350 matches
-
imagine complexă, derutantă, schimbătoare, al cărei studiu nu se poate socoti nicicând încheiat. A extinde mereu acest studiu e în același timp o exigență cognitivă și pragmatică. Cronica, XXV, 32 (10 august 1990), p. 1, 2 ISTORIE ȘI ANAMNESIS Dacă istorismul are și o parte bună, cum trebuie să admitem, ea ține de stăruința cu care a știut să orienteze spiritele spre o recuperare cât mai deplină a experienței trecute. Experiența e un alt nume pentru istorie", spunea Toynbee, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trebuie să admitem, ea ține de stăruința cu care a știut să orienteze spiritele spre o recuperare cât mai deplină a experienței trecute. Experiența e un alt nume pentru istorie", spunea Toynbee, care nu avea totuși o mare stimă pentru istorism. Un vast efort de anamneză e în definitiv toată istoriografia. La acest fel de a privi discursul istoric trimite în mod expres Mircea Eliade, glosând pe marginea relației dintre anamneză și recuperarea trecutului (Aspecte ale mitului, 1978, p. 127-131). Fie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
impresionismului francez. Termenul însuși apare în anul 1917 într-o lucrare semnată de către Rudolf Pannwitz, Die Krisis der europäischen Kultur, și face trimitere la "nihilismul și colapsul valorilor în cultura europeană", care, în concepția autorului, ar fi provocate de vechiul istorism, de impresionism și nu în ultimul rând de structuralism. De asemenea, Pannwitz utilizează și sintagma "om postmodern", care încarnează o serie de trăsături desprinse din concepția filosofică a lui Nietzsche. O altă utilizare timpurie a conceptului îi este atribuită lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
p. 441) Acest ton este menținut și în caracterizarea științelor umane, considerate a fi "depozitarele tuturor operelor clasice" (Idem., p. 445), dar cu epitete de genul că sunt lipsite de forța să lupte cu "triumfalele științe naturale"; sunt lovite de istorism și de relativism, de stânjenitoarea problemă a adevărului; profesorii acestor discipline fac eforturi furioase de a-și potrivi subiectele cu modernitatea în loc să provoace această modernitate. La toate acestea pare că ar exista un remediu intern: faptul că în mijlocul științelor umane
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au fost episoade din istoria filosofiei; că numai în lumina acestei istorii putem înțelege cum au apărut idiosincrasiile discursului moral contemporan de fiecare zi și cum a reușit sinele emotivist să-și găsească un mijloc de expresie". (26, p. 62) Istorismul la care filosoful aderă este precizat prin delimitări critice față de transcendentalismul kantian, absolutismul hegelian și "pseudoștiința socială marxistă", cum numea teoria ideologiei propusă de Marx și Engels, în proximitatea filosofiei științelor sociale "de tip nou" cum se spunea cândva pe la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
locuri din lucrare, el califica timpul nostru cu termenii de "mascaradă", "dramă birocratică", jucată histrionic de actori cu roluri minore de experți în stăpânirea unor "legi generale", care repetă proverbele, generalizările juriștilor ori maximele lui Machiaveli. (Idem., pp. 127-128) Întrucât istorismul s-a asociat adesea cu relativismul, MacIntyre respinge acuzația adusă de critici în acest sens. El amintește că, fiind adeptul tradiției morale aristotelice împărtășită și de filosofi ca Nussbaum, Rorty, Williams, Ricoeur, se delimitează de "metafizica biologizantă" aristotelică, promovând o
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de Benjamin pe urmele clasicilor marxis mului, dislocă opera de artă din autonomia ei, pentru a o reconsidera din punctul de vedere al condițiilor istorice care o fac posibilă. Aceasta implică însă, în același timp, depășirea privirii (Beschaulichkeit) contemplative a istorismului. Istoria este dialectică, iar aceasta înseamnă că opera de artă „integrează“ într-o manieră tensionată atât pre istoria, cât și post-istoria sa. Privirea contemplativă asupra operei de artă este inautentică, întrucât în operă trecutul își cheamă interlocutorul prezent. Istoria ia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
astfel, posibilitățile prezentului sunt cele care se proiectează asupra trecutului, redu cându-l, pedant, la tăcere. Zarva inevitabilă a revoluției este neatentă la chemările acestuia și aduce cu sine, de cele mai multe ori, idoli falși în locul adevăratului Mesia, care „vine pe nesimțite“. Istorismul, cu falsa lui pretenție de obiectivitate știin țifică, instrumentalizează faptele în favoarea învingătorilor, a cortegiilor triumfale ale barbarilor (teza a VII a). Materialismul istoric al lui Benjamin încearcă, dimpotrivă, să rețină o amintire a trecutului, aflat în primejdia iminentă de a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de corespondențe în spațiul european. Stephen Escritt ignoră însă spațiul central și est-european, unde Art Nouveau-ul este marcat și de alte forme de revival. În Prague Fin de siècle, Petr Wittlich documentează rolul jucat de revivalul baroc și de un istorism târziu în edificarea Art Nouveaului. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske analizează importanța pe care a avut-o descoperirea culturii preclasice grecești și a artei miceniene pentru secesionismul vienez și în special pentru Gustav Klimt. Există cel puțin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Monumentul Eminescu. În alt crochiu pentru un proiect de monument, Poetul aflat pe soclul său apare asaltat de himere, expresie a acestui univers halucinator, "universul chimeric", patronat de prezența aproape supranaturală a geniului. În aceste abordări simboliste ale geniului eminescian, istorismul, anecdoticul sunt puse între paranteze, gânditorul-poet devine expresia propriilor sale viziuni care-l asaltează. Într-un alt proiect de monument, aflat printre nenumăratele crochiuri ale sculptorului, bustul Satirului (Capul de satir) se află pe un soclu pe care apare probabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
218. 221 Gh. Oprescu, Ștefan Popescu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958, p. 15. 222 Tzigara-Samurcaș, Arta în România, Editura Minerva, 1909, București, p. 210. 223 V.I. Propp, Rădăcinile istorice ale basmului, propune o formă particulară de istorism axată pe structuri inițiatice arhaice. 224 Paul Constantinescu, Ștefan Popescu, Meridiane, București, 1972, p. 12. 225 Ibidem, p. 13. 226 I. Teodorescu, "Expoziția de pictură a d-lui Ștefan Popescu", în Adevărul, Anul XIV nr. 4426, joi 22 noiembrie 1901
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
definiri, doar evoluția rațiunii, a inteligenței, ci a întregului suflet omenesc, cu tot ceea ce conține el: sentimente, instincte, emoții, putere afectiv mai mare. În contrast cu alte lucrri ale lui Ralea, Explicarea omului prezint particularitatea unei analize tipologice în care aplicarea principiului istorismului este aproape absent. Motivarea acestui primat cvasiabsolut al logicului asupra istoricului este simpl: aidoma unor opere muzicale, variațiile istorice ale fenomenului amânrii nu sunt decât nesfârșite variații pe aceeași tem. În orice caz, Ralea, care vorbea adeseori admirativ despre peisajele
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
al celui dintâi. Faptul este posibil numai grație împrejurrii c actele și obiectele de diferite specii sunt coadaptate în actualitatea conștiinței. În eseul su din 1958, intitulat Idei trite, Vianu (ca și Ralea vine cu o precizare necesar, anume c, istorismul în marile sinteze ale lui Herder și Hegel nu se putuse constitui decât absorbind elementele fundamentale ale raționalismului, prezentând istoria culturii ca un proces unitar și ascendent, deși slujit la fiecare etap a lui de spiritul unei națiuni. Istorismul recomand
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
c, istorismul în marile sinteze ale lui Herder și Hegel nu se putuse constitui decât absorbind elementele fundamentale ale raționalismului, prezentând istoria culturii ca un proces unitar și ascendent, deși slujit la fiecare etap a lui de spiritul unei națiuni. Istorismul recomand cunoașterea spiritului unei națiuni în originalitatea lui și îndrumarea întregii culturi dup aceast cunoaștere. Vianu susține c: O aserțiune asemntoare apruse în discuțiile de idei în jurul specificului național, pentru care militau la lași, în Viața româneasc, G. Ibrileanu și
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Cu timpul, emoțiile estetice au devenit mai mult intelectuale. Nemaifiind în stare să avem emoții directe, pur estetice, nu admirăm fenomenele naturii, cât admirăm, prin amintiri și sugestii istorice, ruinile, tablourile vechi, sau orice altă operă de artă a trecutului. Istorismul ne-a deformat deci natura emoțiilor"25. Ca atare, înainte de a formula teoria mutației valorilor estetice, impresionistul Lovinescu pare să privilegieze mai curând sensibilitatea paseistă, cu întregul cortegiu de emoții livrești, mediate de memorie și de intelect. Astfel, în loc să fie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
totală asupra ideologiei". Trecerea implică o analiză socio-istorică a conceptului, al cărei rol este de a-i releva un alt sens, îndepărtat de cel pe care îl propusese marxismul. Sarcina este asumată de către Karl Mannheim, care, pe linia deschisă de istorismul lui Wilhelm Dilthey, nu ezită în a încerca să depășească limitarea impusă de către marxism conceptului de ideologie. Dacă la Marx înțelegerea ideologiei presupunea, așa cum am văzut, o dublă opoziție, aceea dintre ideologie și realitate și aceea dintre ideologie și știință
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
culturale" care li se vor substitui, păstrând totuși modelele, și care, schematizându-se, în asociere cu factori psihologici și sociali, nasc riturile, cele care conferă forma tradițională miturilor și societății.220 Mai există și o abordare nominalistă care, sub influența istorismului lui Foucault, consideră că obiectele culturale sunt pur istorice, că nu au esențe imuabile, ci doar forme singulare și efemere. Astfel, Detoienne sau Veyne nu consideră mitul un gen literar, sau un tip specific de povestire, ci doar "un pește
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
parte, admițând cu onestitate (chiar dacă nu se acceptă întru totul o relație apropiată între cele două), împreună cu Robert Ellwood, că mitul nu a fost niciodată liber de ideologie.272 Să notăm mai întâi că Popper însuși face o diferență între istorism, care presupune o abordare istorică a unui subiect, care ține seama de transformări, de context, de interacțiuni, și istoricism, doctrina care presupune că ar exista o finalitate a istoriei, un scop al acesteia, un destin cu reguli implacabile și "obiective
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu cea a bisericii, aceasta fiind, în sensul de comunitate religioasă organizată omogen, conform aceluiași autor, "un vehicul care transportă religia în spațiu și mai ales în timp." 46 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, p. 106. Conform lui Eliade, doar istorismul iudeo-creștin (pe care îl blamează fără rezerve datorită abandonării omului în închisoarea temporală a istoriei) cu paroxismul atins în Hegel depășește mitologia, cu toate că ea rezidă și în istorism. 47 Ibidem, pp. 147 ș.urm. Încă o dată trebuie subliniat că nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
46 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, p. 106. Conform lui Eliade, doar istorismul iudeo-creștin (pe care îl blamează fără rezerve datorită abandonării omului în închisoarea temporală a istoriei) cu paroxismul atins în Hegel depășește mitologia, cu toate că ea rezidă și în istorism. 47 Ibidem, pp. 147 ș.urm. Încă o dată trebuie subliniat că nu dispunem de informații edificatoare privind contextul ritualic al miturilor grecești, ci doar în privința formelor artistice. 48 Ibid., p. 152. 49 Ibid., p. 157. 50 Ibid., p. 160. 51
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
istoric. Este perioada în care hegeliana formulă de Zeitgeist: spiritul timpului, cu voința sa rațională și necesară, care conduce din interior evenimentele lumii, are o reală aplicabilitate, alături de idea de evoluție, puternic relansată științific și filosofic (Hegel, Darwin, Spencer). Acest istorism are urmări considerabile. Concepția literaturii ca fenomen istoric este pe deplin consolidată. Literatura are pe lângă dimensiunea estetică și una istorică, are valoare de document istoric. Și apoi nu există o definiție a literaturii în afara timpului istoric, definiția nu poate fi
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a degajat conștiința națională a românilor ardeleni. Conștiința națională a transilvănenilor a mustit în cadrul generației Supplex-ului sub presiunea unui "copleșitor istorism" care i-a purtat pe cărturarii Școlii Ardelene către un adevărat "cult al trecutului" (Prodan, 1984, p. 428). Descoperindu-și trecutul, românii și-au articulat o memorie colectivă care a stat la baza construirii unei identități naționale înzestrată ulterior cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
omul consideră ca este adevăr". Pentru acele timpuri, a nega existența obiectivă a universului în afara existenței omului a fost o idee revoluționară, precursoare a agnosticismului. 4 Edmund Gustav Albrecht Husserl (1859-1938), filosof, matematician german, ctitorul școlii de fenomenologie. Critică pozitivismul, istorismul și psihologizarea logicii. Pentru a te putea apropia de esența lucrurilor trebuie să recurgi la reducția fenomenologică. Husserl scrie Filosofia matematicii. Analizează prezentarea "proprie" și "improprie" a lucrurilor, "exemplul casei". Este ctitorul mereologiei sau știința părții (importanța superioară a părții
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
succes și de altfel titlul cu care circulă la Paris [Les Guerriers - n.m.] explică aproape totul. Pe cînd „Cruciații” poartă amprenta că e polonez. Soluția pentru a pătrunde pe piața mondială cu specificul național românesc este, potrivit lui G. Ivașcu, nu „istorismul”, ci filmul de actualitate angajat politic : Marlon Brando s-a retras pentru cîtva timp din cinematografie, pentru 6 luni, și a renunțat la rolurile care i-au fost date, ca să facă politică. A făcut acest lucru ca să se poată consacra
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
religioasă a bucovinenilor. Scopul lucrării rezultă chiar din sarcinile asumate, dar este și explicit formulat: descătușarea memoriei istorice, pentru ca să redeștepte În sînul poporului ucrainean sentimentul demnității, măreției și respectului față de tradițiile naționale, În condițiile respectării stricte a principiului obiectivității și istorismului, determinismului, obiectivității. Misiunea propusă și sarcinile asumate sînt de mare dificultate, chiar În condițiile În care autorul dispunea de un foarte bogat material faptic, adunat pe teren, și de lucrări de referință pentru interpretarea materialului. Bucovina constituie un caz aparte
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]