540 matches
-
Kisch acestui gen literar. Lupta pentru pâinea cea de toate zilele, pentru supraviețuire impresionează prin nuditatea relatării; fără glazura epicului sau a anecdoticului, senzația de autentic devine mult mai pregnantă. Următoarele scrieri - microromanul Vițelul de aur (1949), care continuă cu Izgonirea din rai (1956), nuvelele Cuptorul nr. 3 (1950), Linia de foc (1950), Erupția (1951), Mama (1951), Poveste de dragoste (1951) - sunt doar tentative nereușite ale autorului de a surprinde, în litera realismului socialist, modificările produse în conștiința individului odată cu instaurarea
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
Vițelul de aur, București, 1949; Cuptorul nr. 3, București, 1950; Linia de foc, București, 1950; Erupția, București, 1951; Mama, București, 1951; Poveste de dragoste, București, 1951; Rădăcinile bucuriei, București, 1954; ed. (Podul amintirilor), București, 1963; Nuntă în stepă, București, 1955; Izgonirea din rai, București, 1956; Hoțul, București, 1957; Urmărirea, București, 1966; Itinerarii critice, București, 1971; Vitrina cu amintiri, București, 1973. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, II, 450-453, VI, 295; Șerban Cioculescu, „Dincolo de tristețe”, „Jurnalul”, 1940, 181; Călinescu, Ist. lit. (1941), 880, Ist.
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
1945, 162; Geo Șerban, „Vițelul de aur”, FLC, 1949, 30; Ovid S. Crohmălniceanu, „Vițelul de aur”, CNT, 1949, 146, 147; Mihai Gafița, „Rădăcinile bucuriei”, GL, 1954, 25; Ovid S. Crohmălniceanu, Ceva despre literatura de analiză, CNT, 1957, 1; Ioan Pop, „Izgonirea din rai”, VR, 1957, 3; Aurel Martin, „Hoțul”, TR, 1958, 18; Petroveanu, Pagini, 141-197; Perpessicius, „Izgonirea din rai”, LCF, 1959, 23; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 316-318; Mircea Anghelescu, Ieronim Șerbu, LCF, 1965, 27; Alexandra Stamate, „Urmărirea”, VR
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
CNT, 1949, 146, 147; Mihai Gafița, „Rădăcinile bucuriei”, GL, 1954, 25; Ovid S. Crohmălniceanu, Ceva despre literatura de analiză, CNT, 1957, 1; Ioan Pop, „Izgonirea din rai”, VR, 1957, 3; Aurel Martin, „Hoțul”, TR, 1958, 18; Petroveanu, Pagini, 141-197; Perpessicius, „Izgonirea din rai”, LCF, 1959, 23; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 316-318; Mircea Anghelescu, Ieronim Șerbu, LCF, 1965, 27; Alexandra Stamate, „Urmărirea”, VR, 1967, 5; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 137-143; Crohmălniceanu, Literatura, I, 436; Nicolae Balotă, „Itinerarii critice”, LCF
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
Z., de decăderea puterii militare la români. Altă scriere, Domnia a treia a lui Alexandru-vodă Suțul, ce i să zicea și Dracache (1819), surprinde perioada de mari tulburări în țara aflată sub conducerea dezbinată a boierilor din „arhondotetrarhie”, care doreau izgonirea clerului grec din țară, dar și sporirea privilegiilor proprii în dauna micilor boieri. Ajuns domn, Alexandru Suțu continuă nedreptățile, vânzând rangurile boierești și cinurile bisericești. Lamentațiile cronicarului nu sunt însă copleșite de pesimism, căci speranța este sugerată alegoric printr-o
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
de luptă, un îndrumar prețios de muncă” pus la îndemână „tinerilor scriitori care fac primii pași pe tărâmul literar”. Obiectivele principale ar fi două: revigorarea activității creatoare a cenaclurilor și îndrumarea lor către principiile de bază ale activității literare, precum și „izgonirea tuturor influentelor străine strecurate sub mască diferitelor teorii sau practici nesănătoase” din viața literară românească a vremii. Este ușor de înțeles, îndărătul discursului de intenție culturală, tentativă de a impune o normă ideologică socialistă și de a produce generații de
TANARUL SCRIITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290048_a_291377]
-
pateres tQs sophías eisin kai hegemónes ( (Wsper patere" thv" sofía" eisin kai h(gemóne") - „șCei vechiț sunt părinții înțelepciunii și călăuzele umanității”)8. Se referea, bineînțeles, la vechii aezi, precum Homer, sau la primii sophoi, precum Thales. În ciuda legendei despre izgonirea poeților din Polisul ideal închipuit de el în Politeia, Platon nu putea ignora o cutumă milenară. Peste veacuri, un Heraclit (Retorul) observa: Începând de la vârsta cea mai fragedă, se dă ca hrană sufletului naiv al copilului pe Homer ș...ț
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pomul cunoașterii, plin de fructe coapte, care parcă abia așteaptă să fie mușcate. Șarpele Evei ne ispitește zilnic, necontenit, să îndrăznim. S-a împlinit astfel marele proiect al Iluminismului: demontarea, desacralizarea și secularizarea celor două mituri biblice - „păcatul originar” și „izgonirea din Rai”. Gândirea modernă, bazată pe științele experimentale și pozitive, a realizat această performanță care schimbă radical condiția umană și perspectivele istoriei omenești. Postmoderniștii au sesizat formidabilul eveniment și nu au întârziat să declare „sfârșitul istoriei”; ei susțin că viitorul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pânză rămasă fără catarg,/ Desfășură-ți aripile mai larg,/ Desfă din lanțurile-i ruginite/ Bătrânul și hodorogitul vânt,/ Îndeamnă-l către mări nemărginite/ Cât mai departe de pământ/ Și du-ne sufletele ostenite/ De căutarea unui cer mai sfânt.” Poemul Izgonirea lui Prometeu poate fi un exemplu de ajustare a temelor romantice trecute prin grila modernității. Personajul este titanul, excepția, geniul care, spre deosebire de Luceafărul eminescian, își trece în faptă disponibilitățile de generozitate și de trăire activă. Actul său înseamnă, deopotrivă, revoltă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
P. Culegerile Fleacuri, Râs și plâns (1906), Povești hazlii (1908) aduceau un gen deosebit de umor, naratorul, mai totdeauna și personaj principal, adoptând o atitudine de autopersiflare, de victimă naturală, care privește ca normale toate neplăcerile ce se țin lanț - bătăi, izgoniri brutale, eșecuri dure, arestări. Din această răsturnare a perspectivei, la care se adaugă și hazul stârnit de cel care râde de sine, rezultă un tip de umor oarecum inedit. Lăsându-și fantezia să spargă contururile firești ale realului, exagerând până la
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
au omorât toți bătrânii”. Aniversarea exploatează tot o metaforă, a ciocârliei închise într-o colivie de aur, care, deși are grăunțe din belșug, dorește să se elibereze și să-și caute singură hrana. Alexandru Zevedei, personajul principal al romanului, preferă „izgonirea din rai” pentru a se consacra nestingherit muncii științifice. Prietenul său, Cristian Balaur, tip conformist, ajunge ministru în ierarhia socialistă și se confruntă cu propriul fiu, care îl face responsabil de situația gravă în care se află țara. Romanul Ave
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
să plîng. Astfel de fire nu cresc decît din cenușă! Dar, spune-mi, Starbuck, arăt eu chiar atît de bătrîn? Mă simt groaznic de slăbit, gîrbovit și încovoiat ca Adam, apăsat de povara grea a veacurilor îngrămădite peste el de la izgonirea lui din Paradis. Doamne, Doamne, Doamne! Sfîșie-mi inima, zdrobește-mi creierii! Batjocură! Batjocură! Amară batjocură a părului cărunt - am trăit eu oare îndeajuns de multe bucurii, ca să te merit, părule cărunt? Ca să mă simt și să par atît de bătrîn
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Altfel zis, sacrul refuză instituționalizarea sa. Zamolxe trebuie să se sacrifice pentru a-și împiedica rivalul să transforme o dispoziție nativă autentică, o credință adevărată, într-un cult. După ce-l acuzase pe propovăduitorul religiei Marelui Orb de erezie și obținuse izgonirea profetului, Magul, observând răspândirea tot mai mare a învățăturii lui Zamolxe și întrevăzând repede că o poate folosi ca să-și întărească autoritatea, pune să se cioplească o statuie a acestuia, o așază în templu și organizează venerarea ei. Din peștera
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
puțin compatibilă cu menirea poetului militant, curajos? Fără îndoială că toate acestea sunt legate de lipsa de profunzime în cunoașterea vieții (...), de insuficienta claritate ideologică. Printre unii poeți circulă teorii confuze, derutante. O anumită critică simplistă, rigidă, a propovăduit necesitatea izgonirii «personalului» din poezie, deoarece după opinia ei, viața, frământările poetului sunt neinteresante în artă (...). Asemenea teorii au provocat mult rău poeziei noastre lirice, denaturând principiile realismului socialist și derutând pe unii poeți (...). Fiți mai personali în creație! Acesta este îndemnul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care am intrat, iar noi înșine ne bucurăm de multe dintre avantajele ei (inclusiv prin scrierea și răspândirea acestor idei în cartea din mâinile domniilor voastre). Suntem conștienți că perspectiva este cea a unei societăți informatizate. Dar nădăjduim că nu prin izgonirea umanului și spiritualului! Capitolul 4. Către un nou mediu de învățare: comunitatea virtuală 4.1. Comunitatea virtuală - formă de emergență și difuziune a cunoașterii În condițiile transformărilor tehnico-sociale actuale, asistăm la o reconfigurare a grupurilor de învățare, ce se structurează
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă. Exilul poate lua forme diferite. Fie că este vorba de părăsirea cetății sale de către o persoană nemulțumită, revoltată, reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine va avea consecințe psihologice, morale și sociale serioase pentru individ. Intrat Într-o altă cetate, exilatul se simte Însingurat, izolat și Înstrăinat. El nu mai poate comunica mental și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
exclusiv de masoni" (Roul Brandîo). Unul din agitatorii lui Gomes mărturisește că mișcarea se îndrepta ,,contra Regelui, contra lui Beresford și contra funcționarilor publici". În 1820 izbucnește o in-surecție militară la Porto care cere înlocuirea Guvernului numit de Rege și izgonirea lui Beresford. Este cel dintâi semnal al unei ne-sfîrșite serii de insurecții, pronunciamente, revoluții, contrarevoluții, - cele mai multe făcute de armată sau împotriva armatei. Regele Joîo VI e silit să se întoarcă în patrie în 1821, după o absență de 14 ani
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trenul care-l ducea În exil pe fostul Suveran? Cum e posibil ca aceste hoarde de borfași numiți comuniști, să guverneze după bunul lor plac...? Iar cetățenii țării Îi suportă fară a schița cel mai mic semn de revoltă...!?” „De la izgonirea regelui Încoace, cursul istoriei s’a schimbat. Pe vremea aceea, ne aflam În sfera de influență a țărilor democrate când puterea de exprimare liberă nu cunoștea limite iar omul era propiul lui stăpân...!! O lecție majoră care a provocat apatia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
terminat școala s-a dus la Jurnalism și nu a putut merge la Drept. Viața de familie era tot dificilă și pe deasupra avea frați soldați. Jowida a tremurat tot timpul colegiului din cauza războiului, și de teama morții, și de teama izgonirii de la studii. Și-a terminat școala în 1991 și a rămas asistentă la Facultatea de Jurnalism. Presa era destul de liberă, cu excepția unor ziare mai politizate. Rusa, la fel ca și în generația mea în România, nu era obligatorie. După 1991
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căzut, cu ocazia dezagregării statale. Înțelegem că o putere militară de talia U.R.S.S., adversară de temut pentru S.U.A. și N.A.T.O., nu putea fi tratată, pur și simplu, pe temeiuri juridice și expediată din aceste poziții; ca atare, o izgonire din Consiliul de Securitate era nepotrivită și incomodă pentru comunitatea internațională stricând echilibrul, așa încât s-a trecut la dialogul specific târguielilor, concesiilor și aranjamentelor; celelalte state au înghițit hapul, iar operația de transformare miraculoasă, dar inacceptabilă, din U.R.S.S. în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
firea lumii și a trudit 31 îndelung să rămână conform organicului ei. Poetul ține seama și de însușirile lumii, acolo unde locul este nou, prin viețuirea omului acesta devenind realitate omenească, se integrează firesc în cântec nu ca o stridență. Izgonirea realității însă nu o poate primi, precum nu poate primi nici artificializarea limbajului, care este semnul alienării și atrofierii ființei în general. Bine, dar dacă nu aduce nimic nou față de natură atunci ce rost mai are poetul ? Tocmai că aduce
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
slava cu înfrângerea lor, fauni, făpturi cu sex dublu, (...) gorgone, harpii, coșmare, dragontopozi, minotauri, (...) șerpi cu păr, salamandre, vipere cu coarne (...) întreaga populație a iadului părea să-și fi dat întâlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de făgăduială și de amenințare ...”. Îndeosebi Judecata de Apoi a fost obsesia lumii medievale, tratată în consecință cu o fantezie inepuizabilă în ceea ce privește chinurile damnaților și creația demonologică. Biserica a găsit
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
rudă apropiată sau chiar de unul din părinți, din care pricină acumulase În el multe frustrări și multă ură față de bărbați și de femei. Și că aceste frustrări și această ură Îl Împingeau spre acte de canibalism. PAGINĂ NOUĂ VII. Izgonirea din paradis Aici filmul evenimentelor Începea să se volatilizeze. Noimann Își amintea acum, ca prin ceață, de o discuție ce se Încinsese Între cei doi convivi aflați la masa lui și de un rămășag stupid la care-i provocase Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Eve? De ce s-a făcut că nu aude și nu vede cele ce se Întâmplau În jur? Nu cumva Dumnezeu S-a spălat pe mâini de toată afacerea asta?! Mă rog”, conchise Satanovski, „există foarte multe semne de Întrebare cu privire la izgonirea din Paradis. În ecuație apar două personaje, dar al treilea veghează În ceruri...” Oliver Îl aprobă și de data aceasta, urlând de trei ori. Frunzele de pe piept i se zburliră. Pe creștet Îi apăru o creastă de cocoș. „Credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]