11,439 matches
-
inima iernii * ieri s-a încheiat pacea între stăpânul nostru și dușmani dar azi am călărit la bătălie ca să luptăm chiar pentru noi sus am purtat capul unui ostaș pe care l-am omorât pentru hamuri și scut Lu Li iubita mea stă într-un nor de tămâie făcând placul traducătorului împărătesc veste ce-mi înnourează mințile am lovit tare calul el s-a uitat la mine fără a-nțelege * șeful satului i-a dăruit stăpânului nostru doi iubiți de jad
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ce-mi înnourează mințile am lovit tare calul el s-a uitat la mine fără a-nțelege * șeful satului i-a dăruit stăpânului nostru doi iubiți de jad i-am trecut din mână în mână fiecare s-a gândit la iubita lui când figurinele au fost înapoiate jadul se întunecase de-atâta iubire * în seara asta bucătarul n-a găsit decât un biet cățel fiertura a fost chioară steaua de pe cer căreia unii-i spun Câinele ne-a umplut bolurile goale
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
pe doi oboseala poate fi învinsă numai cu somnul cel intens rămuros numai cu somnul cel intens somnoros somnul de bronz al purității neliniștite imflamate pînă-n străfunduri scurt pe doi submarinul celebru nautilus va pleca numai cu mine și cu iubita mea în marea epocala senzaționala călătorie numai cu mine și cu poemul meu cel nevăzut de broaștele orăcăitoare de la suprafața lacului obscur numit țară literară fără verticalitate și fară coloana presupus vertebrală așezată nemijlocit la vedere scurt pe doi arde
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
Soldatul care declanșează, c-o împușcătură, toată mașinăria nemțoaicei. (O, mai ales turcul care caută să taie sînii unei turcoaice, sînii pe care ba și-i arată, ba și-i ascunde!). Neasemuita, nostalgica poveste a lui Terapont ce-și găsește iubita ideală peste țări și mări. Panouri, parcă, de bîlci, pictate naiv, sfîșietor de blînd, în culori voit stîngace. Și ce melodie secretă se degajă din frază, din aranjarea cuvintelor! Îmi cîntă sufletul dulce-amar în timpul lecturii. Și am ajuns doar la
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
privim pe aceeași fereastră În nemăsură, Acolo unde formele știu să fie Create de o sfântă scriptură. Urc, să mă desfășor. Sunt pânzele corăbiei de aur și argint, La cârmă cu îngerul păzitor Ce-și trece degetele peste sânul tău, Iubito din regiunea semnalului sfânt, Muntele dus la cer de vânt. Prezența ta mi-e corp în timpul În care mai trăim Pentru a ne spune cuvintele de pe urmă. Ele au potopul drept oglindă, Au ființă arzând de săgetător, Au țipătul de
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Care-i țin cald și îl îngheață! Așa învăț pe dinafară laudele Pentru lucrurile pure și bune Din care îmi fac foame și sete. Voi, cei din paradis, așteptați-mă, voi întârzia. Am încă pe piele și pe măduvă mâna iubitei. Ea nu mai vrea să plec Din matricea scâncind a coastei mele. Hei, împărați și regi și guvernanți Ai pământului, dați-mi răgazul să cânt Această mână cu mine în ea, Având știința celui ce poate Să scrumească totul, iar
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
sie însuși boltă. Încă îmi ești nevăzută, minune, Virginitate, a mântuirii escortă. Te pleci peste lume încătușată De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt orice pată, Fii alb ca divinul din scut - Îmi spune iubita pe când mă adoarme Cu obscurul în lumina ei. Prin prosternare am înaltele arme, Sunt fântâna în groapa cu lei. Lumea cealaltă pentru aceasta e geană, Se bate peste ochiul cu miresme Primite de la sfintele tale glezne Pe care depun ceea ce
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem de dragoste Nu se stingea țigara pe jumătate îngropată-n nisip, de parcă o mare întreagă trecând peste solzii jarului treaz, noapte de noapte, nu ar mai fi putut să îl stingă - se opintea doar în el
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem. Am înțeles atunci că lupta se sfârșise, înainte de a se fi decis un învingător. În curte, lumina întrupată
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
sau trei luni mai târziu, când până și copiii din bloc știau că Lisa mă părăsise. Se știa, de asemenea, grație bunăvoinței dezinteresate a comentatorilor de la Europa Liberă și a respectului lor pentru adevăr, că generalul Gabi și mult, mult iubita lui Lisa se vânduseră americanilor și că eu eram încornoratul principal al țării și al națiunii. În treacăt spus, le sunt și azi recunoscător celor de la Europa Liberă, fiindcă un alt moment de glorie autentică n-am mai cunoscut de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
și am rămas acolo. Dar bărbatul... l-am găsit zăcînd sub un tufiș... a murit în brațele mele. Am început să plîng. - E acolo, afară, acoperit de frunze, singur. Ilinca m-a îmbrățișat, leganindu-ma că pe un copil. - Nu plînge, iubito, a șoptit, blînd. Dumnezeu a avut milă de el, acum e dincolo de orice suferință. Odihneasca-se în pace! - Dar soția lui, am suspinat, m-a rugat să-i spun, iar eu nu știu nici cum o cheamă. - Linisteste-te, Țină
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
sale" ( Conștiința unei generați). Pe acest tânăr Al. Cerna-Rădulescu îl angajează la corectura săptămânalului "de șarjă, teatru și humor" "Nastratin", iar poetul comunist Ștefan Popescu la "Institutul de statistică". Iată scrisoarea de recomandare a lui Geo Dumitrescu către Ștefan Popescu: "Iubite nene Ștef, Fără a fi într-o situație cu mult alta decât a individului ce ț se prezintă, îndrăznesc totuși a-ț arăta cu degetul cazul de revoltătoare mizerie a acestui băiat care are pretenția de a nu muri de
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
-Literatura și politica în România după 1945, București, FCR, 2001, p. 197). În felul acesta, lumea ficțională distopică imaginată de Orwell în Nineteen Eighty-Four (1949), cu un stat polițienesc plin cu delatori care dezvăluie gîndurile "ilegale" ale părintelui, fratelui sau iubitei și cea construită de Bradbury în Fahrenheit 451 (1951), cu echipe de pompieri-piromani care transformă în cenușă cărțile periculoase ale unei societăți abrutizate ideologic și aseptizate intelectual, își dau mîna în "realitatea reală" a României lui Nicolae Ceaușescu. Considerate de
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
capul liniei, vei fi Întocmai celui căruia-ntr-o zi I s-a deschis spre univers auzul. Și-a devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
Mihai Minculescu Remember Cât cer îți trebuie să-mi dărui, cât cer îți trebuie să scrii? Iubita mea, sunt prea pustii cărările ce azi mi le adulmeci. Iubita mea, e prea târziu și cântecul zadarnic tu îl dumici cu flori d-ienibahar și în duminici era a patra oară când credeam atâta cât să plângă clipa era
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Mihai Minculescu Remember Cât cer îți trebuie să-mi dărui, cât cer îți trebuie să scrii? Iubita mea, sunt prea pustii cărările ce azi mi le adulmeci. Iubita mea, e prea târziu și cântecul zadarnic tu îl dumici cu flori d-ienibahar și în duminici era a patra oară când credeam atâta cât să plângă clipa era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
o statuie Ca o nimfă cu picioarele strâmbe Tu-mi erai O zi și o noapte din viața toată Mult târziu mi-erai O noapte întreagă Cât te iubeam În desaga de noapte Doar noi puteam fi. Scrisoare pentru o iubită Trebuie să bagi pe foc Tot ce ne leagă de nemurire O iubire O altă iubire la antipod Du-te la obârșii La mânăstire du-te O să mori pentru o bună poezie Pentru un vers Du-te Fii o clepsidră
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
acest tînăr plin de viață citea cu pasiune tot ce-i cădea în mînă și a început, ca un soi de compensație pentru munca grea de zi cu zi din gospodărie, să compună versuri. În dialect scoțian își proslăvea nenumăratele iubite, băutura și muzica, își căina necazurile amoroase, scria despre frumusețea unei dimineți de vară ca și despre păduchele de pe gulerul de blană al unei cucoane. Versurile satirice despre ierarhiile rigide din biserică și societate i-au adus simpatia celor de-
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
dizolvă orice tabuuri. Erotismul poeziilor este, în același timp, diafan și truculent, amestec de promiscuitate și sublim: "Te iubeam atât de platonic,/ Încât mi se bătuciseră irișii/ Care-ți călcau sânul,/ Ca-ntr-un descântec de mai/ Și cerul horea, iubito, horea a pustiu./ Tu erai udă toată și ardeai,/ Din tâmple îți abureau vălătuci de luceferi,/ Se umpluse planeta de-un sărut argintiu;/ Senzualitatea ta se agăța cu disperare/ De bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii,/ Dar eu
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
udă toată și ardeai,/ Din tâmple îți abureau vălătuci de luceferi,/ Se umpluse planeta de-un sărut argintiu;/ Senzualitatea ta se agăța cu disperare/ De bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii,/ Dar eu abia mă reîntorsesem cu greu, iubito, de departe,/ Acolo unde simplul sex oral, 69 ori rafinatele perversiuni/ ale Orientului nu vor mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau la crâșma morții, cu străbunii." (Tristeți de dincolo) Povestioarele din cea de-a doua parte a volumului
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
ar exista s-ar găsi de bună seamă un loc și pentru noi undeva aiurea într-un vis. Ba nu acolo pentru că și visele-n ultima vreme se împlinesc devin ceea ce știu să devină cel puțin jocuri de noroc alte iubite alte despărțiri. La ce bun realitatea? Întrebare pusă cu biciul ca să rămână săpată în carne și ca să te ferești să-i răspunzi pentru că nu ochiul inventează lumea ci cuvântul și nu numai ca să o facă să sune.
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
hieratice... Nu strecura întrebări inutile: cînd?... cum?... unde?... de ce?... Obișnuiește-te, e tărăboanța ta pe veci. Cu ochii inflamați, cu încheieturile dureroase, cu inima cîrcel. Muncește, muncește! Cară pietroaie prețioase. Întemeiază-ți fiece zi. Și gîndește-te, gîndește-te neîntrerupt la hachițele iubitei ideale, la boiul ei cu șolduri electromagnetice și sîni transalpini. Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei!
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
ghețarilor eu unul având impresia că bărbatul ce o ține de braț (exact: ca într-o pictură de Chagall) e unul din poeții români sinucigași ambii cu picioarele gracile plutind deasupra stranelor altarelor reci precum scria condrumeața sau poate chiar iubita colegului nostru care în loc să traverseze Styxul traversează Oceanul Înghețat de Nord. Absoluta autoreferențialitate Câteodată îmi zic că dacă există Dumnezeu din câte se vede el nu e decât un privitor ca la teatru întruchipând desăvârșit nepăsarea modelatorului față de malformațiile propriei
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei care speră. * * * Încearcă, iubito, Încearcă te rog de-nțelege De ce vom lăsa peste lucruri Praf să se-așeze Mai toarnă-mi un ultim pahar Și hai te gătește; Eu voi rămâne în frac, Tu puneți rochia de moar. Platanii se scutură-n parc, În
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]