1,279 matches
-
creator al culturii din această zonă a continentului. În amintita perspectivă, cazul cel mai elocvent rămâne, cu siguranță, cel rusesc, unde formele nord-italiene ale arhitecturii din Milano și Bologna îndeosebi vor determina înainte și după 1500 ridicarea unui Kremlin moscovit „italico more”, adăpostind biserici și palate cu forme și detalii extraordinare tributare repertoriului decorativ al Renașterii, dar cu structuri specifice și tradiționale venind din Evul Mediu rusesc...”. Să insistăm măcar asupra unui aspect din cele mai sus amintite. În Europa de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fi cel mai jurnalistic element de scriitură. Prin el, rezumăm și atragem atenția cititorului asupra a ceea ce noi (sau redacția) considerăm a fi mai important. Scris în mai multe feluri (chapo, șapou) și, obligatoriu, cu un alt caracter de literă (italice, de pildă), chapeau-ul este un text de sine stătător sau, cum spune Michel Voirol (1992, p 35): Este un rezumat, o pregustare a întregului articol - ceva în genul vitrinei raportate la un magazin. Prin urmare, el poate fi citit independent
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
V. Pârvan, fusese ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Analele Dobrogei”, „Cele trei Crișuri”, „Ideea europeană”, „Cugetul românesc”, „Societatea de mâine”, „Universul literar”, „Făt-Frumos”, „Șezătoarea”. Cursurile sale, nepublicate, alcătuiesc o sinteză asupra clasicismului, de mare profunzime și amploare: Civilizațiile italice, Cultura greco-romană, Figuri reprezentative ale culturii latine, Literatura latină sub republică, Latina populară, izvoare, istorie, structură ș.a. În 1925, a publicat Pentru învățământul clasic și, în 1926, Reflexii asupra anticlasicismului. Studiul Originalitatea poeziei romane a rămas în manuscris. Chinuit toată
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
este la școală, căci la ei este ora douăsprezece ziua. Când Dragoș a hotărât începerea conferinței, eram doar nouă. Erau Fernand Preiassi, din America de Sud, care nu prea se duce la școală, dar nici nu este pedepsit, Alexandro Spario, din Peninsula Italică, Marius Ferentz, din aceeași provincie ca și noi, numai că în regiunea care se numea cândva Ungaria. Mai erau Miroshi Kyhuo, din Insulele Zeilor, Japonia, Dragoș Valori, din Ieșiron, la fel ca mine și încă câțiva pe care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție din spatele său. Tipic pentru Augustus! Forma circulară tradițională este doar de spoială. Să se spună că s-a inspirat de la etrusci, italici ca și ei, nu de la greci. Dar concepția vine tot din Răsăritul elenistic. Trebuie să se fi gândit la exemplul lui Alexandru cel Mare când a dat ordin să fie înălțat. — Aleea asta ne va scoate chiar lângă incintă, îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al Persiei, una dintre marile persona lități ale Antichității Dardanos - fiul lui Zeus și strămoșul legendar al troienilor; de la el și-a luat denumirea strâmtoarea Dardanele Decius Magius - strămoșul istoricului Velleius Paterculus, a trecut de par tea Romei în războiul italic deditici - ne-cetățeni romani de narius - monedă de argint, valora 4 sesterți digitus (deget) - unitate de lungime echivalentă cu 1,85 cm Dioscurii - în mitologia greacă, cei doi frați gemeni Castor și Pollux, fiii lui Zeus, născuți din unirea acestuia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ori să ceară o explicație, Magister reluă: — Acum, vino să vezi! Și, cu un gest brusc, îi ordonă să-l urmeze pe balconul larg. Ajunși la balustradă, făcu un semn cu bărbia către soldații ce făceau exerciții. — Acelea sunt milițiile italice și din Narbonense, îi spuse, înrolate cu forța, firește, din rândurile țăranilor, ale sclavilor și ale vagabonzilor. Teoretic, sunt două legiuni, dar toți la un loc nu sunt nici măcar două mii de oameni. Sprijinit cu ambele mâini de balustradă, continuă: — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în gând discursul fulminant pe care l-a rostit în acea dimineață în prezența Împăratului, și calcă, spre regretul lui, pe o schiță scrisă în cerneală, pierdută sau aruncată de cineva. (Vai mie! printre noi se găsește un prozator; folosesc italicele acolo unde poetul oriental nu le-ar folosi niciodată.) Marele Issa ne-ar sfătui cu bucurie să plasăm în grădină un bujor înfoiat. (Nici mai mult, nici mai puțin. Dacă ținem să ne ducem să vedem cu ochii noștri bujorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Dar iată că destinul a vrut să nu-i pot vorbi nici acum. Evelina Perussi - era un nume de rezonanță italiană - iar numele acesta, lămuri femeia, venea de la soțul ei, Leonardo Perussi, pe care Levantul îl atrăsese aici, din Mediterana italică, un vaporean din Sicilia, care dând de ținutul mănos și viața ușoară pe-atunci de la noi, el venit din sărăcia Siciliei, se opri în portul de amestecătură cosmopolită și nu mai plecă; la un an după aceea se căsători cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Novella; apoi Domul din Milano, Veneția. toate acestea și altele încă, îmi spuneam, le-au văzut, poate, în realitate nu în fotografii ca mine, ochii tineri pe-atunci ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac, din sudul peninsulei italice, în est, atras, aici, de pământul mănos și blestemat al răsăritului cu porturile lui bogate și cosmopolite. Trebuie să fi fost, îmi spuneam din nou, ca în ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecând de data asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fel... Ești credincios celui care ți-e credincios. Ești loial celui care ți-e loial. Dar nu aflase oare că, la Roma, Otho pusese mâna pe putere în chip laș? întrebară ambasadorii. Nu știa oare că oprima cu cruzime populațiile italice? Îl sfătuiră pe Julius Civilis să se alăture lui Vitellius, împăratul drept și generos, care era gata să intervină pentru a readuce pacea și dreptatea în Imperiu. Zeii îi dăduseră sarcina să readucă libertatea popoarelor oprimate de tiran. — Te prevenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ne întoarcem la vilă. Sunt obosită... Îmbătrânesc. Le mulțumesc zeilor că sunt bogată; asta mă pune la adăpost de injuriile rezervate celor înaintați în ani. La romani nu e ca la germani, unde bătrânii sunt tratați cu respect. În ținutul italic contează doar puterea banului. Cu puțin înainte de apusul soarelui sosi de la Roma încă unul dintre cei patru curieri numizi ai Calviei. Povesti că mulțimea ce sărbătorea în teatre ultima zi de Ceriales fusese anunțată despre moartea lui Otho și victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Caecina fusese atacat de propriii soldați, furioși că îi instigase să-l trădeze pe Vitellius, și fusese arestat de centurioni. Cele opt legiuni vitelliene își aleseseră alți comandanți, părăsiseră Hostilia și se îndreptau spre Cremona, să se alăture legiunilor întâi Italica și a douăzeci și una Rapax. Îl duceau pe Caecina în lanțuri. Din nou, Antonius Primus alese să acționeze imediat. Nu voia să aștepte ca trupele dușmane de la Hostilia să se unească cu cele de la Cremona și, în plus, era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius începu să lupte, omorându-i pe cei care-i stăteau în cale, având grijă să fie văzut atât de soldații lui, cât și de vitellieni. Continuă să înainteze până când fu sigur de victorie. Când văzu însemnele legiunilor Rapax și Italica, atacă liniile inamice, stricându-le alinierea, și îi fugări pe vitellieni. În cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai credincioși aliați în acest război... Ei sunt armata noastră. — Dar tu erai pe moarte, iar armata noastră... Patruzeci de mii de soldați, Antonius! Patruzeci de mii de soldați au dat năvală în cel mai frumos și mai bogat oraș italic, care în trecut a respins nu o dată hoardele galilor, care a rezistat în fața lui Hannibal când a ajuns aici cu elefanții lui, după ce a trecut peste Alpes... — Cremona, care l-a susținut pe Brutus împotriva lui Caesar și pe Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valens a fost pus în lanțuri și va fi trimis la noi sub escortă. — Și trupele rămase la Ariminium? — Cornelius Fuscus i-a atacat imediat pe vitellieni și a învins. A ocupat toată Umbria, Etruria și, spre apus, Picenum. Ținutul italic e împărțit în două de Appenninus. Spre miazănoapte, toate teritoriile sunt ale noastre. Mai jos de Appenninus stăpânește tot Vitellius. Rămaseră o clipă tăcuți. Caecina și Valens, trufașii generali ai lui Vitellius, ieșiseră din scenă. Lanțul muntos îi despărțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu există viitor, poate uită că, în afară de Roma, i-a rămas doar ținutul dintre Narnia și Tarracina. Toate celelalte sunt ale noastre. Legiunile din Hispania sunt de partea noastră, la fel ca Britannia, Gallia și chiar Germania. Cât despre teritoriile italice, samniții, pelignii și marsii sunt împotriva voastră. Împăratul Vespasianus deține controlul asupra Africii și a mărilor. După cum știți, acum se află la Alexandria din Aegyptus. Spuneți-i asta lui Vitellius: e de-ajuns un ordin al lui Vespasianus, și corăbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
publicul să le vadă chipurile. Cortegiul era încheiat de un drapel de soldați din milițiile urbane. Valerius oftă, privind spre cerul pe care păreau să plutească fantomele acelui an de război civil, în care mii de leșuri putreziseră pe pământul italic. Se gândi la fratele său, care acum se afla la câteva mile depărtare, gata să intre în oraș. Se gândi la el însuși; peste puțină vreme îl va înfrunta pe Skorpius. Dar dacă va pierde? Atunci avea să moară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reprezintă o luptă propriu-zisă. În Antichitate, gladiatura prevede numeroase lupte de acest tip, eliminând caracterul lor ritual și sacrificial (munera) și transformându-l în unul sportiv. Provincii: în Imperiul Roman, cu termenul „provincie” erau desemnate teritoriile - de dincolo de granițele ținutului italic, prin urmare și de dincolo de mare - diferite de Italia, ai căror locuitori erau supuși Romei și îi plăteau tribut. Guvernatorii provinciilor aveau deplină autoritate civilă și militară și drept de viață și de moarte. Primele provincii ale Imperiului au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trupurile bine legate, antrenate În zeci de bătălii, amândoi se obișnuiseră cu gândul morții și cu gustul dulce-amar al victoriei. Dar tăcerile lor erau diferite. Angelo respira tăcerea sigură de sine, tăcerea puternică și Înțeleaptă venită parcă din istoria peninsulei italice și din gloria unui imperiu apus. Amir era tăcerea unei neliniști și zbuciumul unei așteptări. Era mai tânăr și, parcă, mai trist. Tăcerea lui ascundea infinitul stepelor Asiei și dorul de a trece mai departe, de a lupta cu orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rău În același timp. Vă lipsește... - Spiritul rigoarei, completă Pietro. Spiritul metodic, ingineria, calculul care au făcut din ostașii Romei o forță de neînvins. Dar observația nu e valabilă pentru căpitanul Oană, care reprezintă, aici, exact geniul strategic al peninsulei italice. Sau, poate, al Europei Occidentale. Iar salvarea lui e o capodoperă strategică a Apărătorilor. - O capodoperă absolut inutilă dacă n-ar fi fost tocmai temperamentul moldovean al unei tinere femei gata pentru orice sacrificiu. Erina l-a găsit pe Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Conștiință, știu cît de folositoare și de importantă ești și că dacă te-aș fi ascultat n-aș fi intrat În toate necazurile În care am intrat, da’ n-ai putea s-o iei mai ușor? Știu - conștiința vorbește În italice, Însă tu parcă folosești enorme caractere gotice Îngroșate. Te-aș asculta la fel de atent, Conștiință, și dacă n-ai Încerca să mă sperii. La fel cum aș fi luat foarte În serios cele zece porunci, chiar dacă n-ar fi fost gravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
deviat prin filtrul tradiției aramaice: „El ne va face să trăim în zilele mângâierii care vor veni; în ziua învierii morților el ne va ridica și ne va face să fim în fața lui” (Os 3,6, după Targum; textul în italic indică diferențele în aramaică). Textul nu numai că a fost parafrazat pentru a da mai multă intensitate ideii de înviere (care nu era tocmai semnificația originală a sublinierii ebraice), dar a dobândit în plus o nuanță mesianică prin cuvintele „în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
redactării, este imposibil să le utilizăm ca izvoare ale timpului despre care se povestește. Din motivele expuse mai sus nu ne putem folosi de expresii precum „cucerirea Canaanului”, „ligă de triburi” (numită impropriu de unii „amficționie”, după modelul elenist și italic) sau „nomadism” cu trimitere la patriarhi (prezentați însă întotdeauna ca migratori, o condiție socialmente diferită; cf. Soggin 1997, partea II, Introd. 1.2) pentru motivele expuse mai sus (vezi 1.2.a-b; 2.2.b; 3.2.b). b
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
stindardul ei patria noastră să fie înălțată, și să se adeverească, sub auspiciile ei, cuvintele cunoscute ale lui Petrarca: Virtutea, împotriva furiei ce-a-ncins urgia, Va prinde armele! Și lupta, ca de soartă, Scurtă va fi, căci vrednicia În italicele inimi încă nu e moartă.
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]