475 matches
-
profeți mincinoși au ieșit în lume” (1In. 4,1). Apoi Iuda, fratele lui Iacob, spune lucruri asemănătoare: „În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei care, fără nici o teamă își sunt loruși păstori” (Iuda 18). Așadar, teologii și apostolii sunt în perfect acord în această privință [...]. Atunci când Domnul Isus Cristos a luat trup din sfânta și preacurata Fecioară, a ales seminția lui Iuda din care să se nască [la cea dintâi venire]. Caracterul împărătesc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în el crucea de mare preț și de viață făcătoare; celălalt va da, de asemenea, propriul semn. Domnul s‑a arătat în chip de om; celălalt va veni și el sub formă umană. Cristos s‑a ridicat dintre iudei; dintre iudei se va naște și celălalt. Cristos a vorbit de trupul său ca de un templu și l‑a înviat a treia zi; și celălalt va face să fie ridicat un templu din pietre la Ierusalim. Uneltirile sale amăgitoare se vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
gropar”, „printre zeii de lemn”, obosiți și burduhănoși, este Laios profet, Oedip, dar mai ales Hamlet. E pehlivan, „rege al destinelor intermediare”, călăuză în exod ca Moise, bolnav de aer, tremurător și exanguu, dar și barbar. Este Manole și Caiafa, iudă cu chip cristic și demon fără identitate. Jumătate este simultan toate acestea, iar „seara, când lumea s-a golit de regi, / ne mai jucăm puțin de-a curțile mâhnite/[...] Hai să izbim cu sceptrele în pământ./ Hai de-a bastarzii
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
precum arhimandritul Emilianos împlinește lucrarea pedagogică în slujba celor care, „abătuți spre basme” (II Timotei 4, 3-4), sunt doar niște „îmbuibați de ei înșiși, nori fără apă, purtați de vânturi, pomi tomnatici, fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați” (Iuda 1, 12). O calitate remarcabilă a cuvântărilor arhimandritului Emilianos o reprezintă aristocrația stilului și absența tonului polemic. De aici provine limpezimea interioară și agilitatea duhovnicească a vorbitorului. Din primele pagini ale volumului, cititorul este surprins de prospețimea pascală a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o modificare de proporții a valorilor tradițional-creștine, În sensul unei repăgânizări profunde, plecând de la raportul de forță masculin-feminin și reutilizând fără complexe acel „fond secret” al memoriei creștine, refulat cu violență de Tradiția oficială sub eticheta „erezii”. PAGINĂ NOUĂ 2. Iuda Iscariotul Între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Il se peut que dans tout traître il y ait une soif d’opprobre, et que le choix qu’il fait d’un mode
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat, vulgata răspândită de National Geografic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe scurt, voi prezenta câteva reconfigurări moderne ale personajului nostru În eseul filozofic și În literatură. Iuda În Noul Testament În Noul Testament există o evoluție a figurii lui Iuda Iscariotul, de la Marcu și Matei la Ioan, În sensul umbririi ei treptate, până la Înnegrire. Această evoluție se poate constata și statistic. Unii cercetători scrupuloși au mers până acolo Încât
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și Skarièthj. De asemenea, Codex Sinaiticus are, la Ioan 6,71, lecțiunea specială: apo Karioutou, „din Kariot”. Trebuie insistat asupra faptului că prima parte a numelui, „Iuda”, nu are, la epoca respectivă, nici urmă de conotație peiorativă. Dimpotrivă! Împreună cu „Isus”, „Iuda” era cel mai frecvent nume dat copiilor evrei de parte bărbătească, În secolul I. În Noul Testament există opt personaje cu acest nume, Între care un fiu al lui Iacob, alt apostol (Lc. 6,16; Fapte 1,13); un frate al
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mult după misiunea lui Isus. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, În acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă În legătură cu verbul aramean scheqar, „a Înșela”. Iuda Iscariotul ar Însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând de la același raționament, pune numele În legătură cu rădăcina sagar/sakar, „a preda”, tradus În LXX prin paradidonai. „Iscarioth” Înseamnă, În acest caz, „cel care urmează să-l predea” [pe Isus
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, În acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă În legătură cu verbul aramean scheqar, „a Înșela”. Iuda Iscariotul ar Însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând de la același raționament, pune numele În legătură cu rădăcina sagar/sakar, „a preda”, tradus În LXX prin paradidonai. „Iscarioth” Înseamnă, În acest caz, „cel care urmează să-l predea” [pe Isus], iar adăugirea din Mc. 3
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece. Or, cel puțin la Marcu, există o opoziție radicală Între Galileea și Ierusalim, prima fiind tot timpul conotată pozitiv (miracole, adunarea apostolilor, chemarea lor după Înviere), al doilea, negativ (predarea, procesul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai sus, susceptibilă a fi Îmbogățită, ne conduce spre o serie de concluzii destul de tulburătoare. Observăm, din inventarul parcurs, că verbul paradidomi caracterizează acțiuni săvârșite de Dumnezeu, de Isus, de Pilat, de oameni, În general. Între aceștia se numără și Iuda Iscariotul. Nu există nici o rațiune, cel puțin de ordin filologic, pentru ca verbul respectiv să fie tradus prin „a vinde” sau „a trăda”. Fapta lui Iuda nu poate fi pusă Într-un registru separat de al acțiunilor săvârșite de Dumnezeu, Isus
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dat În mâinile păcătoșilor”. Singurătatea lui Isus este absolută: cei doisprezece Îl părăsesc cu toții, nu doar Iuda. Această singurătate va atinge punctul maxim În momentul În care Fiul se va simți părăsit de Însuși Tatăl, dar aceasta e altă chestiune. Iuda apare grăbit, „ca din senin” (sugestia verbului grecesc), Însoțit de „o mulțime” Înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii lor era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut fi Împărțiți săracilor. Tot din relatarea de mai sus reiese că Iuda Însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au arătat Însă „foarte bucuroși”, făgăduindu-i acestuia „argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează Întrucâtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: „Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind cuprins de Îngrijorare/părându-i rău (metameletheis), le-a Înapoiat (estrepsen) cei treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor, zicând: Am greșit dând (paradoun) sânge nevinovat. Ei au zis: Ce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
secolelor. Ele accentuează și mai mult aporia sugerată mai sus: cum a fost fost posibil ca printre apostolii desemnați de Isus În persoană să se numere un asemenea individ precum cel descris de Ioan și care nu prea concordă cu Iuda din Sinoptice? Dar să mergem mai departe, fiindcă povestea nu s-a Încheiat. Aș spune că Ioan face din ultima Cină momentul supremei răfuieli (13,1-30). Dacă, În Evanghelia după Luca, lui Iuda nu i se acordă nici o atenție și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
arhiereilor și bătrânilor, dovadă limpede că se dezice de fapta sa, care Între timp capătase cu totul alte dimensiuni. Mai mult, aruncarea banilor În templu, urmată de retragerea (anahoresis) de la locul mârșăviei pune o stavilă Între el și complicii săi. Iuda realizează că a fost tras pe sfoară, că arhiereii n-au respectat Înțelegerea. El nu se pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de Îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea Întoarcerii la Dumnezeu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Faptele apostolilor. La Matei, Iuda se spânzură; În Fapte, el cade „cu fața În jos” (exact: „cu capul Înainte”) și crapă la mijloc, plesnește În două. La Matei, arhiereii cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când În Fapte se spune că Iuda Însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de Încercări de armonizare a celor două relatări, Însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina” dobândită cu cei treizeci de arginți, cred că avem de-a face cu o explicație etiologică retroactivă. Matei spune că arhiereii au cumpărat terenul, numindu-l „țarina sângelui”; Luca, dimpotrivă, afirmă că Iuda Însuși l-a dobândit, Înainte de „a crăpa” și că din cauza morții sale „toxice” locul a fost botezat ca atare. Elementul comun este numele: „țarina sângelui”. Probabil bucata de pământ purta deja numele respectiv, iar evangheliștii nu fac decât să speculeze
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ele nici nu pot primi răspunsuri definitive, ca toate chestiunile profund umane și profund religioase. În primul rând, cum se explică participarea lui Iuda la Cina de Taină, mai precis la prima liturghie din istoria Bisericii? Apoi, din ce cauză Iuda L-a predat pe Isus Sinedriului? În fine, de ce a fost necesară trădarea pentru economia mântuirii? Sunt interogații care-i vor obseda nu doar pe teologi, de-a lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori precum Papini
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Îl consideră pe Iuda, aproape În bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea. Iuda Îl dă pe Isus În mâinile arhiereilor Întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă Încetul cu Încetul În ură
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a fost ales de Isus Între cei doisprezece și că i s-a Încredințat vistieria grupului arată că toată lumea avea Încredere În el. Ucenicia lui Iuda, Într-o primă etapă, n-a fost mincinoasă, ci cât se poate de autentică. Iuda L-a iubit realmente pe Isus, așa cum Acesta și-a iubit realmente „trezorierul”. În 20,17, Matei scrie că Isus i-a luat deoparte pe „cei doisprezece”, ca să le destăinuie, În secret, ce I se va Întâmpla În Ierusalim. Iuda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
trupul și sângele Domnului. Prin urmare, pentru a descrie prima parte, pozitivă, a uceniciei lui Iuda, Origen se referă mai cu seamă la mărturiile lui Matei; pentru a doua parte, negativă, el preferă explicația lui Ioan. Diavolul Îl prinde pe Iuda neprotejat de „scutul credinței”. Pavel spune, În Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a fi cei doi. Totuși, posedarea ia sfârșit În clipa În care Isus ajunge În fața lui Pilat. În acel moment, spune Origen, diavolul se retrage din sufletul lui Iuda, iar apostolul realizează, brusc, enormitatea răului pe care l-a comis. Iuda acționează deci În transă? Da, putem afirma acest lucru, dar transa survine abia după ce a hotărât să se despartă de Isus, din proprie voință, prin liberul său arbitru, astfel spus, printr-un proces deliberativ strict rațional, neinfluențat de nimeni. Diavolul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să constate și să cântărească efectul faptei sale. Dar abia retrezit la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, Împins tot de către diavol. Pentru a explica sinuciderea, Origen propune o explicație care va intra ulterior În folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară Înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul său judecător, gest de orgoliu, impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și autor precis, datarea pune probleme. În Evanghelia arabă a copilăriei, versiune din secolul al V-lea, probabil, Iuda se Întâlnește cu Isus la o vârstă foarte fragedă. Autorul apocrifei Încearcă să răspundă, narativ, la două Întrebări: cum a devenit Iuda ucenic al lui Isus și de ce L-a trădat? Vindecarea timpurie (dar relativă) de Satana poate furniza răspunsul la prima Întrebare; reposedarea ulterioară răspunde la a doua. CITAT RETRAS Trăia acolo (În Betleem) o femeie care avea un fiu muncit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]