672 matches
-
o stâncă, și apoi ai alunecat în apă, ceea ce ți-a creat impresia că ai fost îmbrâncit. Erai cam băut, știi. {i doctorul zicea că se poate să rămâi cam buimăcit un timp, după toată povestea asta. Mă simțeam prea istovit și prea necăjit ca să mai continuu. Fusese o nebunie s-o pornesc atât de departe. — În ordine, Titus, să lăsăm lucrurile aici. Nu relata nimănui cele ce ți-a spus. Titus mă cercetă cu ochii lui înguști, de culoarea pietrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arșiță în miezul acelei veri, cum n-a mai fost.. Colbul din drum, s-a încălzit încât opărește... tălpile desculțe umblă prin el ca prin cărbuni aprinși. „O ploaie cât de mică... ar mai răcori lumea..!”, își ziceau bieții oameni istoviți... Văile și dealurile erau înecate de soarele arzător de iulie și, nici măcar abureală de vânt... Miriștile și imașul, cât bate ochiul e ars de soare. Zăpușeala era mare, nici o fărâmă de nour, cerul parcă blestemat, rămânea gol și uscat, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Iuliu Maniu, din ecourile vălurite ale „Pieții”. După pronunțarea sentinței, prin gura activistului, gloata, parcă nu mai osândea cu aceeași tărie.. nu mai condamna la moarte, și, nici nu credea că ceea ce ceruse, chiar i s-a dat. Acum stătea istovită, doborâtă sub greutatea ei, care căzuse chiar peste ea... Își cheltuise, până la ultima picătură, întreaga energie. Apoi, ca înțepenită, nevenindu-i a crede că primise ceea ce dorea... rămase mută... nu mai urla, nici nu mai condamna la moarte. Stătea ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca niște faruri în întuneric prin cotloane.. și, nu se putea ascunde... I se făcu frică. Vroia să scape, să strige: „..lasă-mă, lasămă..!”, dar totul era în zadar, glasul nu-l asculta, parcă nu era al lui. Se trezea istovit și lac de sudoare.. Îi fu rușine să le povestească camarazilor, visul.. chiar și lui Cârțu... mai ales lui. În minte, venindu-i pe loc vorbele prietenului său... „Gheorghiță, eu n am încredere în omul ăsta..!” Era doar un vis
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe urmele lor. Era puțin trecut de miezul nopții.. Răpăielile se reluară cu o înverșunare și mai mare. Trebuiau să părăsească ascunzătoarea. Peste câteva clipe își dădură drumul pe versantul nordic al Grințieșului, pe cursul abrupt și prăpăstios al Borcăi. Istoviți, flămânzi, hăituiți, asudați.. alergau bezmetic sub o ploaie de gloanțe și foc. Un snop de gloanțe se înfipse scormonind pământul la câțiva pași de Baltă. În spate se auzi un icnet și un geamăt greu. Oanță zăcea prăbușit cu fața
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cinci palme mari, domnești... înecând, străzile... Ninsoarea încetase... Soarele, palid, se ivi într o spărtură de nori.. Câțiva fulgi de zăpadă, pufoși se mai zbat încă, pe la ferestre, vrând parcă să intre.. S-a sunat deșteptarea... Ne-am trezit ca.. istoviți.. chinuiți de gânduri... Cumplita istorisire, despre căpitanul Baltă și luptătorii din munți, continua să ne stăruie în minte. Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni... izgonind liniștea sufletului. Natura încremenită, sub suflarea aspră a iernii, se contopea parcă, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se suise pe cer, aproape de amiezi. Vântul mângâia frunzele îngălbenite ale bătrânilor castani, cu un foșnet blând... abia șoptit. Castanii, care ne-au ocrotit copilăria și adolescența la umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și crengile strâmbe, sucite într-o coroană împuținată, păreau niște ființe fantastice încremenite, cătând spre cer. Era mult prea întristător, să-i revezi astfel.. Poate că.. ne așteptau!”, mă bătu un gând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
merge spre Bârlad și pleacă la 7,14 de la linia 5. Autorul încurcă mereu liniile. Linia 1 e pentru accelerate, or el o ține mereu cu „te aștept veșnic la linia-ntâi“. De mai multe ori, eroul îi aduce eroinei istovite de navetă o cafea espresso fierbinte de la bufetul din vagonul doi. Trenurile pentru navetiști, o știe oricine, n-au bufet. E adevărat că pe linia Călărași controlorul umblă la el cu un termos, dar ce vinde el clandestin e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
interior, spune Talmon. Dup) victoria din 1967, Israelul s-a putut consideră pentru scurt timp o putere militar). S-ar mai putea considera, spune Talmon Într-un manuscris pe care mi l-a trimis, „una dintre puținele ț)ri din istovita lume contemporan) ce are o finalitate”1. Consider aceast) afirmație de o important) major). Israelienii au dus un r)zboi - și nu echivalentul moral al r)zboiului pe care Il c)uta William James - care i-a c)lit. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
acută se pot distinge 3 forme: colitică, gastroenterocolitică și gastroenteritică. În faza cronică există o formă continuă cu o stare permanent nesatisfăcătoare și o formă recidivantă, cu acutizări de 2-4 săptămâni care alternează cu perioade de ameliorare. Bolnavii devin anemici, istoviți, cu semne de hipovitaminoze și chiar cu șoc toxiinfecțios. În cazuri foarte grave este posibilă perforarea intestinului cu peritonită, tromboza vaselor mezenterale și prolapsul colonului și rectului. În forma colitică a bolii apar simptome de intoxicare, inflamarea colonului și a
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
sau creator a fost zugrăvit pe frescele mănăstirilor ortodoxe. În aceeași măsură, nu orice viziune politică, artistică sau economică despre lume se poate face ecou al înțelepciunii creștine. Cei care fie adoptă sincretismul, fie mimează indiferența nu reprezintă decât speranța istovită a unor minți fără discernământ. Ambiția utopică de a realiza concordatul între Revelație și oricare ideologie a imanenței face din „Dumnezeul părinților noștri” un Absolut fără identitate - „noaptea în care toate vacile sunt negre”. Arta improvizațieitc "Arta improvizației" O viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
originare este cea care fondează diversele fascinații suscitate de monștri, atracția bestiarului, diferitele forme de fetișism, dezvoltarea actelor de posesie. Pe scurt, sălbăticirea vieții sociale. Dar recunoașterea în aceste "figuri incisive" (Nietzsche) este un mod de a reda culturii moderne istovite o vitalitate pierdută. Într-adevăr, socialitatea pe care o instaurează ele este consistentă. Ele participă la o creație comună. Din aproape în aproape, se elaborează o ambianță pe care o putem califica drept "spirituală". Mai ales prin aceea că ele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
jucat cu el biliard. Merge la ora 11½ la bal la C. Grădișteanu. Câtva timp, Elisabeta nu are nici o durere. Noaptea iarăși foarte rău, dureri violente. Ora 12½ cutremur puternic. Dormit puțin. Joi, 14/26 ianuarie Vreme minunată. Elisabeta foarte istovită. Ora 9 dejunat cu Monaco. Ora 11 Kalinderu, Marcovici, Kremnitz, Theodori examinat urechea, dureri puternice. Ora 1 luat masa cu Monaco. 3-4½ promenadă pe jos spre Cotroceni. Ora 5 la Elisabeta, care are din nou dureri violente. Ora 6½ cinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
vânătoare de urși, cu Știrbey. Foarte frig. Ora 11 în pat. Miercuri, 8 februarie/27 ianuarie Vreme minunată. -6°R. Ora 9 Theodori, cu răspuns de la dr. Lucae din Berlin, care pornește deja, speră să ajungă vineri seara. Elisabeta cam istovită, are încontinuu dureri. Ora 11½ pe gheață, foarte cald, până la ora 1. După-amiaza scris. La Elisabeta. Ora 5 Rosetti, i-am mulțumit pentru perioada cât a fost ministru. Seara cinat singur. Ora 8½ prelegere la Clubul Militar, acolo până la 10½
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Rosetti, i-am mulțumit pentru perioada cât a fost ministru. Seara cinat singur. Ora 8½ prelegere la Clubul Militar, acolo până la 10½, foarte frig. Elisabeta foarte rău. Noaptea dureri puternice. Joi, 9 februarie/28 ianuarie Vreme minunată. -8°R. Elisabeta istovită. Ora 10 ministrul de război, generalul Anghelescu, la mine. Ora 11 G. Lecca, ministrul de finanțe. Elisabeta un paroxism violent. Ora 1 luat masa singur. Durerile țin toată ziua, ea e complet distrusă, apoi Theodori aici. Seara ceva mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
7 cinat cu Monaco. Ora 8½ la Clubul Militar, prelegere (franceză) a căpitanului Berișteanu de la Artilerie, acolo până la ora 10½. Joi, 4/16 februarie Elisabeta o noapte nu prea bună, are din nou dureri violente și nu e deloc bine. Istovită și dureri de cap. Înainte de amiază generalul Anghelescu și G. Lecca, lucrat cu ei. Vreme frumoasă, vântos. După-amiaza la Elisabeta, care e la pat. Orele 4½-5½ promenadă în oraș cu Monaco, destul de cald. Elisabeta dureri cu totul îngrozitoare, e complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
în oraș cu Monaco, destul de cald. Elisabeta dureri cu totul îngrozitoare, e complet epuizată. Theodori aici. Ora 7 cinat cu Monaco. Vineri, 5/17 februarie Vreme de primăvară. Cu cloral, Elisabeta a avut o noapte destul de liniștită. Este enorm de istovită. Monaco nu prea bine. Dejunat singur. Înainte de amiază nici un ministru. Brătianu bolnav. Elisabeta aproape de a-și pierde cunoștința. Orele 2-3½ discutat reconstrucția Palatului cu arhitecții Gottereau, Savopulu și Cerkez. Plimbare cu trăsura, cu Monaco, spre Văcărești, vânt rece, praf. Ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
bună. Ora 10 generalul Anghelescu, ora 11 Lecca, ministrul de finanțe. Ora 12 primit în audiență oficială, cu discursuri, pe Keun, ca ministru rezident. Elisabetei i s-a schimbat bandajul, ceea ce i-a provocat dureri enorme și prelungite, este complet istovită și doarme. Ora 2 inspectat recruții Regimentelor 6 și 21 Dorobanți în fața cazărmii Malmaison, cei din urmă foarte bine, până la ora 3½, apoi recruții Regimentului 3 Călărași, până la ora 4½. Ora 5 înapoi. Elisabeta vioaie. Ora 5½ Brătianu la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
ea va pleca pentru totdeauna, la Cernăuți, la mama sa. Seara scris. Marți, 19/31 octombrie Vreme frumoasă, cald. Înainte de amiază Dabija, apoi Brătianu, căruia îi povestesc fatala istorie cu L. Ghica și Vlădoianu. Cu Elisabeta, care se simte foarte istovită. Eu dureri de cap. Ora 1 Crețeanu. Ora 1½ Jooris, căruia îi declar că Guillaume ori se va căsători cu E. Grădișteanu, ori va trebui să părăsească țara. El consternat. Orele 2½-4 plimbare cu trăsura, cu Elisabetai, la Văcărești, lucrările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
la București. La fel Theodori. Marți, 8 ianuarie/27 decembrie. Sf. Ștefan. Vreme minunată, cald. Elisabeta încă slăbită. Promenadă cu Sturdza. După dejun biliard cu Young și Candiano. Promenadă cu Sturdza, vânt rece. Orele 5-6 lucrat cu Sturdza. Elisabeta puțin istovită, mai târziu însă din nou vioaie. Seara biliard, apoi discutat cu Sturdza până la ora 11. Aer blând. București Miercuri, 9 ianuarie/28 decembrie. Sinaia-București. Vreme frumoasă. Elisabeta mai bine. Orele 11-12 promenadă cu Sturdza. Dejunat la Elisabeta. Ora 3 ceai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Și soarele se reflecta în geamurile de sticlă turnată. În toate direcțiile. — Frumos, spun, total nepotrivit. — Tu nu înțelegi ce-ți spun? Mă fixează cu o privire intesă și abia cum remarc urmele vineții de sub ochii lui. Dumnezeule, pare complet istovit. Lumina intră în Manhattan... și rămâne blocată aici. Blocată într-o lume în sine, și glisează înainte și înapoi, fără a reuși să scape. Păi... da, bănuiesc că ai dreptate. Doar că... uneori mai și plouă, nu? — Și cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fața începe calea întoarsă a întineririi", "redobândește castitatea privirii", "momentul când începe calea întoarsă dinspre moarte la viață", "momentul când cedează eonul întunericului acestei lumi, când încep să lumineze sufletele, când Logosul devine Luminator", "momentul când ceea ce încetează dinspre lume, istovit începe să fie, suplinit de puterea luminii nepieritoare"40. Lumea strivită și reașezată se vede nu prin ea însăși, într-o imagine fără chip, spectacol derizoriu jucat pe masca naturii pieritoare; ea e dejucată, deturnată de la vedere, demascată în clipa
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e desprinderea din ființa întemeierii, trecerea din vechea stare - a totului semnificant în afirmarea cunoscutului - spre starea de ființare liberă, desprinsă din propriul temei, detașată de orice determinare: "Privești cum zboară norii ca niște continente/ Desprinse dintr-o veche planetă istovită". Imaginea ce apare în privire se naște în chiar dispariția sau trecerea ce marchează trăirea, căci ceea ce se vede - la prima vedere - sunt norii care zboară pe cer, iar prin imaginea pe care ei o prezintă și o reprezintă în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zvîrlind banii în fața femeii, ca în Dama cu camelii?" "Integrîndu-se arcuirilor largi de lac și stofă, o femeie tînără și palidă, a cărei linie incomparabil elegantă relua parcă motivul unduit al aripilor trăsurii, părea o Damă cu camelii visătoare și istovită, absentă cu totul la celelalte șiruri de automobile și trăsuri, din care zeci de ochi căutau s-o privească măcar în fugă. Era numai o banală și lacomă cocotă, fostă servitoare, care nu cunoștea Dama cu camelii nici măcar din traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este totdeauna un mijloc de a face alta mai desăvârșită, și eu voi fi cel dintâi a aplauda pe acela ce va face mai bine” (Alexandrescu, 1957 : 65). Până atunci, sunt foarte bucuros că am terminat această lungă călătorie. și istovit. Ca la capătul unui pelerinaj. și totuși ! Lista celor care m-au sprijinit în diferite moduri de-a lungul acestor cinci ani de zile, crezând în reușita și în necesitatea acestui proiect, este prea lungă pentru a fi redată integral
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]