57,455 matches
-
pasiunilor care se dezlănțuie devastator și muzical... În același sens, "vocile ilustre" au devenit actori de film: expresivitatea Angelei Gheorghiu, în viziunea regizorului, e menită să evoce marile actrițe ale filmului mut! Și Roberto Alagna - Caravadossi, cel care n-a iubit niciodată viață mai mult decît în clipa morții -, si Ruggero Raimondi - Scarpia, cel care recunoaște "Țoșca, mă faci să-l uit pe Dumnezeu" - sînt, în filmul lui Jacquot, nu atît - sau nu numai - "voci", cît figuri cinematografice care se țin
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
privitorul avizat rămîne, după Franzela exilului, sur sa soif. Iar privitorul neavizat, să zicem un școlar conștiincios, nu află prea multe: nu află, de fapt, "cum a trăit Caragiale la Berlin", cu cine era acolo, cu cine locuia, pe cine iubea, cum își petrecea ziua, ce a trăit, ce a scris, ce n-a reușit să scrie, ce dimensiune nouă i-a adăugat operei lui, cum a murit, ce a constatat doctorul la autopsie etc... La conferința de presă, directorul FAV
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
ordine de idei, că "Dl Caragiale ne face greutăți și astăzi"! Problema este că și noi îi facem greutăți domnului Caragiale! În finalul filmului, ca un fel de "justificare" a rămînerii la suprafața lucrurilor, aflăm un citat din Caragiale: "Ah, iubește-mă, dar nu intra, mă rog frumos, ca într-un dulap de lemn, în sertarele unde se ascund măruntaiele mele. Căci asta, mă rog frumos, mă doare"... Citatul e cît se poate de adevărat, atunci cînd e vorba de un
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
N-am crezut și nu cred că Ion Iliescu e soluția de care avea nevoie România. Dar cu atât mai puțin cred că avem vreo șansă dacă încăpem pe mâinile lui Năstase A. La rigoare, Iliescu e mulțumit că-l iubesc artiștii (actorii și cântăreții, îndeosebi). Năstase A. nu vrea iubire. El vrea dictatură, el vrea un cor mut de douăzeci de milioane de aplaudaci și o singură voce androgină, de tenor-soprană, pe care s-o urmăm orbește, chiar dacă, și mai
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
și scena de amor alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci, și mirîndu-se, perfid, că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!...
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci, și mirîndu-se, perfid, că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!...
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci, și mirîndu-se, perfid, că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!...
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci, și mirîndu-se, perfid, că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!...
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci, și mirîndu-se, perfid, că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște: Te iubesc, te iubesc, te iubesc!...
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
confiscate odinioară tatălui ei (renegat), ea nu este azi decât o ființă anulată: dublu anulată, auto-anulată. Căci procesul se intentează nu pentru a se face dreptate, ci pentru a-l distruge pe acuzat; cum a spus Brod: cel care nu iubește pe nimeni, care nu cunoaște decât flirtul, trebuie să moară; astfel K. este strangulat, Buharin spânzurat. Chiar atunci când este intentat morților, un proces este modalitatea de a putea fi condamnați la moarte a doua oară: arzându-le cărțile, îndepărtându-le
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
Leo Butnaru Temeiul nostru Contemporanii îl supranumiseră pe Velimir Hlebnikov (1885-1922) "minune care a ajuns până în zilele noastre". I se mai spunea "Lobacevski al limbajului" și "întemeietorul unui întreg sistem periodic al cuvintelor". Spre exemplu, din verbul liubiti = a iubi, prolificul verbocreator a derivat circa 500 (!) de noțiuni afine, stăpânind o logotehnie debordantă. Poet vizionar, se considera în stare a prezice cursul istoriei umane, încă în 1905 indicând anul 1917 drept cel al căderii Imperiului Rus. Spera ca, prin sinteze
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Armate, pentru a fi folosiți în luptele de gherilă din Villarica etc. Intenționat am lăsat la urmă iubirea. Vivir para contarla este o carte despre dragoste. Iubiri pasagere, în bordeluri, în patul Martinei Fonseca - care l-a învățat cum să iubească, dar să și studieze, dragostea Nigromantei, care era să-l coste viața, și, în fine, iubirea discretă, plină de avataruri, dar durabilă, pentru cea care avea să-i devină soție, Mercedes Barcha. Copilă fiind, Mercedes îi spusese că „nu s-
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
exploatînd în mod necinstit emoțiile naturale ale cititorilor. Există emoții așa-zicînd universale și inevitabile, stîrnite în noi de evocarea unor boli incurabile, mai ales dacă ating oameni tineri, de moartea prematură a copiilor, de abandonurile silite ale celor care se iubesc, de o soartă nefericită etc. Scriitorii care profită de noi în acest fel nu pot să scrie decît opere false, care nu le pretind nici un efort literar. O specie a melodramei este literatura sentimentală, din care nu lipsește happy-end-ul, nu
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
am zâmbit reciproc, am flirtat. Cu puține însă mi-am îngăduit să merg acasă. Și nu că aș fi misogin sau sărăntoc, dar a deschide o carte e ca și cum ai dezbrăca o femeie. Iar a o citi înseamnă să o iubești (cu sau fără patimă). Or, e cel puțin un act de teribilism juvenil să iubești mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
nu că aș fi misogin sau sărăntoc, dar a deschide o carte e ca și cum ai dezbrăca o femeie. Iar a o citi înseamnă să o iubești (cu sau fără patimă). Or, e cel puțin un act de teribilism juvenil să iubești mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
și asupra actrițelor: vedem femei între ele, dar mai ales actrițe între ele! Îmi trebuiau deci staruri de cinema, pentru ca spectatorul să perceapă în același timp identitatea personajului și pe cea a actriței. Lumea vine la spectacol ca să vadă staruri iubindu-se, urlînd unele la altele, certîndu-se, îmbrățișîndu-se... Cinematograful ca un circ: opt staruri într-o cușcă, fiare gata să se devore. Așa că filmul nu putea fi decît îmbogățit de prezența unor mari actrițe, foarte cunoscute, care n-au mai filmat
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
compromisese și energii morale care păreau definitiv de domeniul istoriei. La sfîrșitul deceniului al șaselea și, apoi, cu mai multă forță, la începutul deceniului al optulea, naționalismul i-a cucerit pe comuniștii români și chiar și pe cei care nu iubeau comunismul, dar vedeau în convertirea lui la idealuri patriotice, antirusești, o posibilă ieșire din tunel. Abilitatea lui Dej (care în 1958 a obținut retragerea armatei sovietice din România, iar în 1964 a declanșat o campanie populară împotriva vecinului de la Răsărit
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
Și ea era nemăritată. Urâtă - n-aș spune - e gânditoare. A început să vină de capul ei, genul spălat, călcat... Am început să trăim împreună de Paște... Mint, de Sfânta Paraschiva... Altminteri, după lucru, era pustietate... Cât poți să te iubești?... Am trăit un an... Cum de-a rămas grea, nu înțeleg... Stătea, câteodată, ca lemnul. Zic: "Tu, cumva, ai adormit?" - "Nu, - zice, - aud tot". - Zic: "Nu prea ești focoasă." Iar ea: "Parcă arde lumina la bucătărie..." "De unde ai scos-o
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
am rămas la unicul tabiet pe care mi-l mai pot permite și anume, scrisul. Însă în condiții de austeritate, restructurare și reformă... - Aveți un scriitor preferat? - Nu - îi prefer pe toți! - Personajele - pozitive sau negative - sunt progeniturile scriitorului. Le iubiți fără discriminare? - Nu-mi pot iubi toți copiii! De pildă, în Contratimp, am un personaj care-mi inspiră mereu, chiar și astăzi, palme. De fapt, este vorba despre Reptilică, fost director corupt al unei edituri centrale, fost membru supleant în
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
care mi-l mai pot permite și anume, scrisul. Însă în condiții de austeritate, restructurare și reformă... - Aveți un scriitor preferat? - Nu - îi prefer pe toți! - Personajele - pozitive sau negative - sunt progeniturile scriitorului. Le iubiți fără discriminare? - Nu-mi pot iubi toți copiii! De pildă, în Contratimp, am un personaj care-mi inspiră mereu, chiar și astăzi, palme. De fapt, este vorba despre Reptilică, fost director corupt al unei edituri centrale, fost membru supleant în C.C. al P.C.R., actualmente prezent pe
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
de Azur, să am 92 de ani și să-mi scriu romanele în continuare. Așa cum i s-a întâmplat domniei-sale. Fără să deie vreo șpagă editorilor, ca să fie tipărit. Mă rog, fiecare cu norocul lui. Unii-s directori, alții milionari. - Iubiți oamenii, ca posibile personaje ale operei dumneavoastră? - Cum să nu? Ar mai exista ceva din opera mea, hai, că mă dau și mare, pomenind despre "opera" personalității subsemnatului, de n-ar fi existat lumea ce mă înconjoară? - Din ce mediu
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
roman umoristic, mai anii din urmă, pentru tineret, Expediția Nistrul 2, cu eroi dintre vecinii mei de uliță. Cred că vă imaginați că succesul a fost uriaș. Ca și vânzarea. Deci, ce mai bravură, sunt cunoscut în localitate. Și-i iubesc tare mult pe găgenari. Indiferent de partidul din care fac parte. - Aveți un personaj creat de dumneavoastră la care țineți foarte mult și un altul care vă e antipatic? - Personajul cel mai simpatic mie, din romanele mele, mi-s tot
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
nu m-aș fi luat de bărbat. Chiar stau și mă întreb, de multe ori, cum de mă suportă bulgăroaica de Pencke, nevastă-mea, de peste 55 de ani? De fapt, nimeni dintre noi doi nu știe, care pe care-l iubește mai mult, de-atâta amar de vreme. - În mare parte opera dumneavoastră se adresează tineretului, chiar și o parte însemnată din traducerile pe care le-ați făcut... S-ar zice că le-ați ales - greșesc? - De-aia! Fiindcă prețuiesc mereu
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
această singurătate am impresia că intru "în casa mea" mă adun. Nu pot să spun că-mi lipsește România, dar mă gîndesc la ea ca la o prezență extrem de dragă, mai dragă ca oricînd. Aici simt mai mult că-mi iubesc țara decît pînă acuma! R. B.: Mulțumesc, Nora Iuga.
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
Marina Constantinescu Sînt patrioată. Și nu glumesc cînd spun asta. N-am plecat, am rămas în țărișoară pentru că o iubesc, îmi iubesc părinții, prietenii și cîteva locuri din cîteva cimitire, unde se odihnesc oameni pe care i-am prețuit. Ca orice român, mai mult sau mai puțin responsabil, mai mult sau mai puțin conștient, m-am bucurat (nu foarte dezmățat
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]