304 matches
-
moștenite din neamurile lumină ale infinitului cosmic; În sufletul lui triumfă energia intelectuală și artistică a unui popor întreg 122. În cunoscutul poem de inspirație folclorică, Călin (File din poveste) se conturează o imagine cu totul specială: luna, vatră de jăratic, rumenește străvechii codri 123. Numai poetul a știut să vadă aceasta, iar oamenilor li s-a întipărit în conștiință eminescian, încât ea se confundă cu imaginea poetului însuși. Și imaginea rămâne încrustată în conștiința colectivă ca o urmă a poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
muzicalitate: Încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie 202. Deși pare că provin amândouă din aceeași sferă a înălțimilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pierdută În zilele noastre a fost ursăritul sau umblatul cu ursul, practicat de către ursari. Ursăritul era o meserie, iar ursarii erau deseori solicitați de dresori. Dresarea puilor de urs era drastică. În sunetul muzicii, puiul era pus cu picioarele pe jăratic, iar ursarul cânta la un instrument oarecare. După o vreme, rămânea numai melodia, care Îl determina pe urs să “joace”. Greoiul animal, ținut În lanț, deși, Între timp se Îmblânzise, sălta spre amuzamentul copiilor, dar și al adulților pentru care
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
fost întocmite de Pansu (1994), în special QIST, chestionar de internalitate în situație de muncă. Acesta cuprinde 32 de itemi, 116 relativi la comportamente și 16 relativi la stimulare. Exemplu de item: "De trei luni, echipa laboratorului stă "ca pe jăratic", presată de comenzile care vin neîncetat. Când șeful laboratorului vine să aducă noi analize, Paul se enervează și refuză să le mai facă deoarece: Paul a vrut să arate că există limite care nu pot fi depășite (intern-intenție); trebuie spus
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratic, - Pe vatră-n para slabă, în jăratic, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal 1235. Focul, așa cum este el prezentat în poesie reprezintă înfățișarea inteligenței cerești. El trece prin toate fără a se amesteca cu el, îmbrățișează fără a putea fi cuprins. Ascuns, arde mocnit și când se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
da liniște? Zi și noapte, sătul sau flămând, vorbind sau chiar în rugăciune fiind, îți fuge gândul în altă parte, departe de ceea ce rostește gura. Altul parcă-ți umblă-n suflet și-n cuget și răscolește pulbere de scântei și jăratic încins, cu chipuri și întâmplări care îți mută atenția, îți frig ochii, îți ard limba, îți înțeapă urechile cu strigări obraznice, îți siluiesc simțirile minții și ard pe dinăuntru ca un foc ascuns, neștiut, împotriva căruia nu ai armă de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
arhipline, pepeni răscopți), altele, superlativul de superioritate: stră(basm străvechi), atot(exprimă superlativul absolut: „Când umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului: „Orice glas ascultă glas numai greierul prin ceas stă de vorbă cu tăcerea.” (L. Blaga) Substantivul rămâne nearticulat, dacă, sub aspect semantic, exprimă materia sau clasa de obiecte: „Și cum ospăta el, buf! cade fără sine în groapa cu jăratic.” (I. Creangă) sau dacă nearticularea lui este expresie a nedeterminării: „Cu sfetnici vechi de zile mă-întâmpinași în cale.” (M. Eminescu) b. Conjuncția realizează și exprimă relații sintactice în interiorul propoziției, între propoziții, între unități sintactice de diferite dezvoltări, precum și în interiorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am la ce să visez.” (A.E. Baconsky) Enunțurile imperative indirecte au intonație nespecifică; ele devin, de fapt, enunțuri asertive: „Și cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoșul, să-l zvârle într-un cuptior plin cu jăratic și să puie o lespede la gura cuptiorului...” (I. Creangă) Enunțuri exclamative În enunțurile exclamative, raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de emițător; prin absolutizarea componentei subiective a mesajului, enunțul exclamativ devine expresia sintactică a reacțiilor sale față de realitatea extralingvistică sau, mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
te căptușește ea, Mărioara, acuș!” (I. Creangă) Subiectele propoziționale introduse în frază prin pronume relative care, cine, ce sau câți sunt adesea reluate printr-un pronume demonstrativ (acesta, acela) sau prin pronume nehotărât toți: „...Care dintre cai a veni la jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăție...” (I. Creangă) În limbajul popular este în mod frecvent reluat subiectul inclus sau subînțeles. Pronumele personal este atunci precedat, cel mai adesea, de adverbul și, care are doar valoare stilistică: Încerc și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în Italia și vor bani de drum repede. Și iau taurul omului din poiată...” Uitarea poveștii „Oamenii se plâng pe-aici că le fură animalele, porumbul din hambare și nimeni nu cade...” „Ei, dacă aș fi eu acum în cizme... Jăratic ar mânca! Este unul aici, Șiulică al lui Cataroi, tot așa-l cheamă. El cu frații lui...” „De unde știți?” „L-am mirosit... Nea Ioane, îmi zice el odată, io, dacă nu fur într-o zi, mă mănâncă buricele deștelor...” Și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Hérodias) (3) Vârfurile munților de la Sabine apăreau atunci de lapislazuli și de opal, pe când poalele și erau înecate într-un abur de nuanță violetă și purpurie. (Chateaubriand, Lettre sur la campagne romaine) (4) Grădina era luminată de o sclipire de jăratic ce venea de la lămpile venețiene. (Zola, Nana) (5) Marie arunca pe întindere o umbră care... părea verde în mijlocul acelor suprafețe lucioase care reflectau albeața cerului. (P. Loti, Pêcheur d'Islande) (6) Din penumbră ieșeau doar paloarea mâinilor, a fețelor, a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cine ce-o zice, nu cred că Bacovia a făcut excepție de la aceste reguli. Să mai amintesc o dată episodul cu Marieta, sau faptul de a fi fost tatăl unui „copil natural”? Boemii francezi beau băuturi care le ardeau gîtlejul ca jăraticul: „la verte “, „l’ absinthe”, „le champoreau”.(v. I. Valjan, Cu glasul timpului, p. 243) Boemii romîni beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia cu care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sfătuindu-l cum să facă. El se angajează să plece la Verde Împărat, dacă i se pune la dispoziție calul din tinerețele Craiului și hainele cu care a fost Îmbrăcat la nunta lui. Calul căutat de Prâslea trebuia să mănânce jăratic, dar dintre toți caiii din herghelie, era dispus la un asemenea tratament doar o gloabă. Până la urmă alege gloaba, dar aceasta se dovedește a fi un cal năzdrăvan, care „s-a răzbunat” pe Prâslea, pentru că l-a lovit cu frâul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-l găsesc. Se duse la căpătâiul împăratului și-i ceru îngăduință să pornească în lume pentru a găsi apa vieții, căci, spuse el, numai ea o să-l înzdrăvenească din nou pe împărat." (Frații Grimm, Apa vieții) (b) " Spre apusul de jăratic / Cu livezi scăldate-n aur, / Trece-un nour singuratic / Alb și mare cât un taur." (George Topârceanu, Aeroplanul) (c) "Uriașul se întoarse cu dispreț spre croitoraș și n-avu decât un singur răspuns: Ți-ai și găsit cu cine să
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le pune deoparte. Pe urmă umple o tava cu jăratic, se duce cu dânsa la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul la tava
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul la tava, apucă o gură de jăratic." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (d) "Prâslea, care ședea doparte, văzu piatra care căzuse cu zgomot, mulțumi lui Dumnezeu că i-a scăpat zilele și se gândea ce să facă ca să iasă afară. Pre când se gândea și se plângea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
când se face rachiul, sau așa, la o tacla. Ai 5 ani, bunică-tu a montat alambicul și a ieșit afară, la treburi. E iarnă, e atât de bine să stai lângă sobă, să te joci cu un băț în jăratic. Rachiul picură într-o oală - te apleci, pui gura la capătul țevii și lingi o picătură, două. Cojești un cartof copt, care-ți arde degetele, îl înmoi în sare și în unt. Te apleci și mai sugi puțin din țeava
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
foc mare de douăzeci și patru de stânjeni, Păsărilă, care caută în văzduh ciocârlia ascunsă după lună, Păcală, un soi de Polichinelle, păsările fermecate, balaurul, caii fermecați acre vorbesc, își iubesc și își apără stăpânul, trăiesc sub pământ și se hrănesc cu jăratic. Folclorul românesc este o literatură orală a ciobanilor și plugarilor; este o amplă pastorală și prezintă aceeași alegere de subiecte care, la toate popoarele, au caracterizat și inspirat pastorala: iubirea, valoarea războinică, poezia naturii. Aceste trei diviziuni naturale și logice
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
îi mănânci! Faci ce vrei cu mine!" Cred că am intervenit în cel mai bun moment psihologic, pentru că a făcut un act III și un act IV ca în tinerețe. Ieșeau scântei din ochii lui de cărbune. Am mâncat amândoi jăratic! La sfârșit urla toată sala: Pippo, sei il più grande del mondo! Avea 48 de ani. În America, odată, n-a putut Domingo să facă niște spectacole de Povestirile lui Hoffmann și l-au chemat pe John Alexander. Era... pe la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Francez, pe Doamna Bacciochi, care era cu sora ei Paulina, cu totul preocupată, aceasta din urmă, de casca lui Lofon: „Uitați-vă și voi - spunea - ce rău e pusă casca aceasta, cum stă într-o parte!“ Doamna Récamier stătea pe jăratic; Doamna Bacciochi voia să rămână până la sfârșitul tragediei, poate din cauza surorii sale Paulina. Bernadotte era în lojă; a observat aerul schimbat al Doamnei Récamier; i-a oferit brațul, ca s-o conducă și pentru a-l vedea el însuși imediat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
gatoriu strâns, și continuând, în auzul galeriei, o discuție începută confidențial între ele două, să stabilească faptul că o femeie care nu era pură și castă nu putea să fie o mamă bună. Biata Doamnă de Caumont ședea ca pe jăratic. Doamna de Staël ar fi fost dezolată dacă ar fi observat, dar era târâtă de argumentele ei, de altfel, trebuie să admit, foarte elocvente și foarte amăgitoare. Cum adică, se va spune, își uita propria ei conduită? Nu, câtuși de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și revelație pentru voi, atunci plecăciuni către străfundurile Iadului, Întunecimea Voastră. Dar mă încumet neicușorule să deslușesc și numele din numărul fiarei care zici că este nume de om adică a unui neam care ție îți stă în gușă precum jăraticul pe limbă. În limba aramaică pe care ivriții au folosit-o din secolul V î.e.n. se scriau numai consoanele iar deasupra lor se puneau niște semne care arătau ce vocale tre-buie citite și dacă ele sînt în față sau după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de box, și apoi plătit de către căpitan. Băiatul cu nume neobișnuit care, după cum se exprimă pedant Agripina, trăiește în folclor, are existență nedesprinsă încă de fabulosul folcloric. El povestește cum motanul său, Vasile, scoate rufele din cazan și calcă pe jăratic; are deci, acces la înțelegerea mitică a lumii. Numele protagonistului este și un sinonim al substantivului "mucenic", "sfințișor", a căror sărbătoare este celebrată în calendarul popular la 9 martie, iar formula de basm "Măria ta" cu care i se adresează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
misterului e refuzată, dar - în același timp - puterea de revelare se răsfrânge de la sine, luminează prin taina însăși: "E, dacă țineți minte, lâng-un grilaj îngust,/ Suflat în verzi metale și-n sticlă, un arbust,/ Cu frunze cântătoare, cu fructe de jăratic/ Precum un pom cu globuri într-un Crăciun văratic./ E-ntr-însul o putere, un fel de densitate/ Răsfrântă pe podoabe din luciurile toate/ Și dacă vrei, târâș ori prin opriri șirete,/ De dânsul să te-apropii, să-i umbli prin secrete
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]