485 matches
-
nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate ca temelie ce susține dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
resurecționară a energiilor apollonice și dionysiace deopotrivă. Către acest vulcan ce-și oferă incandescent lava energiilor înalte se îndreaptă spre a zăbovi, spre a întârzia afectiv și contemplativ iubitorul operei de artă, admiratorul ce-și alunecă ființa indusă în extazul izbăvitor al frumuseții care-i surâde precum o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și deschide
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
claritate și opturare ce nu permit înaintarea sigură spre scopul dinainte propus. Majoritatea membrilor cetății își stabilesc asemenea priorități-țintă de atingerea cărora depinde împlinirea unui statut superior social. În acest iureș trepidant spre atingerea reușitei mundane postulată iluzoriu ca pisc izbăvitor al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
încadrează limitativ. Așezarea și închinarea în fața relicvelor-mărturii ale prezenței divine active dincolo și peste timp determină, pe fundalul credinței și prin fluxurile sfințeniei propagate spre eul extaziat, transfigurarea conștiinței într-o nouă fereastră atemporală prin care transcendența își revarsă abisurile izbăvitoare. Aici individualitatea credinciosului devine ea însăși o relicvă-mărturie a Divinității, un fond imprimat decisiv cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria templului este împlinită atunci când sfințenia pe care
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tău, în bezna păcatelor tale, vei vedea scurgându-se din ochii tăi lacrimi. Când îți deschizi pleoapele, ele curg atât de firesc, atât de simplu, atât de îmbelșugat, încât ochii revarsă lacrimi.” Prin suspine se naște în noi o rugăciune izbăvitoare; germenii îndreptării au prins rădăcini în tainițele inimii noastre. Mai ager sau mai opintit, ceva se schimbă în fondul ființei omului. Harul lui Dumnezeu împlinește neputințele ascezei. Când simți apropierea lui Dumnezeu, te simți „în fața unui leu care doarme înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
antimetafizica pe care o elaborează în numele poeziei prezentului și a tăcerii („Nu există metafizică,/ Nu există nimic dincolo de sacra materie”; „Nu mă vinde trecutului,/ Nu mă da viitorului”) topește în atanorul creației aceleași obsesii, în speranța deșartă a unei purificări izbăvitoare, menite să înalțe ființa dincolo de determinările imediate, perisabile și chinuitoare, ale existenței. Mereu pregătit a se elibera prin actul scrisului de povara acutei sale receptivități față de lume, de a-și exprima opinia asupra faptelor de viață, M. nu exclude nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
fi viu” (Ava-cum 2, 4). În cele ce urmează ne propunem a repera și analiza din viziu-nea cărților biblice termenii forte care definesc credința pentru aevidenția valoarea acesteia în viața credinciosului. Din perspectivă biblică credința într-un Dumnezeul Creator și Izbăvitor polarizeazăîn jurul său întreaga viață socială, religioasă și chiar politică a po porului ales. În ebraica biblică erau doi termeni prin care seexprima întreaga atitudine spirituală a omului: este vorba de sub-stantivul emunah ce derivă din radicalul verbului aman utilizat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
după afirmația lui Olivier Clement<footnote Olivier Clement, Viața din inima morții, traducerea Claudiu Soare, EdituraPandora, 2001, p. 77. footnote>. Credința trebuie să fie lucrătoare după cum o concepeau și promovau profeții Vechiu-lui Testament. Ei propovăduiau o credință într-un Dumnezeu Izbăvitor și Răscumpărător. Pentru a accepta revelația divină, transmisăprin ei, omului îi este necesară credința. Ea apare în Vechiul Testament ca o cale pe care Dumnezeu Însuși o arată omului spre a fiparcursă spre a ajunge la El: „Ieși din pământul tău
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
răspuns dat de om unui Dumnezeucare I se descoperă și îi vorbește<footnote P. Paul-Marie de la Croix, O. C. D., L´Ancien Testament Source de Vie Spirituelle, Les Études Carmelitaines chez Desclée de Brouwer, 1952, p. 555. footnote>. Fără credința izbăvitoare și răscumpărătoare a Vechiului Testament nici credința mântuitoare aNoului Testament nu și-ar afla temeinicia. Evenimentele miraculoase cu care este întrețesută istoria fiilor lui Israel dă certitudine șicreștinilor despre intervențiile salvatoare ale lui Dumnezeu înistoria omenirii. Celor care cu bună
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Eu pe voi” (Ioan 13, 34), până la slava lor prin Jertfa Sa. Deci, această iubireeste răspuns la iubirea Lui, a cărei putere este iubirea față de El:„Te voi iubi, Doamne, tăria Mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și Izbăvitorul Meu” (Psalm 17, 1). Această iubire este te-melia mărturisirii credinței în unitatea de cuget (Filipeni 2, 4-5).Acestor inimi se adresează, apoi, chemarea liturgică: „Ușile, ușile,să luăm aminte cu înțelepciune!”. Această chemare se referă, nu ladeschiderea „Ușilor Împărătești”, ci
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
funcțiile sale birocratice trebuie întreținute și ameliorate cu maximum de responsabilitate politică, economică, pedagogică. Această convingere a resuscitat încă o dată încrederea în virtuțile rațiunii, ale științei și progresului. Pedagogia hiperraționalizată este rezultatul speranței că acestea se vor dovedi, încă o dată, izbăvitoare. Hiperraționalizarea pedagogică și-a făcut simțită prezența, deocamdată, prin latura ei negativă: exces legislativ și normativ în școli. Există însă și latura pozitivă a gândirii hiperraționalizate, care constă în adoptarea logicii mereologice și a tehnologiilor digitale sau holografice. Doar incipientă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
capabil, ca și acesta, să devină atotcunoscător și atotputernic. Obsesia erei moderne a fost, fără îndoială, rațiunea - înțeleasă ca virtute infailibilă pentru găsirea și stabilirea „tuturor adevărurilor lumii acesteia”. Diavolul Secolului Luminilor a devenit superstiția - ca oponent absolut al rațiunii izbăvitoare. Încrederea în rațiune și în cunoașterea științifică din secolul al XIX-lea a fost confirmată prin punerea lor în practică în secolul XX - care a determinat o adevărată revoluție științifico-tehnică. Era omului-stăpân! Enciclopedia, Revoluția franceză, filosofia clasică germană și industrializarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de sens, pare să fi fost mereu norocos pentru omul derutat. Dar la care origini să ne întoarcem? La cele ale epocii moderne? La cele ale întregii civilizații euroatlantice? Vom avea surpriza să vedem că oricare dintre ele oferă răspunsuri izbăvitoare. * Citez un text tulburător, scris în zorii Iluminismului de mâna unuia dintre cei mai mari iluminați ai omenirii. Conține cam tot ceea ce ar putea caracteriza, în chip esențial, curriculumul viitorului: ...Este cultura universală a întregului neam omenesc. Căci pentru greci
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aceasta, mai mare decât toate celelalte, nu o poți găsi decât acasă, întorcându-te la origini, așezându-te temeinic în locul din care ai purces. Nu pentru o nevastă credincioasă se întoarce Ulise acasă, ci pentru filosofia însăși, ca fidelă știință izbăvitoare. Homer spune acest lucru limpede. Numele Periphron Penelopeia (Perifrwn Penelovpeia) se poate traduce cu expresia „analiză supraînțeleaptă” (sau, dacă vreți, cu „împletire hiperrațională”). Cu o asemenea „analiză” sau „împletire” vrea Ulise să-și mântuie destinul. În toate sensurile posibile. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca martor, ca pe un fel de memorialist al căutării lor ; cei mai mulți recunosc în el pelerinul, seamănul lor. Iar el, scriind, depunând mărturie (și mai bine : mărturisind, fiindcă nu face un secret din propria situare), înțelege, simte această acceptare cathartică, izbăvitoare. Ne-o spune chiar el : „O eliberare prin scris”. Ca urmare, de un alt miracol, mai mic, dar nu mai puțin decisiv, avem parte și noi, cititorii (fie că ne vom fi făcut propriile pelerinaje, fie că doar am visat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să distrugă religia lui Israel, nu există obligația morală și teologică de a-și păstra viața dacă sunt forțați să-și lepede credințann. Martirul este martorul suveranității lui Dumnezeuoo. Suferința și moarta lui dovedesc natura în același timp tragică și izbăvitoare a istoriei. Mai întâi în confruntarea cu Helenismul și în fața persecuției monarhului seleucid Antioh al IV-lea Epifanul, în secolul al II-lea î.Hr., iudaismul credincios Legii își asumă explicit o concepție pozitivă despre martiriu. Structura, forma și inspirația lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferință o ia, cât se poate de firesc, pe calea speculației istorico-escatologice, cum face Isaac Abravanel în drama sa mesianică în trei acte: răzbunarea lui Dumnezeu asupra creștinilor și musulmanilor, întoarcerea semințiilor pierdute și, în sfârșit, învierea morților 38. Procesul izbăvitor este presupus a începe în 1503 sau 1531, după calcule complicate bazate pe interpretarea unor versete biblice. Să ne amintim că Abravanel, care își imaginează că Dumnezeu duce istoria spre un sfârșit absolut și cataclismic, era trezorierul regilor Spaniei la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
proverbul Tanto eskurese es para amaneser: Noaptea nu-i nicicând mai neagră ca înainte de ivirea zorilor". Nu este de mirare, în aceste condiții, că în lumea sefardă continuă în deceniile de după expulzare o înflăcărare mesianică, cu apariția unor figuri de izbăvitori ca David Reuveni și Solomon Molko în secolul al XVI-lea. Primul, mort în 1535, personaj ciudat care pretindea că reprezintă cele zece seminții pierdute, ajunge în 1525 în Portugalia, unde sălășluia cel mai numeros grup de marani, evrei convertiți
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
scrisă în 1523, Eliyahu Capsali, evreu cretan de origine bizantină, avea să fie profund influențat, la rândul lui, de exilații spanioli ajunși pe insulă. Cartea este marcată de o tonalitate mesianică inspirată din Biblie, iar sultanii otomani capătă aura de izbăvitori a lui Cirus cel Mare, care redă evreilor pământul lui Israel după robia babiloniană ce a urmat distrugerii Primului templu în 586 î.Hr. Citim în această cronică: "Astfel sultanul Baiazid, regele Turciei, a auzit despre toate relele cu care suveranul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Leopold Zunz, mare expert în poezia liturgică și martirologia evreiască, și-a consacrat o mare parte din timp studiului rugăciunilor de penitență care exprimă suferința poporului lui Israel în exil, credința lui în Legământ, încrederea în virtutea căinței și în venirea izbăvitorului. Cercetarea lui se materializează prin publicarea a trei cărți între 1855 și 1865. Și nu întâmplător prefața la Synagogale Poesie des Mittelalters (1855) apare în traducere engleză, în 1907, la douăzeci și unu de ani de la moartea autorului și cu doar câțiva
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Holocaust culmea perioadei de durere care avea să fie urmată de venirea imediată a lui Mesia. Liderul lui carismatic, Menahem Mendel Schneerson, întruchipa el însuși această speranță în ochii multor adepți ai mișcării, întrucât Dumnezeu trebuia să-l trimită pe Izbăvitor curând după dezastru. Venirea lui depindea totuși de întoarcerea evreilor la preceptele religioase. Din acest motiv, M.M. Schneerson încearcă să popularizeze învățăturile Habad, presupuse a grăbi procesul. Genocidul ar fi salvat, pe de altă parte, poporul lui Israel, amputându-i
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1968-1970, în special în cartea tradusă în franceză La Présence de Dieu dans l'histoire, reeditată cu titlul Penser après Auschwitz, se arată de acord cu Rubinstein asupra faptului că Auschwitz pusese puternic în pericol credința tradițională și pe Dumnezeul izbăvitor. Și el erijează etica și supraviețuirea evreiești în obiective și valori de referință ale perioadei post-Auschwitz. Insistă asupra necesarei obligații, pentru evrei, de a rămâne vii, rezistenți și uniți ca popor distinct și identificabil ca atare. El însuși preia declarația
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Jacob Neusner l-a numit iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", pentru care distrugerea evreilor din Europa se ridica la nivelul unui eveniment cu intensă semnificație transcendentă, de acum Shoah, și care atribuia creării statului Israel o dimensiune de aceeași natură, izbăvitoare de astă dată19. Astfel, exterminarea devenea o suferință unică și, prin această unicitate, le spunea evreilor de ce trebuie să fie evrei, statul Israel fiind susceptibil să facă imposibilă, pe de altă parte, repetarea acestui eveniment fondator. Desigur, genocidul nu are
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai riguroasă, a doua sau a treia generație de evrei originari din Africa de Nord a ajuns în cele din urmă să urmeze această traiectorie identitară care trece prin interiorizarea istoriei de suferință și a apogeului ei, Shoah-ul, precum și a părții ei izbăvitoare, Israelul. Mulți dintre ei devin apărători înfocați ai memoriei Holocaustului, sperând că vigilența lor va fi suficientă pentru a evita repetarea răului. Astfel, mult timp desconsiderați după sosire de coreligionarii lor așkenazi (care-i numeau atunci shvartze: "negrii"), ei s-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
hilul ha-shem. kk Leviticul, 18:3-5; 22:31-2. ll TB, Shabat, 74a. mm În ebraică: pikuah nefesh. nn Moise Maimonide, Mishne Tora, Yesodei ha-Tora 5, 2. oo Vezi, de exemplu, Isa. 43: 11-12: "Eu, Eu sunt Domnul și nu este izbăvitor afară de Mine! Eu sunt cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit și Cel ce am prezis și nu sunt strain la voi. Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul". pp Părinte apostolic, episcop de Smirna, unde a murit ca martir
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]