256 matches
-
apoi poemul se Întoarce din nou la tabăra leșească, revine la tabăra română și rămîne aici două cînturi (al V-lea fiind dedicat lui Ștefan și celebrului său discurs), pentru ca În următoarele două (Asaltul și Lupta), cînd ritmul evocării se iuțește, privirea să treacă mai repede de la teză la antiteză și invers, făcînd naveta de la un cîmp la altul. Ultimul cînt (al VIII-lea) elucidează legenda și exprimă fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dezvoltă ideea iuprii lumii și, fatal, a sentimentelor: „Pe cînd eram odată Ca dînsa-n lume fată Noi nu știam ce este pustiul de iubit, Dar Îns-acum o fată De tot este schimbată, Iubește cît de mică că lumea s-a iuțit”... Fata tînără pe patul morții este, tot așa, o „floarea matinală”, o „tînără suflare.”, o copiliță, În fine, care-și Încetează cîntecul În dimineața vieții. Se observă chiar un regres al vîrstei erotice, de la Văcărești la Bolintineanu și, În genere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în văzduhul albastru, îți evoca miile de hornuri vesele dintr-o metropolă, întrezărite de vreun călăreț ajuns pe un deal într-o dimineață, dulce de toamnă. Aidoma unei armate în marș ce se apropie de un defileu neprietenos din munți, iuțindu-și pasul, pentru a lăsa cît mai grabnic în urmă primejdioasa trecătoare și a se desfășura iarăși pe cîmpie, într-o relativă siguranță - uriașa oaste a balenelor înainta repede prin strîmtoare, strîngîndu-și treptat poalele semicercului și înotînd în centrul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unde bărbații cântă molcom În ritmul neputincios și al țipetelor plângărețe ale păsării care murea de sete, deoarece izvorul secase. Deodată, ca din Întâmplare, dansatorul vâra mâna Într-o groapă (se presupune plină cu apă n.n). Ritmul cântecului se iuțea pe loc, În timp ce porumbelul cu o expresie de bucurie nebună Își stropea fața și bea cu zgomot și cu lăcomie din acel ochi de apă 274. În actul următor se povestea despre „omul curcan sălbatic”, unde doi dansatori țopăiau pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Până acum nimic nu ni s-a părut deosebit. De aceea cerem imperativ ghidului să ne arate curioasele sicrie. Docil, cu zâmbetul pe buze, dar ușor intrigat că i-am Întrerupt șirul narațiunii, filipinezul ne făcu semn cu mâna și iuți pasul, intrând În pădure. L-am urmat, fără comentarii, timp de zece minute, până la o vale abruptă ce se căsca amenințătoare. Pe versantul opus, În niște firide stâncoase, ridicate deasupra râului ce se prelingea domol la vale, se vedeau, În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de perechi bat Someșana cu pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se Învâltorește, se așează În starturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire. Cu cât Briceag iuțește cântecul, cu atât flăcăii se Îndârjesc, Își Înfloresc jocul, trec fetele pe subt mână, le dau drumul să se Învârtească singure, țopăie pe loc ridicând tălpile, Își ciocnesc zgomotos călcâiele, Își pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nădușite...” În continuare naratorul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]