372 matches
-
am liniște până când nu vă veți întoarce sănătoși la București. În mine aveți de astăzi un aliat gata să vă ajute să izbândiți. Cât despre politică... În politică, dragă cumnate, nimeni nu are niciodată dreptate și nimeni nu este vinovat. Izbândește cine este mai puternic, în rest Dumnezeu cu mila! — Cred că avem altă părere despre politică, oftă Brâncoveanu. În politică nimeni nu ar trebui să izbândească și nici să piardă. Ar trebui să se așeze doar lucrurile în făgașul firesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În politică, dragă cumnate, nimeni nu are niciodată dreptate și nimeni nu este vinovat. Izbândește cine este mai puternic, în rest Dumnezeu cu mila! — Cred că avem altă părere despre politică, oftă Brâncoveanu. În politică nimeni nu ar trebui să izbândească și nici să piardă. Ar trebui să se așeze doar lucrurile în făgașul firesc, spre folosul tuturor. Când politica duce la războaie sau la fapte ca cea de la Turlac, toată lumea este vinovată și nu este câștig pentru nimeni. Ce s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Răbdare, măria ta, oftă Pană Negoescu. Diicu Rudeanu, marele logofăt, privi cu îngrijorare la ceilalți și comunică starea bugetului de călătorie al alaiului domnesc. — Să trimitem călărași la București, ordonă domnitorul. Avem nevoie de pungi de aur, altfel nu vom izbândi. Să prânzim și, la lucru! Luaseră în alai cei mai buni bucătari și aduseseră din țară cele mai bune vinuri, dar amintirea faptului că nu-și arătaseră revolta atunci când se dezvăluise atentatul împotriva prințului Ștefan le luase pofta de mâncare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doar Brâncoveanu putea să iasă teafăr din asemenea urzeală veninoasă. A aruncat în toate părțile cu aur și a slăbit puterea firelor, ba chiar aș spune că a rupt pânza și a ieșit. Nimeni altul nu ar fi reușit să izbândească împotriva unei asemenea țesături de intrigi și de pâri. Mihai știa exact cu ce anume contribuiseră ei, boierii de acasă, cu ce intrigi intervenise Ferriol și cum anume l-au vândut pe Brâncoveanu rușii ca să cumpere pacea otomană. Pe drum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atâta răutate...; mă gândeam că Toma, care a crescut tot ca orfan alături de ea, o să-i poată schimba gândurile. Racoviță este și el un Cantacuzin, ce-i drept după mamă, ca și mine, și nu-l văd în stare să izbândească. Dacă e să se împlinească planurile noastre cu Moldova, doar vărul nostru Toma o poate face. Ștefan rămase tăcut, chiar îi păru rău că pusese întrebarea. Întunericul crescuse în odaie și auzea zvon de papuci pe dalele de piatră. Erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stancăi pe nimeni, că prea l-au chinuit la Ediculé. Nu trebuie să se întoarcă, strigă Păuna, nu poate să se întoarcă! De ce să fie mai presus Brâncovenii decât Cantacuzinii? Mihai își dădu seama că și de data asta vor izbândi. Se simțea bătrân și oarecum obosit, soarta Brâncovenilor îi apăsa cugetul, sentimentul vinovăției îl imobiliza și-l făcea să-și privească viața cu ochi critici, dar iată hotărârea femeii pe care o admirase cu câteva clipe în urmă vine să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ușii mai aruncă o privire spre jilțul voievodului său și i se păru că zâmbetul lui nu mai era atât de trist. Nu închise ușa de tot când auzi strigătul lui: — Doamne Iisuse Hristoase, și ce o să fie dacă o să izbândesc pe lângă turci cu aur? Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău! Facă-se voia Ta! Părintele Gherasim redeschise ușa, se strecură înapoi în odaie vinovat că trăsese cu urechea, se așeză jos pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stomac pot să ia boala fără contact cu bolnavii, numai prin influența epidemiei". Totodată, Estiotu mărturisește că "pînă acum, doctorie netăgăduită pe seamă-i nu s-a putut găsi", dar dacă se folosesc următoarele mijloace la vreme și cu pripă "izbîndesc de nu totdeauna, dar de cele mai multe ori". Bolnavul atacat de holeră "pe dată să intre în așternut, să se acopere bine, să bea băuturi nădușitoare, precum floare de soc, de tei, ceai rusesc, iar mai cu deosebire ceai de izmă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
alte amănunte necesare decorului și un mod mai frapant de a le structura decât stabiliseră cu o zi sau cu o săptămână în urmă. Cerea mereu alte amănunte... și Sia reîncepea citatele, un fel de discurs fără sfârșit, turmentat. — Piero izbândise, într-adevăr, în carnavaluri, ca puțini alții... O replică la ceea ce făcuse medievalitatea din sărbătoare, oficializând-o printr-o seriozitate monolită, chip înghețat al adevărului dominant. Acum, râs și veselă relativitate. Elibera carnavalul de orice ipocrită evlavie, redându-i caracterul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în miile de pagini ale cărților din biblioteci, cum avea să înțeleagă ce scria acolo? Dar băiatul reușise, și acum îi creștea inima. Ea nu-și dorise niciodată să învețe, ca fratele ei, fost ofițer în armata rusă, dar băiatul izbândise cu adevărat! Cu ce sacrificii! Numai că știa, băiatul ei se rupsese definitiv de dânsa, de ai ei, de ai lui. Parcă-l vedea imediat după ce-l născuse, mic cu pumnișorii strânși și ochii închiși, purtând semnul celor din neamul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
căzută din zbor, din aripa pajurei, n-aș mai fi singur pe lume. de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuină. Dacă m-aș pierde) Într-un poem tîrziu, aspirația la comuniunea fără rezerve cu lucrurile izbîndește totuși Într-o Înscenare de excepție. Dialogul mut dintre autor și nor, și prin intermediul lor, Între Înalt și terestru, Între umbră și gravitate, ecourile și corespondențele neașteptate și revelatoare ivite pe parcurs fac ca cele două ființe să se apropie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a dat în legea păgânilor, ca să-și scape capul. Apoi, după pribegiile, care m-au purtat pe meleaguri străine, locuind în laguna italiană și în sfântele mănăstiri ascunse în stâncile Eladei, boierii nu m-au recunoscut ca domn! Dar ai izbândit în toate, îl încurajă Catrina, sărutându-i mâna dreaptă. I-am tăiat pe boierii trădători, în frunte cu Bărcan stolnicul, am ostoit pornirile lacome ale turcilor și polonilor, care-și vărsau furia pe meleagurile românilor, își aminti voievodul, atingând cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
era Cornelius Tacitus. Pentru unii dintre cei aflați la Roma, aceste calități erau un motiv de îngrijorare și de ură implacabilă. De cum își făcu apariția, izbucni un cor de glasuri furioase. — Tiberius se teme de tine... Te urăște pentru că ai izbândit acolo unde el a dat greș... Vrea să-ți ia legiunile... Mulțimea era în dezordine și din ce în ce mai furioasă. În trecut, mulți fuseseră înspăimântați de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca soarta lui să se fi decis, dar așternerea pe hârtie a unor astfel de hiperbole amuzante Îi mai aducea alinare față de tensiunea reală de care suferea. Repetiția cu costume din ziua anterioară Îi confirmase părerea că piesa avea să izbândească sau să cadă prin propriile sale calități, căci jocul actoricesc era În cea mai mare parte mediocru și aranjamentele scenice minimale (deși era, fără Îndoială, un pas Înainte să vezi chelia lui Compton acoperită, În fine, cu o perucă, dublată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față de unde eram când am vorbit ultima dată. Și Îi relată Întreaga saga a ultimelor negocieri cu Compton. — Dar tot ai scris Încă o piesă, Henry... — Am scris-o parțial... — Sunt sigură că, mai devreme sau mai târziu, ai să izbândești, zise ea cu convingere. Ultimul serviciu pe care i-l putu face fu să o conducă la Garre de Lyon, de unde pornea În următoarea etapă a călătoriei, cu o zi Înainte de a pleca el Însuși. Caravana imensă de cufere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
1 „Încă un an.“ Nu uitase Înțelegerea făcută cu soarta la sfârșitul lui 1893, dar se văzu nevoit, În cele din urmă, să mai aștepte puțin - până În cea de-a cincea zi a lui 1895 - pentru a afla dacă a izbândit sau nu ca dramaturg. Subestimase (deși nu ar fi trebuit, dată fiind experiența pe care o avea deja) Întârzierile cronice, frustrările endemice, multitudinea obstacolelor neprevăzute care păreau să Însoțească orice efort dramatic. Întregul an 1894 trecuse cu Guy Domville așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele goale sămi frămînte necazurile ca pe o cadă cu struguri. Dar unde e? Nici un înțelept n-a reușit să izbîndească fiindcă o astfel de știință s-ar putea învăța doar într-o școală a nesimțirii. „-Ce Yoga, ce părăsire de lume?” -îmi replică tînărul Doctor pe un ton sprințar aflînd ce mă frămîntă. „-Vrei cea mai bună școală? Cumpără-ți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs, ne-ai batjocorit ca să poți izbîndi. Fiece carte nouă ne pedepsea pe noi. Voia să arate cît sîntem de mici față de tine, perfectul. Și ai ajuns sa crezi că toate gîndurile lumii sînt numai ale tale. De tine născute, de nimeni înțelese. Degeaba te-ai lovit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
model pentru tineri”, citat din propria-i gîndire. În luptă cu făpturi fără credință, model Păunescu, Voiculescu și compania 81/2. Maybach Exelero e Însă ortodox. Și zice pe două canale, fiind ubicuu, că cine-l admiră, dacă vrea să izbîndească așa, ca dînsul, nu trebuie decît să fie credincios. De mîine mă duc la biserică. Voi vedea naosul (nava sau vaporul) precum Președintele, cu strabism general. Patriciu privește drept, În plafon. Are bani. Are petrol contra hrană și Hrebengiuc este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dorise în jurul lui se prăbușeau ori chiar mai mult: se dovedeau false. Era ca și cum tot ce i-ar fi rămas mai de preț ar fi fost singurătatea. Dar mai era ceva care făcea parte din același raționament. Până atunci, prea izbândise în toate. Norocul și puterea fuseseră întotdeauna de partea lui, norocul în a alege calea cea bună și în a obține deznodământul cel mai fericit și puterea de a răzbate până la acest deznodământ. Muncise mult pentru izbânzile acestea. Dar, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
măsura exactă a lucrurilor; ajungi să crezi că totul este posibil sau totul ți se cuvine. Oricâtă minte, discernământ și putere de stăpânire ai avea. Nu totul e posibil și nu totul i se cuvine unuia singur. Or, el prea izbândise până atunci în toate. Iar acum era ca și cum ceva semănând cu o amenințare - nefiind încă, dar putând fi în clipa următoare - ar fi distrus acest echilibru al izbânzii ce părea definitiv în orice ar fi făcut în viață. Amenințarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios, în măsura în care, izbândind, cum s-a mai spus, nu cunoscuse încă înfrângerea. Să fie ceva ce ar trebui numit cerc Îdesigur, nu magic) în care pătrunzi prin risc, în care te menții prin risc, iar riscul să devină o formă relativ conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aceea de lumină care va izbucni peste o oră sau o zi asupra orașului și asupra lui. Nici asta nu mai făcuse de mult. Avea încredere și o convingere nelămurită că toate îi vor ieși bine și în toate va izbândi. Nici asta nu mai simțise demult. Timpul îl presa, îi lipseau cărți, trebuia să meargă din nou la felurite biblioteci, căutarea în fișier, completarea formularelor, așteptarea, frunzărirea volumelor până găsea ce îi trebuie, notițe, alte formulare. Nu dispera. Știuse dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din ce am zis mai adineauri. Ai putere de lucru și știi asta. Ai învățat și înveți încă. Ai luptat. Te admiră lumea, pentru că te admiră să știi, indiferent dacă ți se spune sau nu. În orice ai făcut, ai izbândit. Cu greu, uneori foarte greu, dar ai izbândit. Practic, până acum ai mers numai din victorie în victorie și nu cunoști înfrângerea, de asta reacționezi atât de violent. N-ai fost niciodată înfrânt.“ - „Crezi?“ - „Da. Într-o problemă importantă, esențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de lucru și știi asta. Ai învățat și înveți încă. Ai luptat. Te admiră lumea, pentru că te admiră să știi, indiferent dacă ți se spune sau nu. În orice ai făcut, ai izbândit. Cu greu, uneori foarte greu, dar ai izbândit. Practic, până acum ai mers numai din victorie în victorie și nu cunoști înfrângerea, de asta reacționezi atât de violent. N-ai fost niciodată înfrânt.“ - „Crezi?“ - „Da. Într-o problemă importantă, esențială, de viață, privind viitorul tău social sau spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]