297 matches
-
conștient. Printre gemete, am descifrat și o remarcă amară: «M-a omorât nenorocitul!» [...] Președintele a ajuns pe mâini bune. De fapt el a fost cel care a dispus: «Să mă duceți la doctorul Liviu Grosescu, la Sf. Gheorghe.» Kiraly, la izbitură, și-a mușcat limba. Întrucât nu putea vorbi, mi-a scris pe o hârtie: «Du-te la partid și raportează evenimentul secretarului general!» Ceea ce am și făcut. Formând numărul telefonului guvernamental am solicitat legătura cu cabinetul 1. După o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se apropie de acesta (figura 70). Acest lucru îl putem distinge în comportarea celor două verticale din pictura lui Kline. Bara din stânga se înclină către centrul de echilibru de la distanță, iar cea mai apăsătoare, din dreapta, pare a pătrunde printr-o izbitură în centru, căzând ca o stavilă și pivotând în jurul bazei sale de pe ramă. Tabloul capătă viață și o coeziune organizată doar dacă jocul vectorilor săi este privit ca fiind orientat către focarul central care este totuși redat doar indirect, prin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ivit din popor, ce își nota o zicere măiastră, un ochi de proverb, o rază de doină. Un om ce a luat cunoștință de noi. În ultima - „Șalul alb” - veți găsi, în schimb, un Eminescu obosit de atâtea vitregii, de izbitura puternică a valurilor, de înțepătura tăioasă a vânturilor, o corabie care a izbutit, totuși, să vină spre noi. Dar în cea de a doua, care marchează și debutul dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu rătăcitor?“. Am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
ivit din popor, ce își nota o zicere măiastră, un ochi de proverb, o rază de doină. Un om ce a luat cunoștință de noi. În ultima - „Șalul alb” - veți găsi, în schimb, un Eminescu obosit de atâtea vitregii, de izbitura puternică a valurilor, de înțepătura tăioasă a vânturilor, o corabie care a izbutit, totuși, să vină spre noi. Dar în cea de a doua, care marchează și debutul dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu rătăcitor?“. Am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
rareori exemplare excepționale. Cine, ce principiu, ce „forță” seceră astfel umanitatea, ce „triere” necruțătoare, oarbă, se exercită asupra contingentelor umane vii, proaspete, Însuflețite de mari forțe și idealuri? Sigur, prima „triere, barieră”, cum am numit-o, o putem Înțelege: este izbitura socialului, față de care formele psihice Încă labile cedează; contactul, șocul cu primele autorități În afara familiei - pedagogul, autoritățile civice -, dar și revolta față de autoritățile „interne” - părinții, tatăl, mai ales. Șocul față de „cinismul social”, „nepotrivirea” grosolană a dezideratelor sociale față de cele „ideale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Ștefan cel Mare și Sfînt era interzisă, Sorin și cu doi prieteni forțează bariera într-o viteză nebună și surprinde pe carosabil un învățător tînăr, venit în Iași cu treburi de-ale sale. Din biroul meu, cu geamul deschis, aud izbitura și realizez că s-a consumat o tragedie. Ies în stradă și-l văd pe învățător lungit pe asfalt și cuprins de convulsii. De sub cap sîngele curgea abundent, ajungînd la 1,5 m distanță. Lumea este revoltată. Eu fierb și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bornă de la marginea șoselei, care nu se vedea, fiind îngropată în zăpadă. Și, într-o străfulgerare de secundă, Corina a fost aruncată prin parbriz la vreo 3-4 metri, pe-o arătură înghețată, în timp ce Florin, încleștat pe volan a simțit o izbitură cumplită în cușca pieptului și sângele l-a bușit pe nas și pe gură. S-a dezmeticit, totuși, primul, Florin, când cine știe după câtă vreme un alt autoturism plin, venind dinspre Suceava s-a oprit la fața locului; au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aripile roților din față. — Vezi că spargi radiatoru’! — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. O luară Într-un glas după mine Leontina și bărbatu-său. — Și-am să-mi bag pula-n el de radiator! Ha! Ha! Ha! Și la a patra izbitură botul camionului eliberă motorul și căzu la loc pe borduri. Motorul se legăna ușor În lanțul macaralei, desprins din lăcașul său, iar Andrei, că asta avea, domnu’ Gomoiu, s-a sudat cu rugină. Râse: da-l vezi că știe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui și, mai mult de frică, începură să-i care cu patul armei, cu pumnii peste cap.. peste unde se nimerea, strivindu-i trupul cu o ură de neînchipuit. Sub ploaia de lovituri, Baltă căzu grămadă între ei... La fiecare izbitură, el le răspundea cu un icnet și un zâmbet, cu ochii ficși într-ai lor... Era istovit, nu-și mai simțea trupul de durere... Durerea fizică n-o mai simți... locul ei, luându-l o senzație de pustiire și tristețe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca un fulger și apoi a făcut curba în locul unde drumul satului se bifurcă spre interior. Aci, Peregrine, a oprit mașina cu o hurducătură, a ieșit, a deschis portbagajul, și s-a întors cu un cric, a sfărâmat într-o izbitură restul parbrizului, împroșcându-ne cu o ploaie de așchii de sticlă. Examină apoi crestăturile de pe caroserie. — Ce naiba caută cățeaua asta afurisită aici? mormăi pe un ton care nu părea să aștepte un răspuns. Puțin mai târziu, adăugă îngândurat: era bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la intemperii pentru obiecte mici de echipament. 5.1.2. Echipamentul bărcii de urgență 5.1.2.1. Toate obiectele care fac parte din echipamentul bărcii de urgență, cu excepția căngilor care trebuie să fie ținute libere pentru a pară efectele izbiturilor, trebuie să fie asigurate în interiorul bărcii de urgență prin fixare, depozitare în lăzi sau chesoane, pe cavaleti sau alte mijloace de fixare similare sau alte mijloace corespunzătoare. Echipamentul trebuie să fie asigurat astfel încât să nu împiedice operațiunile de lansare la
CODUL INTERNAŢIONAL din 4 iunie 1996 al mijloacelor de salvare (Codul LSA), adoptat de Organizaţia Maritima Internationala prin Rezoluţia MSC.48(66) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 4 iunie 1996*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136420_a_137749]
-
ivit din popor, ce își nota o zicere măiastră, un ochi de proverb, o rază de doină. Un om ce a luat cunoștință de noi. În ultima - „Șalul alb” - veți găsi, în schimb, un Eminescu obosit de atâtea vitregii, de izbitura puternică a valurilor, de înțepătura tăioasă a vânturilor, o corabie care a izbutit, totuși, să vină spre noi. Dar în cea de a doua, care marchează și debutul dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu rătăcitor?“. Am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
acestea sunt departe de a fi explicite. Să alegem unul, care este foarte reprezentativ. Slujnica Iasmina, împuternicită de un cititor-voyeur, privește printr-o crăpătură un cuplu care face dragoste: "La lumina lămpilor, sub baldachinul de mătase vălurită, du-te-vino, împunsături și izbituri: unul dă repezit din brațe, cealaltă își ridică "lotușii de aur". Unul piuie ca grangurul, cealaltă gângurește ca o rândunică: parc-ar fi prințul Junrui cu domnița lui, Yingying, sau, mai bine, Song Yu la întâlnirea-i de taină cu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
comparație cu cele ale animalelor, evidențiindu-se faptul că unele dintre ele pot fi și atavisme prin care oamenii se aseamănă cu ceea ce au fost ei odată, într-un trecut natural-istoric. În vremuri străvechi pumnul strâns era un simbol pentru izbitura ce putea să urmeze prin consecință, la fel cum părul zbârlit venea să-l înspăimânte și mai mult pe adversarul apărut în față. La fel rânjitul dinților, umflarea penelor anunțau atacul sau fuga. Erau reacții adaptative decisive în supraviețuire și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
deposedarea unei clase sociale de către altă clasă socială. Pentru cei care nu voiau să cedeze statului nouă zecimi din valoarea obiectelor pe care le vindeau pentru a supraviețui, ultima soluție rămânea „talciocul“. Acest cuvânt de origine rusă („talcioc“ însemnând lovitură, izbitură) desemna o uriașă piață situată la marginea Bucureștiului, într-o veche carieră de lut. Comparat de G. Călinescu cu unul din „cercurile infernului“ lui Dante, talciocul aduna în fiecare duminică, direct pe pământ, pe mai multe hectare, zeci de mii
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ne ține înlănțuiți. Mergi bunăoară discutând cu un prieten pe marginea unei păduri dincolo de care știi că apune soarele, dar nu-l vezi. Ați ajuns la un luminiș. Deodată năvălește în ochi imensa flacără de aur a soarelui în apus. Izbitura e atât de minunată încât discuția voastră a încetat imediat o dată cu pasul și câteva clipe nu simțiți altceva decât lumina uriașă ce vă inundă sufletul. Acela a fost momentul estetic. După aceea, cu nu știu ce spații de seninătăți răsturnate nemărginit în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de fulgere. În fața unui asemenea spectacol covârșitor, sentimentul sublimului se trăiește din plin cu o conștiință dedublată: îl trăiești totdeodată ca individ izolat și limitat prin uriașa forță a naturii care parcă e gata să te desființeze cu o singură izbitură a giganticei sale mărimi și totuși îl trăiești cu conștiința că tu ești subiectul pur și etern al cunoașterii și în fața acestui spectacol îngrozitor de sublim, ești „purtătorul acestei lumi întregi”, căci lupta violentă din natură nu e decât propria ta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
săli de jocuri, parcuri cu fântâni arteziene, totul era pus la dispoziție pentru distracția publicului. Petrecerile nu mai conteneau și călătorii uitaseră că pluteau pe un ocean plin de primejdii. Dar, pe când veselia și distracția erau în toi, după o izbitură ca de trăsnet, a început să sune disperat semnalul de alarmă. Pasagerii au intrat în panică, nu le venea să creadă că se poate întâmpla așa ceva. Era prea bruscă schimbarea de la bine la rău. Vaporul era amenințat cu scufundarea imediată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Silvia mă ținea strâns de mână pe când alergam amândoi spre locul în care Amaradia ne prezenta o imagine de Apocalipsă. În sfârșit, am ajuns. De la un mal la celălalt, în susul apei și în josul apei, imagini înfricoșătoare. Apa lovea malurile cu izbituri năprasnice, parcă cerându-le să lase cale liberă mâniei valurilor dezlănțuite. Zgâlțâite, răsucite, afundate și iarăși ridicate al suprafață, gospodării întregi și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
distanță ceva mai mare de peronul propriu-zis, într-un spațiu de manevră, la triaj. Acum aluneca fără vlagă, încet, tot mai încet, silențios și lin pe șinele de oțel strălucitor, până s-a oprit într-un zgomot surd, provocat de izbitura înăbușită a tampoanelor unsuroase. În secunda opririi, corpurile noastre flexibile, respectând cu strictețe legea imprescriptibilă a inerției, s-au aplecat în față, apoi, printr-un recul automat, au revenit la poziția inițială. Iar noi, copiii, cum eram în picioare în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apoi sfecla de zahăr, fiecare cu destinația sa. Când am ajuns la punctul zero al călătorie noastre nocturne și obligatorii, eu încă dormeam. În clipa în care Neamțul deschidea ușa vagonului, împingând-o, zgomotul produs de cele două role, precum și izbitura ușii ajunsă la capăt de traseu au fost atât de puternice, încât m-au deșteptat brusc. Ceea ce m-a izbit extraordinar în primul moment a fost lumina. Parcă aș fi fost orbul din naștere căruia, după o viață trăită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
putut să meargă prea repede. Și atunci, unul dintre cei trei gardieni care l-au scos din celulă l-a îmbrîncit: mișcă-te mai repede, și tatăl meu a căzut jos și atunci l-au luat la înjurături și la izbituri cu picioarele în cap, în stomac și l-au izbit și în față, i-au scos ochiul la circa zece centimetri, așa cel puțin îmi spunea al doilea supraviețuitor care există astăzi, pentru că Diaconescu a murit. Dar Daconescu care mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sentințe capitale. Îi plăceau și mișcările. Deși reduse ca număr și lipsite de varietate, acestea aveau forță și îmi explodau în auz, asemenea pocnitorilor aruncate de copii în spatele unui suferind de inimă. Sub murdăria lor, tresăream mai înfricoșat decît sub izbitura de pumn, iar el și le completa cu lovituri date cu muchia palmei în gît, de parcă ar fi vrut să-mi reteze capul, sediul nepermisei mele încăpățînări. Uneori, scandalizat că negam, amuțea de furie, dar își continua mișcările zvîcnite, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste orbitele adesea candide ale unui adolescent, dar o bună lecție asupra oamenilor și asupra vieții sociale, de parcă, Într-adevăr, atunci când mă credeam „persecutat” de forțe Înalte, traumatizat de o „neînțelegere dureroasă și hâdă”, eram de fapt un răsfățat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și destinale; dar, recunosc, niciodată și nici azi balanța credinței mele În această justiție profundă, ultimă și uneori „paradoxală”, nu s-a clătinat. Sigur - mi se va replica -, evident, dumneata ai fost lăsat să-ți continui drumul! Odată „hurducăturile” și „izbiturile” vieții sociale asumate, interiorizate, asimilate, ai fost lăsat să-ți dezvolți, să-ți exprimi calitățile care ți s-au dat sau pe care le-ai dobândit. Poate!... Și atunci trebuie să mă Întorc la aparent cinica definițe pe care ne-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]