350 matches
-
necesar experimentării aceste viziuni, ultimele decenii ale secolului XX și primele decenii ale secolului XXI au demonstrat natura utopică incontestabilă a marxismului și imposibilitatea de a fi pus în practică. Marxismul a reprezentat, după Karl Popper, o puternică alianță dintre istorism și utopism într-o abordare holistă: "...proiectul său utopic (al lui Marx, n.n.) viza mai degrabă o societate în dezvoltare ori "dinamică" decât una încremenită. El a prezis și a încercat în mod activ să promoveze o dezvoltare a societății
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza poststructuralismului, întoarcerea spre istorie, cultură, antropologie și etică și ascensiunea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai proastă școală cu putință pentru individ. Din punct de vedere moral, individul de azi e mai rău înzestrat decât oricare altul, poate, iar într-o largă măsură faptul se datorește spiritului istoric, istorismului, care a ridicat apatia omului modern - încurajată de altfel și de presiunea celorlalte puteri anonime - la rangul de floare aleasă a lucidității. [...] Caracteristic încă, pentru omul modern, e sentimentul de «a aștepta să se întâmple ceva». Nu s-a întâmplat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
definiri, doar evoluția rațiunii, a inteligenței, ci a întregului suflet omenesc, cu tot ceea ce conține el: sentimente, instincte, emoții, putere afectiv mai mare. În contrast cu alte lucrri ale lui Ralea, Explicarea omului prezint particularitatea unei analize tipologice în care aplicarea principiului istorismului este aproape absent. Motivarea acestui primat cvasiabsolut al logicului asupra istoricului este simpl: aidoma unor opere muzicale, variațiile istorice ale fenomenului amânrii nu sunt decât nesfârșite variații pe aceeași tem. În orice caz, Ralea, care vorbea adeseori admirativ despre peisajele
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
al celui dintâi. Faptul este posibil numai grație împrejurrii c actele și obiectele de diferite specii sunt coadaptate în actualitatea conștiinței. În eseul su din 1958, intitulat Idei trite, Vianu (ca și Ralea vine cu o precizare necesar, anume c, istorismul în marile sinteze ale lui Herder și Hegel nu se putuse constitui decât absorbind elementele fundamentale ale raționalismului, prezentând istoria culturii ca un proces unitar și ascendent, deși slujit la fiecare etap a lui de spiritul unei națiuni. Istorismul recomand
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
c, istorismul în marile sinteze ale lui Herder și Hegel nu se putuse constitui decât absorbind elementele fundamentale ale raționalismului, prezentând istoria culturii ca un proces unitar și ascendent, deși slujit la fiecare etap a lui de spiritul unei națiuni. Istorismul recomand cunoașterea spiritului unei națiuni în originalitatea lui și îndrumarea întregii culturi dup aceast cunoaștere. Vianu susține c: O aserțiune asemntoare apruse în discuțiile de idei în jurul specificului național, pentru care militau la lași, în Viața româneasc, G. Ibrileanu și
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
de trăsniți Încât să‑l satisfacă. Dar, desigur, trebuiau să‑și Însușească Învățăturile fundamentale, ba chiar să le cunoască al naibii de bine. - Nu‑i ăsta ăla sucitul? Întreba despre unul sau altul dintre studenți. Ai primit o copie după articolul lui „Istorism și filozofie”? I‑am cerut să ți‑o pună În cutia ta poștală. Răsfoisem articolul. Încercasem sentimentul unei furnici care se pregătește să traverseze Anzii. Da, Ravelstein Își Îndemna tinerii să se descotorosească de ideile părinților. Dar În comunitatea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
senzaționalismul, mercantilismul literar și diletantismul. O notă bună este că, în optica lui, atitudinea critică trebuie să vizeze invariabil opera, iar nu viața privată a autorului ei. În prima parte a activității, este preocupat de sociologia literară, de biografism și istorism, pentru ca ulterior să cultive un impresionism superficial, derivat mai degrabă din temperament decât din convingere. Traseul critic de parcurs este, aproape întotdeauna, același: notarea impresiilor de lectură în vederea identificării trăsăturilor definitorii ale scriitorului comentat și emiterea unei judecăți de valoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
Într-un amplu capitol este analizată dualitatea între clasicism și romantism în creația propriu-zisă dintre 1830 și 1918, cu disocieri pertinente privind persistența unor elemente clasice în drama romantică (fie în conceperea conflictului, mereu favorabil factorului etic, fie în adoptarea istorismului în manieră tipologică clasică), abordarea dramei citadine pe teme contemporane (care evoluează de la melodrama cu teză la teatrul conflictului de idei), ori, în fine, tendințele contradictorii ale comediei și dramei de inspirație rurală. În Jocul situațiilor dramatice (1978), M. abordează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
70-’80 este alcătuit din obiectul principal de studiu al istoriei (trecutul omenirii), din concepte și tendințe împrumutate din alte științe socioumane și mult simplificate (așa cum a fost cazul „istoricismului”, fiind în vecinătatea altor termeni înrudiți și ambiguu folosiți ca „istorism” ori „istoricitate”), din diverse teorii și cazuri particulare, din influențe ale ideologiei oficiale, uneori din interpretări excesive bazate pe reflecții lacunare și pe lecturarea izvoarelor având prejudecăți motivate ideologic. Dacă aproape orice cuvânt, termen sau nume generic dat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
revelare a misterelor care este definitorie pentru ființa omenească...", o "creație cu intenții revelatoare"286. Dacă Immanuel Kant urma o tradiție metafizică veche cât filosofia europeană, Blaga se desparte de această tradiție, apropiindu-se mai curând de marele curent al istorismului, unul dintre cele mai influente în filosofia germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, avându-l ca principal teoretician pe Wilhelm Dilthey 287. Spre deosebire de tradiția metafizică europeană, Dilthey caracteriza sistemele metafizice drept "interpretări ale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului care guvernează percepția și interferează cu lumea fizică" (L.E. Sullivan). Intuiția îmi spune că Ioan Petru Culianu a experimentat mai mult decît ne-a împărtășit într-o manieră științifică, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sau relația dintre referință și intertextualitate. Informația bibliografică este riguros controlată și sistematizată, aplicațiile critice având în vedere, de exemplu, gradele autoreferențialității în literatura exilului (ilustrate de scrisul lui Vintilă Horia). Adeptă a unui comparatism modern, refuzând pozitivismul, autoarea reconsideră „istorismul clasic” prin prisma lui René Étiemble și propune o abordare aprofundată a „influenței”. Este, între altele, fundamentul exegezei Eminescu și intertextul romantic (1990), contribuție importantă la definirea caracteristicilor romantice ale operei poetului român și totodată a raporturilor acesteia cu romantismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
în reflecția: "Căci ce e dreptul? Datoria ce e decât dreptul unui subiect, care implică datoria obiectului, ce datorează." Aici se ascunde imaginea complexă a dublului binom, care "duce la dezlegarea unei controverse ce a traversat veacuri, între raționalism și istorism. Școala istorică a dreptului, considerând juridicitatea ca un produs al vieții sociale dintr-un timp dat și un loc dat, nu putea explica identitatea unor norme juridice aparținând diferitelor perioade și popoare și nici impregnarea unor sisteme juridice naționale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de valoare nu mai e astăzi posibilă fără să se țină seama de confruntarea operei apreciate cu creații similare din alte literaturi, de care se ia cunoștință neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune. Culturile naționale sunt pe cale să iasă din istorismul propriu, participând din ce în ce mai mult la evoluția comună și sincronică." Tălmăcitorul lui Marcel Proust a fost un cunoscător profund al literaturii universale, îndeosebi al celei franceze și anglo-saxone. Într-un amplu eseu, Tradiția conceptului modern de poezie, Vladimir Streinu efectuează o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o noutate revelatoare, urmărind cu relativă fidelitate și aplicație evoluția criticului în planul ideologiei estetice: "Urmărită dincolo de paginile întâiului său volum, activitatea lui Vladimir Streinu atestă o ușoară evoluție (cu inevitabile concesii în favoarea pozițiilor refuzate inițială, în sensul unui anume istorism, oarecum fragmentar încă, ce-și subsumează atitudinile și procedeele criticului, inclusiv notele impresioniste, detectabile și ele în mai vechile foiletoane, vădind însă și preocupări mai susținute pe latura informației biografice, a cercetării filologice, a studiului edițiilor etc." Într-o caldă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară "concretul necategorial", "realitatea monadică", pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și patriotismul, V. S. nu pare a avea preferințe în alegerea subiectelor criticii. Prin supralicitare, el transformă opera într-un pretext pentru digresiuni și asociații filozofice sau morale." Reeditat în ", Dicționarul nu aduce nimic nou în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pătrundă inclusiv în mediile academice, iar atunci întrebarea este: Ce facem? Cum ne raportăm la ele? De fapt, aceasta e o meteahnă mai generală a școlii noastre în materie de doctrine eco-nomice, ceea ce face să oferim prilej unor atacuri nedemne: istorismul. Ne oprim cu prezentarea ideilor, teoriilor și doctrinelor economice undeva în anii '80 ai secolului trecut și nu suntem actuali, cîtă vreme mișcarea ideilor nu se oprește, se dau premii Nobel pentru economie în fiecare an, deci se creează mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nouăsprezecelea aveau să fie profund influențați de două doctrine politice care apăruseră în Europa Occidentală: liberalismul, ale cărui rădăcini se aflau în ideile Iluminismului secolului al optsprezecelea, și naționalismul, ale cărui origini erau în mod esențial constituite de romantismul și istorismul secolului al nouăsprezecelea. Impresionați foarte mult de descoperirile științifice din perioada anterioară, mulți scriitori și filosofi ai secolului al optsprezecelea au ajuns să considere că există anumite legi sau principii, care au impact asupra politicii și societății, asemănătoare "legilor naturale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tradus pe apucate și la întîmplare), cînd despre feminism nu știm mai nimic, decît ce aflăm de la grupări al căror rost e în primul rînd socio-militant, și abia într-un subsidiar subțirel academic, cînd nu știm absolut nimic despre noul istorism, cînd lucram cu un car de confuzii despre multiculturalism, si ne chinuim încă amarnic cu propriile noastre traume intelectuale (vezi alergiile la critică marxista), cum vom reacționa oare la această magnifica și crunt nedreaptă incriminare? Înainte de a fi avut răgazul
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
și de putere, speriați de posibilitatea de a-și pierde posturile și de aceea dispuși să cînte în strunele oricărei doctrine la modă, indiferent cît de aberante. E cumplit de nedrept un asemenea verdict care face din Foucault, teoreticienii Noului Istorism, Gayatri Chakravorty Spivak și Henry Louis Gates jr. un talmeș-balmeș în care nu se mai știe who's who. Bloom nu polemizează, ci dictează. Canonul occidental, căruia i se închină el, e efigia unei dictaturi, în ultimă instanță, pentru că nu
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
care identitatea ei apare desfigurată și sărăcită. Într-o prefață intitulată, provocator, Ce mai poate face azi istoria literară?, Ion Simuț pune, cu legitimă îngrijorare, un diagnostic al motivelor care au generat criza de statut a istoriei literare autohtone: „Criza istorismului se acutizează prin ofensiva globalizării. Dar, dacă păstrarea și promovarea identității naționale contează, avînd de îndeplinit o misiune nobilă, dificilă și niciodată epuizată - sau, eventual, epuizată o dată cu sfîrșitul națiunii”. În asemenea condiții, o nouă „rezistență culturală”, de ariergardă, devine obiectiv
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
feminismul, și studiile culturale, și cele postcoloniale, și multe altele care-i irită pe unii intelectuali români. Ciudat e că Fish nu-și alege ca exemple feminismul sau postcolonialismul, ținte ușoare pentru nivelul la care plasează el discuția, ci noul istorism și studiile culturale. M-a descumpănit inițial alegerea lui, dar i-am înțeles rostul în economia persuasivă a textului odată ajunsă cu lectura la ultimele capitole. Ceea ce Stanley Fish nu spune explicit în această carte este că există mai multe
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
anticipa, recupera, corija etc. În clipa în care studiile literare își arogă dreptul, sau fie și putința de a-și lăsa amprenta asupra realității, ele deviază din matca lor disciplinară și sînt înglobate în alte domenii. Suprema erezie a noului istorism sau a studiilor culturale este că ele sabotează autonomia spațiului literaturii. Chiar și Marxismul e vinovat, după Fish, în primul rînd de o erodare a dimensiunilor științelor literaturii, și abia apoi de alte păcate, mai concrete. Nu alianțele discutabile din
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
de cronicar muzical completează tabloul noului canon cultural. E. Lovinescu, în speță, modifică discursul critic autohton, grație istoricizării valorilor estetice, a încercărilor de epistemologie culturală (analiza fenomenului estetic în conexiune cu ceilalți vectori spirituali ai momentului), a deconstrucției istoriei în istorism (reîntoarcerea la trecut, sub pana tradiționaliștilor, n-ar putea produce decît un mimetism sterp): "Echilibrînd raportul dintre tradiție și experiment, în sensul că recuperarea spiritului originar este imposibilă, generațiile ulterioare realizînd totdeauna cel mult o rescriere (antichitatea era doar o
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]