurătate al lui Gabriel Garcia Marquez.” Cittanuova.it Uno dei capolavori della letteratura romena post-comunista, che riecheggia le grandi
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
acestea Zen-ul nu avea un canon, și nici un alt fel de literatură decât acele culegeri de anecdote biografice ale maeștrilor zeniști, deci o literatură deloc canonică. Dar, cu timpul au apărut culegeri de texte ce creau o mitologie în jurul maeștrilor, istorisind faptele veridice sau închipuite ilustrând o sintagmă cu miez de înțelepciune ca învățătură. La sfârșitul perioadei Muromachi, budismul Zen capătă o asemenea influență și dezvoltare, încât devine religie de stat. Au fost construite foarte multe temple Zen, numite "ankoku-ji", de la
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
și, tocmai de aceea, ușor de apucat în cheie senzaționalistă ori vulgară) - Ivor Porter se dovedește un narator de înaltă clasă prin reținerea și lapidaritatea tonului. în cheie modernă, - pentru că vorbim de curți și capete încoronate - stilul în care sunt istorisite aceste prea omenești ridicări și căderi din grație, trimite cumva la concizia clasică (gândul duce involuntar la tonul unui Sallustius despre alte curți, fără acel strop de acid întâlnit în alte "istorii se-crete", cea a lui Procopius, de pildă
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
fraza, totul dovedea că nu era născut, nici crescut în țară. Vorbea acel jargon amestecat, românește, grecește și câteodată chiar turcește cu un accent, care-i trăda originea sa exotică și care dădea istorisirilor sale un gust și mai bun. Istorisea cu un farmec nespus și cum se întîmplă câteodată tocmai nestăpanirea perfectă a limbii și acentul diferit interesa. Ca și la teatru, Junimiștii îi cereau lui Caragiani să repete anecdota care le plăcuse cel mai mult în ședința trecută. Junimea
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Descompunerea patriei în particule elementare sau Salutări de la Praga, de pildă, însă miza acestui roman mi se pare sensibil alta. Naratorul este cam plat și prea rigid, îndeplinind deseori doar o funcție enunțiativă, de martor, cronicăresc-consemnativă, e atașat de cele istorisite în sensul ținerii aproape de un pretins adevăr istoric. Efectul cu adevărat puternic ar fi ieșit tocmai din totala detașare ironică, printr-un discurs meta, autoreferențial, polifonic-exclamativ. Povestitorul pare că insistă a ne convinge uneori de gravitatea faptelor, încearcă să obțină
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
Tragodia... lui Alecu Beldiman beneficiază de o exegeză completă („Arhiva românească”, 1940). Cât privește literatura veche, povestirea versificată Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postialnic al Țării Rumânești, compusă în grecește și istorisind uciderea marelui postelnic Constantin Cantacuzino, este pusă în valoare (în forma tipărită la Veneția) alături de tălmăcirea românească datorată lui Radu Greceanu (O povestire inedită în versuri despre sfârșitul postelnicului Constantin Cantacuzino, 1940). V. a editat separat și două texte ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
cel dintâi episcop al lor să poată avea chezaș și înaintaș pe vreunul dintre Apostoli, ori Bărbați apostolici, care au stăruit până la urmă în cele apostolicești. 80 Căci în acest chip Bisericile apostolice fac cunoscute pomelnicele lor: astfel, Biserica Smirnei istorisește că Policarp a fost înscăunat de către Ioan; tot astfel Clement al Romei a fost sfințit de către Petru. Iată cum și celelalte Biserici arată de obicei pe aceia care, puși episcopi de către Apostoli, au butași ai seminței apostolicești. Să plănuiască și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia și convorbirea cu ei<footnote Părinții din vechime îi sfătuiau pe creștini să evite atât de convorbirea cu ereticii, cât și citirea sau achiziționarea cărților acestora. Referitor la aceasta în Limonariu ni se istorisește de-a avvei Chiriac din Lavra lui Calamon și despre cele două cărți ale nelegiuitului Nestorie: „Ne-am dus odată la avva Chiriac, preotul lavrei lui Calamon de lângă sfântul râu Iordan. și ne povestea zicând: Într-o noapte, văd în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cu o fină înțelegere, evenimentele la care a participat direct sau la care a fost doar martor, descrie locuri prin care a trecut sau a stat mai multă vreme, prezintă o serie de personalități cu care a venit în contact. Istorisite spre sfârșitul vieții din nevoia de a lăsa urmașilor ceva din experiența proprie, datele, numele ori trimiterile la diferite evenimente sunt reproduse din memorie, ceea ce a condus, după cum se întâmplă adesea în acest gen de lucrări, la unele erori, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
autobiografic dintr-un anumit punct de vedere - faptele relatate sunt reale și fac parte din experienț ele de viață ale lui Mo Yan, dar complet surprinzător este faptul că autorul ocupă un loc complet marginal în povestea pe care o istorisește. Joacă mai degrabă un rol de raisonneur, de ins al cărui singur merit e faptul că a fost de față la anumite evenimente și prin ochii căruia se pot nara întâmplări. Protagoniști sunt însă un profesor de matematică, prieteni din
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
tinereții ei. Pustiul sălășluia peste tot. Se simțea din plin lipsa celor care însuflețiseră cândva tot ce o înconjura. O rugă pe Nana Floarea să doarmă cu ea câteva zile și să-i povestească cu de-amănuntul tot ce-i istorisise tatăl ei în zilelele din urmă... Aceasta îi spuse că din tot ce-i povestise, fără să se pronunțe lămurit, se deslușea iertarea. Era limpede, ca bun părinte simțise mereu că poartă pe suflet o greutate de care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
distanței dintre genunchi și coapse. Pe cele mai îndrăznețe le găseam pe calorifere, bâțâindu-și nerușinat picioarele. Păream un băiat bun, timid, aproape că-mi venea și mie s-o cred. Nimeni nu mă găsea complicat sau periculos. Nu le istoriseam decât amănunte de care mă puteam lipsi. Un amestec incolor de biografie și ficțiune, pigmentat cu multe spații libere, care să lase loc îndoielii și întrebărilor, umplea CV-ul ideal. Odată desfăcută public, memoria mea apărea prevăzută cu elemente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ați ajuns aici, unde sunteți În deplină siguranță... - Un grup de elită al oastei moldovene, condotiere... Un sprijin neașteptat, Într-adevăr. - La o asemenea distanță de țările transalpine? Non e possibile... - Și totuși. Voi avea suficient răgaz pentru a vă istorisi cele Întâmplate, dar... - Iertare. Până la căderea nopții vom fi pe Ponte Rialto, unde, veți vedea, neguțătorii aprind făclii și continuă comerțul până și noaptea... O priveliște magnifică de la ferestrele palatului Frassetti. Pe cai! Grupul porni din nou, iar Alexandru privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
generali... - Am o memorie mai greoaie zilele astea... - Observ. Dar trec peste această obrăznicie fiindcă avem un subiect cu adevărat important de discutat. Dacă nu e un efort prea mare pentru memoria greoaie a domniei tale, aș vrea să-mi istorisești cele Întâmplate acum optsprezece ani, la Albești. Aș vrea să mi-l descrii pe fiul cel mic al domniei tale. Ca fizic, ca trăsături ale chipului, ca fire. Atât cât pot fi deslușite aceste lucruri după atâta timp. - Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și oameni și mai cu seamă cu acea calitate ce distinge pe omul de stat înaintea ambițiosului și a curtizanului: cu integritatea și energia caracterului. [14 ianuarie 1881] {EminescuOpXII 30} ȘCOALA NORMALĂ SUPERIOARĂ SECȚIA BUCUREȘTI [2] Ptolemeu, fiul lui Lagus, istorisește scriitorul Lucian, aduse în Egipt două curiozități: un sclav cu două fețe, negru corb pe o parte, alb ca laptele pe cealaltă, și o cămilă cu totul neagră. Regele spera ca vederea acestor rarități va ațâța surprinderea supușilor și va
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ceas. Dar se vede treaba că avea fălcile încleștate, că nu l-a lăsat Dumnezeu să urce în cerdac și să zgrepțăne cu ghearele ușa noastră. S-a dus cum a venit și ne-a lăsat în pace... Bunica îmi istorisea și ea tot felul de întâmplări despre lupi. Îmi spunea că Cel de Sus îi trimitea uneori în sat, la anumite case, să pedepsească pe câte unul care-a făcut o nelegiuire, să plinească un județ, or să-l avertizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de care ai vorbit? Arnolfo rămase cu privirea ațintită În gol. - Poate că e vorba de un om care nu a existat niciodată. Ori poate că e vorba de sticlarul cel mai mare din toate timpurile, cine știe. O poveste istorisită printre membrii breslei noastre, un basm. - Care? - Acela despre cuptorul de pe Canal. Acolo a sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înălțîndu-se în aerul limpede coloanele în formă de șarpe din Templul Războinicilor, printre care rătăcea încă, sub cerul secetos, duhul zeului Ploii. Schliemann a crezut în Homer. Thompson a crezut în povestirile lui Diego de Landa care, din vremea conchistei, istoriseau lucruri la lectura cărora toți, mai târziu, au zâmbit. Ele spuneau că, în perioadele de secetă, la Chichen-Itza se organizau procesiuni la Fântâna Sacră unde preoții aruncau la răsăritul soarelui în adâncul fântânii, odată cu tinerele fete sacrificate, vase prețioase și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
îndărăt. Să dea îndărăt, unde? Și începuse să nu mai fie indiferentă la banii câștigați ușor. S-a salvat de adevărata sinucidere acordând mult mai multă seriozitate negoțului ei. A aflat și a îndrăgit cuvântul „curtezană“. Unii dintre clienți îi istoriseau povești despre prostituatele din alte țări, femei exotice închise în cuști, la Calcutta, matroane care stau și tricotează în vitrine iluminate, la Amsterdam. Diane reușise să se instaleze într-un apartament și să simuleze „veselia“. Și-a decorat apartamentul „cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie nu numai că nu vizitase niciodată Ennistone, care încetase a fi reședința lui John Robert, dar, până de curând, nici nu auzise măcar de acest loc. John Robert nu-i vorbise niciodată de trecutul lui, iar Pearl, când îi istorisise povestea vieții ei, nu se referise la orașul devenit acum atât de important. Fetele discutaseră adeseori despre bunicul lui Hattie, dar se rezumaseră la aspectele imediate fără a face investigații mai adânci. Misterul lui John Robert rămăsese nesondat, trecut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
benefic. Tom își scoase cămașa și pantalonii, dându-i-le lui George. Alex îi întinse puloverul lui Brian. Brian mai găsi în sacoșa lui Gabriel o pereche de ciorapi de rezervă. Ruby îi turnă o cană cu whisky. George le istorisi peripețiile salvării, iar ei ascultară povestea cu exclamații de mirare și de admirație. Pe urmă, toată lumea primi căni cu ceai fierbinte și whisky și pe toți îi apucă o foame de lup, așa încât devorară tot ce mai rămăsese din brânzeturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un alt înveliș material. Păi, mi se pare că am auzit și eu povestea cavalerului în speță, mărturisește Avocatul. Se mai istorisește despre el și că, fiind renumit pentru oratoria lui măiastră, a inspirat celebra inscripție-epitaf, de pe piatra tombală a lui Iancu..., a lui Ioan Corvin. Oare cum suna, domnule? Pfui... Am un lapsus. Mierte-fierte și fudulii coapte! Îmi stă pe vârful
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]