720 matches
-
o loatrăCe și-a călcat cuvântul și suflul deseori.O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă,Însă am gura plină de vorbe ce lovesc,Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă,Căci n-am voit postire, crezând că istovesc.Mă simt Maică Marie, un pom neroditor,Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină,Către suflare vine doar foc mistuitorși-o umbră mă cufundă în negură și vină.Te rog Preasfântă Doamnă, nu mă lasa acum,Dezleagă-mă din lațul
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mi-ascultă; ai nevoie de ele! Atunci când ești voios, tu vieții îi surâde; Surâde-i lumii chiar când te irită orice! Florilor le surâde când ești descumpănit; Surâde-i plin de-ncredere omului iubit! Păstrează-ți moralul chiar când ești istovit, Si cand în juru-ți totul se duce de râpă! Mereu slăvește viață: când zorile mijesc, Când soarele te arde și când ești totu- o apă! Chiar când o umbră neagră asupra ta se lasă, Spre Ceruri tu surâde și soarbe
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
mi-ascultă; ai nevoie de ele! Atunci când ești voios, tu vieții îi surâde;Surâde-i lumii chiar când te irită orice!Florilor le surâde când ești descumpănit;Surâde-i plin de-ncredere omului iubit!Păstrează-ți moralul chiar când ești istovit,Si cand în juru-ți totul se duce de râpă!Mereu slăvește viață: când zorile mijesc,Când soarele te arde și când ești totu- o apă! Chiar când o umbră neagră asupra ta se lasă,Spre Ceruri tu surâde și soarbe
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
altfel ar vocifera mai mult. Cumnatul meu adoptă figura aia inexpresivă, care l-a făcut celebru. Profit de situație și îmi îndes în saci trecutul. E al meu! Sunt gata să mă cert pentru zdrențele astea! Cei doi cad lați, istoviți de alte preocupări. Au scăpat! Acum, când scriu, sunt acasă la mine. Privesc cu plăcere sacii mei cu haine și umerașele recuperate, cu sacouri, cu tot. Simt că ceva din munca mea de-atâția ani, se reîntoarce acasă. Avea și
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu tine îmbrac speranțele-n cuvinte Raze albe de lumină izvorăsc din cer Ingerii mei vin în taină să mă alinte Amintiri fugare trec pe rând și pier. Frunze de gând istovite de toamnă Dezbracă amintiri răvășite de tăceri, Lacrimi ascune în perlele tale doamnă, Purtând în plete surâsul unei veri. Clipe culeg din foșnete de frunze Pe umeri porți eșarfa amurgului violet, Pe portativ de gând valsul unei muze Cu tine
TOAMNĂ DRAGĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381835_a_383164]
-
Autorului FINAL în viața-aceasta - năucit de juzi nu mi-am lăsat nădejdi - nici remușcări: vandalii - deghizați în ceasuri - cruzi în abur m-au încins - jefuind scări nu mi-e să plec - dar nici să stau nu-s vrednic am istovit un stoc de răstigniri eu nimănui nu fost-am sfeșnic - sfetnic... ci doar pocal cu sânge de jigniri strâmb merit mi-am croit din umilințe din răni și plâns - doar slove pentru carte am decăzut din ploi și din semințe
REALISM FINAL (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380499_a_381828]
-
Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri a serii
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > RĂSTIMPUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Răstimpul ăsta mut ce curge-n ape, ca pe-o icoană aburind sub feșnic, mi-a istovit scânteia prinsă-n pleoape, prinzându-mi cu lăcate somnul veșnic. Ascult cum cântă îngerii prin iarbă, scobind cununi prin suflete plecate, pe mâinile-mi răcite ploaia oarbă, mi-a șters cu fruntea-i glodul de păcate. Răstimpul ăsta-n care
RĂSTIMPUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381248_a_382577]
-
Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mi-ascultă; ai nevoie de ele! Atunci când ești voios, tu vieții îi surâde; Surâde-i lumii chiar când te irită orice! Florilor le surâde când ești descumpănit; Surâde-i plin de-ncredere omului iubit! Păstrează-ți moralul chiar când ești istovit, Și când în juru-ți totul se duce de râpă! Mereu slăvește viața: când zorile mijesc, Când soarele te arde și când ești totu- o apă! Chiar când o umbră neagră asupra ta se lasă, Spre Ceruri tu surâde și soarbe
SCRISOARE ÎN STICLĂ/ מכתב בבקבוק/VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373323_a_374652]
-
minoritari care vor o altă identitate și o altă istorie pentru neamul românesc, de a-i trimite mereu la margine pe cei ce se mai consideră încă români. E la mijloc o culpabilizare generală, de proporții, pentru ca deruta acestui neam istovit de mutilarea la față produsă de comunism să se adâncească” (în A doua schimbare la față - o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne, ediția a doua revăzută și adăugită, Editura Scara, București, 2013, pag. 508 - 509). Observ, dezamăgit, că nici
ISTORIC SAU MIT? de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373439_a_374768]
-
s-o stâng la piept dar mă oprește cerându-mi s-o privesc încă o dată se simte pe vecie adorată metafora oricând mă ispitește adorm cu ea în gând și nu mă miră când somnu-n crucea nopții-nstrăinează atunci o istovesc cu mintea trează îmi simte pasiunea și-o admiră am pângărit velinele cearceafuri în ritm de madrigaluri sau de ode am depășit situații incomode când vorbele-mi sunau a epitafuri s-a dăruit sfidându-mi nerozia de-a fi atras
INCEST de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371543_a_372872]
-
nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a avut loc în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități. Multe zile au răsunat strigatele de jale ale întregului sat rămas fără copii, până când treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a așternut apoi o tăcere grea, apăsătoare și orice activitate a încetat. Timp de mulți ani, la Costești, horele satului sau cele tradiționale în duminica Paștelui, nunțile sau alte petreceri s-au ținut în satele vecine. E lesne
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
pe tronul ceresc unde domnește alături de Dumnezeu Tatăl. De obicei, oamenii așteaptă sărbătoarea și datorită zilelor libere legale, în care speră să se odihnească. Domnul Isus, acordă odihna sufleteacă tuturor celor care sunt „trudiți și împovărați”, respectiv, obosiți lăuntric sau istoviți emoțional, care tânjesc după dragostea adevărată. El, Domnul Isus Hristos este interesat să îi salveze de sub osânda veșnică a morții și a deșertăciunii care apasă asupra vieții pământene. Rasa umană nu se poate regenera dacă nu acceptă jertfa Domnului Isus și
DESPRE TAINA ÎNTRUPĂRII LUI DUMNEZEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375015_a_376344]
-
Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului - Mama-mare, spune-mi povestea, te rog, spune-mi povestea! Altfel, nu mă culc! - Măi, Dănuțule, te roagă ma-mare, hai să facem nani, e târziu! mă implora bunica mea, istovită de munca de peste zi. Credeți că eu îmi dădeam seama? Nu, și mai cu foc o sâcâiam. Gândiți-vă, asta se întâmpla aproape în fiecare seară. - Pe care ți-o spun? mă-ntreba. - Papelcuța, Papelcuța, Papelcuța! țipam bucuroasă, nevoie mare
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
pe sat... MOTTO: „Pisica blândă zgârie rău!” (Proverb românesc) ... s-a supărat domnul prim-ministru. S-a supărat rău de tot pe cei care stau „cu mâinile încrucișate”. Bine că nu s-a supărat pe cei care dau din mâini, istovind la lopată, spărgând zăpada înghețată ce depășește incredibila înălțime de circa șase metri. S-a supărat, chipurile, pe cele aproximativ șaptezeci de victime ale unei ierni cum de mult n-a mai fost. Ei stau „cu mâinile încrucișate” pe piept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
pe sat...MOTTO :„Pisica blândă zgârie rău!”(Proverb românesc)... s-a supărat domnul prim-ministru. S-a supărat rău de tot pe cei care stau „cu mâinile încrucișate”. Bine că nu s-a supărat pe cei care dau din mâini, istovind la lopată, spărgând zăpada înghețată ce depășește incredibila înălțime de circa șase metri. S-a supărat, chipurile, pe cele aproximativ șaptezeci de victime ale unei ierni cum de mult n-a mai fost. Ei stau „cu mâinile încrucișate” pe piept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
25 noiembrie 1888, p.1, face pledoarie pentru sprijinirea ioconarilor din partea Ministerului Culturii. Alexandru Vlahuță în poezia “La icoană “ ilustrează viața chinuită de muncă a femeii de la țară care, după atâta istovire, pleacă pe jos cu copilul în brațe care istovit de atâta drum a murit.Femeia nebună de durere, observă această nenorocire chiar în fața icoanei sfinte. Era, deja, nebună și blestema icoana. Mai târziu Ion Pillat în poezia “ Sfârșit de toamnă“ vorbește de icoana ancestrală ce străbate veacurile:” Icoana tăinuită
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371190_a_372519]
-
le datora reușita. Surorile, desigur vor fi încântate iar tata, tata... va fi și el bucuros. *** Primi un pat, cu toate cele necesare traiului acolo. Merse-n recunoaștere prin clădirea mare a școlii, apoi prin curte și grădină, seara căzând istovit într-un somn profund. La infirmerie stătea mai mult noaptea, fiindcă munca la culesul merelor, la cositul și strânsul strugurilor brumați din vie, îl acapară. Trăia într-o stare de beatitudine continuă, încercând să-și închipuie viitorul apropiat de elev
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
exagerată ar putea să atragă reversul ca o fatalitate, ca o ironie a vieții. Magda, avea o putere imensă, izvorâtă din marea ei generozitate transformând lacrimile în surâs și reușind în cele mai crâncene situații, când alții ar fi plâns istoviți de prea multă durere, să aluge tristețea, să aducă liniște în jurul ei. Chiar și atunci când cumplita boală de inimă ajunsese la apogeu, încerca râzând să alunge tristețea din sufletele celor care îi erau alături. Magda, putea fi lumină și umbră
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
temperatura scade și atunci trebuie să merg mai mult pentru a mă încălzi, atunci aștept nerăbdător dimineață pentru a mă putea încălzi puțin într-un supermercado, însă cel mai greu îmi este noaptea când mă plimb la nesfârșit pe străzi istovit privind geamurile apartamentelor în care știu că dorm oameni iar eu aici în stradă istovit încerc să mai înving o noapte. - De unde ești? - Eu sunt spaniol m-am născut aici în Valencia. Am ramas surprins de răspunsul lui l-am
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
și truda din viața lor avuseseră treisprezece copii din care unsprezece mai trăiau erau căsătoriți la casele lor aveau copii, însă majoritatea dintre ei plecaseră la oraș, la lucru în fabrici sau combinate. Muncă la oi de o viață îi istovise pe bunicii mei, am observat că bunicul meu era iubit de oamenii din sat pentru calitatea să umană și pentru umorul sau. Îmi aduc aminte ca adeseori mergeam cu el pe ulițele satului și ne întâlneam cu cineva care întreba
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
pâinii, al plăcintelor ce bunica le scotea din acel cuptor mare de afară de asemenea mâncarea gustoasă pe care o pregătea. Seară cu greu ne opreau bunicii de la joaca să ne spălăm , să putem mânca, ce frumoasă era viața pe atunci istoviți de joacă ne așezăm cu bunicii în jurul mesei auzeam behăitul oilor ce veneau de la păscut în liniștea serii. Apoi lin de tot noaptea se așeza peste sat învăluind totul în întuneric iar stelele sclipeau atât de frumos pe cer, iar
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]