301 matches
-
pe țărm, între stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: „Ce faci? Îți bați joc de munca mea?” Văzându-mă, Filip s-a așezat în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. „Să nu mă spuneți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îndărăt de câte un talaz. - Dacă eram pe o corabie din Ta Kemet, ne chema Osiris al lor în Țara Morților! strigă Auta ca să poată fi auzit de Iahuben, de la doi pași depărtare. Afară de Iahuben, nu-l auzi nimeni. O izbitură înfundată și un geamăt scurt îl făcură pe Iahuben să se uite repede în locașul vâslașului din marginea punții. Hunanupu zăcea prăbușit într-o parte și tâmpla dreaptă îi era mânjită de sânge. Valurile i-o spălau unul după altul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dădu. Sclavul îl privi din nou cu privirea aceea uimită, apoi înșfacă darul și începu să mănânce grăbit. Sângele închegat de pe pânza cu care îi era legat capul fusese spălat de valuri și numai o pată roșiatică aducea aminte de izbitură. Dar scurgerea sângelui se oprise; capul nu era spart. Iahuben se uită la sclav, apoi la vâslă, apoi din nou la sclav. Vâslea ca și până acum. Deodată, ochii i se luminară. Privi țărmul apropiat. Se uită la celelalte corăbii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îndurarea. Cunoaște poveștile multor bărbați. Ar putea fi sultană..." Pe drumul care i-a scos dintre catacombele Centrului Civic, aruncați, prin zona liceului Dimitrie Cantemir și-a Pieții Galați, de suflul construcțiilor, cei doi își întinseră fiecare ciolanele și, cu izbituri voinicești de palmă, se străduiră să-și scoată praful ce le 106 DANIEL BĂNULESCU Pentru început, glasul i se despleti molatec, aproape dulce. Brusc, explodă în tonuri ascuțite, care parcă te juleau pe ficați. Dădea Asupritorul cu botul: Doamne, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prea strâns turnanta în dreptul unei antene parabolice, își aruncă privirea să descifreze însemnarea cu marca de fabricație a ligheanului, ezită și se juli, alegându- se c-o spintecătură superficială, de 15 centimetri, pe partea interioară a gambei piciorului drept. Șocul izbiturii îi anestezie durerea. Când amorțeala produsă de ciocnire pieri, balsamul întins pe halca piciorului de limbile de cățel ale vântului continuă să-i țină locul nedureros. Două ore mai târziu începu ploaia. Sinistratul evolua la o altitudine la care ploii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu câteva zile, auzise zgomote În dreptul ușii, zgomote care-i provocară emoții teribile. Nu erau bătăi normale, cum se Întâmpla uneori, când Îl mai deranja câte un cerșetor rătăcit prin clădire ori cineva insistent, cu vreun motiv tâmpit. Erau niște izbituri ciudate, urmate de un soi de zgârieturi, pe care el le interpretă ca fiind foarte speciale. Își aminti cum inima i-o luase razna, iar gândurile toate se Îndreptară spre ea. Era prea frumos ca să fie adevărat, Își spuse Îmbujorat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niște coaste uriașe. Mă-ncearcă un fel de compasiune, dar apoi mi se face rușine si Înghit În sec, scârbit de clipa mea de slăbiciune. Scot un urlet Înfiorător și mă arunc În luptă, zburlind liniștea ce mă Înconjura. După izbituri puternice, repetate În valuri, iar și iar, patul trosnește din toate Încheieturile și geme adânc. Forța e stăpâna mea acum, ea Îmi Îmbată spiritul și-mi călăuzește pașii. După alte lovituri, aplicate cu măiestrie, se prăbușește definitiv, ca un bizon
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cultură generală pe care mi l-au băgat mie pe gât. Afară, o scară abruptă făcută parcă din turtă dulce leagă catedrala de orășelul minuscul de pe deal. Merg cu spatele, trăgând de cărucior În sus pe scări și simt fiecare izbitură În vertebrele inferioare. Richard o duce pe umeri pe Emily, care țipă. Le e foame. Mamă rea și vinovată. Mereu uit că ăștia mici sunt ca mașinile: fără alimentări periodice Întâi au un spasm și-apoi se opresc. Mergem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sicriu, ca mînat de dorința de a pune un paravan Între fata moartă și orice imagine a lumii care o lăsase de izbeliște. Participanții Începeau să se risipească, pornind În urma clericului nerăbdător. Se opriră să privească În urmă cînd răsună izbitura unei cazmale Într-o piatră funerară. Se auzi un strigăt ascuțit și aproape sugrumat, acompaniat ca de un ecou de țipătul involuntar al doamnei Shand. — Doctore Sanger...! Andersson stătea cu picioarele depărtate deasupra mormîntului, ținîndu-și cazmaua la piept ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poate încerca doar să-i spună: „Ei, nu te prosti, nu e totul așa de negru“, însă nu se dezmetici cât să înțeleagă, fiindcă între clipa orbirii și apropierea vagoanelor fulgeră o secundă din cu totul alt timp și o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar fi repezit la el, ar fi dat unde ar fi nimerit, și pe urmă totuna i-ar fi fost. Îi culcară pe dușumele și le cărau cu picioarele, lovituri după lovituri. Nici Gheorghe nu mai țipa. Se auzeau doar izbiturile. Comisarul tăbărâse cu cizmele pe capul lor, să-i zdrobească. Îi pisau, nu altceva. Hoții își fereau degetele și mâinile. Simțiră vârfurile ascuțite în coaste. O durere fierbinte li se adâncea în trup. Parcă i-ar fi tăiat cineva cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întrerupt de îndelungi șovăieli, mesajul era îndeajuns de obraznic pentru ca taică-meu să ia foc într-o clipită precum un vreasc prea uscat, și să se lanseze în invective ce abia se puteau înțelege, în care se repetau sacadat, precum izbiturile de pisălog în piuliță, cuvinte ca „baliverne“, „vrăjitoare“, „Ibliss cel Viclean“, cât și vorbe puțin măgulitoare la adresa științei medicale, a evreilor și a creierului femeilor. Salma fu de părere că ar fi și bătut-o dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea că de foarte multă vreme nimeni n-a mai intrat, și nimeni n-a mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lipit de pereți.) Stai așa... Ți-ai pierdut capul... (Duios.) Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul... întoarce capul... (Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
momentul în care simte unghiile lui PARASCHIV în gât.) Uaaa.. Göteburg, ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bine! PARASCHIV: A aprins lumânarea.! MACABEUS (Realizând despre ce este vorba; cu furie, ridică bara de metal deasupra capului și izbește cu putere în locul unde ar fi trebuit să fie INAMICUL): Aha! Fuge! Lasă că-l prind eu! (A doua izbitură, în scaun.) Îi crăp capul! (Încă o izbitură în masă.) Îl rup în două! INAMICUL (Speriat, fuge prin încăpere, se lipește de PARASCHIV, în spatele acestuia.) MACABEUS: Unde-i? Unde-i? PARASCHIV: Las-o baltă. MACABEUS: Cum? Cum? PARASCHIV: Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce este vorba; cu furie, ridică bara de metal deasupra capului și izbește cu putere în locul unde ar fi trebuit să fie INAMICUL): Aha! Fuge! Lasă că-l prind eu! (A doua izbitură, în scaun.) Îi crăp capul! (Încă o izbitură în masă.) Îl rup în două! INAMICUL (Speriat, fuge prin încăpere, se lipește de PARASCHIV, în spatele acestuia.) MACABEUS: Unde-i? Unde-i? PARASCHIV: Las-o baltă. MACABEUS: Cum? Cum? PARASCHIV: Lasă-l în pace. E speriat MACABEUS (Triumfător.): Se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu se știa în stare, a tras toporișca de la șold, și cu un răcnet de fiară, care înfiora codrii, lovi animalul în zbor. Un trosnet surd... un icnet adânc, jalnic... și frumosul animmal se prăbuși întinzându-se moale pe omăt. Izbitura a fost năpraznică, drept în fruntea lată a tigvei. Cu o labă bătu aerul, încercând să se agațe, parcă, într-un ultim efort de ceva nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele mușcau din oameni, lovindu-le tâmplele de baterie ori sugrumându-i cu cureaua alternatorului. Nu puțini au fost cei care-și recunoșteau În fruntea cetei năvălitoare propriul automobil, pe care cândva Îl spălaseră, căruia Îi fixaseră jucărioare la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întins pe jos. Uite bosonul! Pune mâna pe el, că dispare! urla tata, pe care șocul ciocnirii Îl aruncase Într-un copac, unde stătea cu capul În jos, ca o rufă atârnată la uscat. — Unde? am Întrebat, Încă zăpăcit din cauza izbiturii. — În tufa de stronțiu, puiule, a spus mama, care Încerca să se dezlipească de pe peretele acceleratorului. M-am năpustit de-a bușilea către boschetul cu pricina, printre ai cărui atomi se vedea ghemotocul mov sclipind jucăuș. În micul luminiș de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
brațul mătăsos, mai sus de cot. Plimba palma încet, încet. Văzu nasul, gura, bărbia de burete, dinții sănătoși, tineri, flămânzi. Umerii netezi, bronzați, sânii plini. Picioarele lungi și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și fără chinuri. Mi-am smuls sulița din carnea lui care dădu un fel de fleoșcăit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]