2,192 matches
-
fraze, precum una din Prefață - "Zvonul cailor moldovenești a mers pînă în poeziile altor popoare. Și județul Iași își are și astăzi ca marcă un cal, dovadă netăgăduită a trecutului, cînd voinicii moldoveni porneau la luptă pe armăsari ce zvîrleau jar din nări..."7 -, reluată și în capitolul Odă equestră, unde se mai dau și cîteva anecdote ieșene, sau faptul că despre erou circulă zvonuri că ar fi vlăstar (nelegitim?) al Prințului Șerban Basarab, care locuiește "între dealurile Iașului, la Arboreni
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
oamenii pot fi atât de răi! Ștefan Girovescu Încă mai era stăpânit de dureri ascuțite și dese, niște arsuri necruțătoare pe care și le imagina ca adevărate momente insuportabile când cineva i-ar fi aruncat capul cu tâmpla dreaptă pe jar! Atunci mușca perna sau mâneca bluzei de training pentru a estompa geamătul de durere, gândind tot timpul la eventualitatea nefastă de a fi auzit de cineva. Apoi peretele de oale lua forma muntelui Pietricica, străchinoiul cu smalțul lucind creștea până la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
strâmb pe fese. te cuprinde din nou neîncrederea în tine, de care poți scăpa dacă îți scuturi sufletul de broaște și te întorci, cu trupul fin și extrem de curat, în grădina dragostei tale, luminată de luna ca un disc de jar, sub care ființa iubită respiră cu planete de pini. șase în al treilea loc: te simți încrezător, e lumină, acum alergi, neobosit, către dragostea ta, alergi cu pași cât maratonul, picioarele tale sunt mașinării de carne încordată în fiecare secundă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
noastră - a vorbit bătrânul, pornind cu pași mărunți să-și conducă copiii, cum îi plăcea să le spună... Nici o toamnă parcă nu pornise cu o lumină așa de aurie și blândă. În amurgul purpuriu, satul părea pudrat cu pulbere de jar... Moș Dumitre - i s-a adresa Costăchel moșneagului - matale ai mai prins așa o frumusețe de toamnă? Uite colo, în zariștea Ponoarelor, parcă ar fi gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o frumusețe de toamnă? Uite colo, în zariștea Ponoarelor, parcă ar fi gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna streașină la ochi și a lăsat privirea să soarbă întreaga minune a înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui. Mângâindu-și apoi mustața cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făcut să înțeleg securistul cela... Da’ eu? Eu... pentru a câta oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
puține lucruri. Intrase cineva în forul intim al sufletului ei în care clocoteau atâtea întrebări ce își căutau un răspuns? Putea cineva să-i dea acea liniște de care avea atâta nevoie o ființă aflată mereu pe un altar de jar încins? Atunci de unde a apărut și din ce sfere venea această tiranică punere sub acuzare? Simona socotea că singurul cu drepturi depline asupra vieții și demersurilor sale era numai Dumnezeu și pe baza acestor precepte, gândea că își putea așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai clar lucrul acesta. „Merită, oare, să mai trăiesc? Dar pentru ce să mai trăiesc? În aceste condiții, mai bine aș muri!”, își spunea ea în sine, în clipele în care parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bune?”... De-ar fi un gram de adevăr! De-ar fi... August 2013 (septembrie 1969) - evenimentul... Câteva gânduri destre o carte... A fost Într-o zi de toamnă, toamnă ce-și etala formele ispititoare și culorile-i mirifice. „Toamnă de jar” (semnat de poeta Eleonora Stamate - Tecuci) redă Într-un registru de mare rafinament clipa trăită. Toamnă „ cu clipe de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toamnă, toamnă ce-și etala formele ispititoare și culorile-i mirifice. „Toamnă de jar” (semnat de poeta Eleonora Stamate - Tecuci) redă Într-un registru de mare rafinament clipa trăită. Toamnă „ cu clipe de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ina, ce nenorocire! Olga asta a ta e un om de nimic, asta a fost toată viața ei. Orice ar fi avut cu noi, fapta ei întrece orice limită a omeniei, e o crimă odioasă. Ne-a pus inimile pe jar, inconștienta, neisprăvita, criminala...! Îți dai seama, Ina!? Ai putut crede vreodată că Mihăiță nu este copilul nostru!? - Ba e al nostru! Noi l-am crescut, l-am educat, îl iubim... Acum nu ne rămâne ceva mai bun de făcut decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șatrei un bețigaș care avea în vârf un ochi de foc. Deși o jerbă de scântei se răspândea în jurul acestui căpețel de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de jarul încă nestins. Focul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al etniei țiganilor!... Bătrânul lua rând pe rând câte un bețigaș, se prefăcea a-l pune în gura pipei, din care fumul deja năvălea din belșug. Pentru a-i mulțumi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să aibă loc într-o duminică de toamnă dumnezeiască. În șatră era o activitate febrilă, încă din zori. La focuri mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de grâu de la marginea taberei, culeseră maci roșii pe care îi aninară în părul lor negru, bogat, arătând că asemenea acestor flori sunt și inimile lor. Mergeau cu picioarele goale ca jarul ce le potopea să se scurgă în țărână asemenea unor șerpi de foc, ce le fulgerau inima și sufletul. 1 șah masasa balanăsa varză cu carne de porc grasă Văzându-le, oricui îi venea să spună că mai bine s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în ghioc. În șatră erau și câțiva puradei mai răsăriți care, postați la marginea satelor, chipurile să se joace, știau cum să cheme o pasăre să-i urmeze spre ceaunul cu apă clocotită sau să o așeze cuminte pe un jar încins ce se afla în fața corturilor. În seara aceea însă, pe drumul tăiat de șatră în goana nebună a telegarilor, fasolea se aflase la mare cinste. În timp ce oamenii șatrei se pregăteau de odihnă, sosi un călăreț. Era Șobi. Fusese trimis
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un cărbune să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi să spoiești un cazan? - Cum să nu, bunule, ba încă cum! - Ei, bravo, bravo! înseamnă că am scăpat de toate grijile la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
spre marginea orașului. Cei doi soți aveau o vagă bănuială: era posibil ca Rafira să se fi aflat în preajma casei lor încă de la ceasul când ochii nopții nu se închiseseră și pe geana Dealului Mare nu apăruse încă bulgărele de jar al soarelui. Ea își așteptase feciorul! Cei doi soți se priviră reciproc și rămaseră fără glas. Veni însă Alex cu îndemnul: - Haideți să mâncăm ceva, mai avem și alte treburi astăzi. Alex luă de pe masă ceva în fugă, grăbindu-se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
glasul de pasăre măiastră, gura ca o fragă ce dă în copt, ce-mi mai trebuie? El îi spusese atunci: Ce pot eu să zic? Tu știi mai bine. Dacă ți-e așa de dragă, de ce să te perpelești pe jarul tăcerii? Dacă o vrei de soție, poate e bine să le spui și părinților planul tău. Vișinel tot amânase clipa destăinuirilor și poate nici acum nu ar fi deschis subiectul, dacă nu venea vorba de pașii următori despre care părinții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
parfumul lor atrăgător și ne deplasam kilometri buni pe cele trei dealuri: Buzăul, Runcul si Barbușca, trasee bogate și-n ciuperci îhribi, vinețele, gălbiori, râșcovi, nicoreți, creasta cocoșului, opintici) pe care, dacă nu le duceam acasă, le savuram coapte în jarul și spuza unui foc de cepuri aprins pe malul râului Moldova, împreună cu cartofi noi sau știuleți de porumb. Festinul avea ca desert un ritual original, acela de dat fum pe gură și pe nas, după ce-l trăgeam din coceni aprinși
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
răului ce vor să întunece și să dezechilibreze stările unor lucruri bine așezate. Purtătorii acestor poveri nu pot suporta postura în care se află cuplul în discuție și întețesc un foc, chiar dacă acesta abia scânteiază, fabulând povești viclenite, punând pe jar buna conviețuire. Această dorință sadică de a ridica la rang de principiu un fapt divers ce ar putea trece neobservat, ca o ploaie de vară, poate leza trăinicia unui cămin. Dar cum Sarsailă se află întotdeauna în preajma țesătorilor de intrigi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
știam; știam că arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
într o curbă periculoasă, și-a văzut numărul din spate al mașinii Dacia 1110 sau cum în armată la marină, scufundându-se în apă cu țigara aprinsă la ordinul comandantului de pluton, la revenirea pe debarcader, țigara încă mai avea jar. Alea mașini! Alea țigări! Mergeai la bar la o cafea, mai ales seara, cu prietenii, numai ca să auzi tot felul de poante și, auzindu-le, simțeai că respiri mai ușor. Așa cum simți când pui în scris ceva ce nu poți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cele din urmă, Pâcu a frânt firul cântecului... Hliboceanu, ca și cum nu și-ar fi dat seama de aceasta, a mai strâns-o o dată în brațe pe Măriuța, care râdea uitată de sine...Scăpată din vârtejul jocului, cu chipul arzând ca jarul, s-a îndreptat spre cuhne. Costache a aruncat o privire rece către ea și a continuat să-și facă de lucru cu te miri ce... Gâfâind de oboseală, cărăușii s-au așezat pe locurile lor. Hliboceanu, urmărit de privirea lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că...” „Că ce?” - a întrebat nedumerit Toader. „Că toată povestea n-o fost decât o șagă... Crezi tu că te puneam eu la plată? Bunicii cu socotelile lor... Noi cu ale noastre”. „Măi! Da’ știi că m-ai pus pe jar, Costică?”. „Asta se vede și după faptul că ai venit fără căciulă pe cap când afară-i gerul Bobotezei!” „D-apoi astai glumă,când te vezi scris colea că ești dator cu o grămadă de gologani? Și perceptorul nu glumește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și bătrânii au hotărât să-i întroloace. El cu averea, ea cu cenușa din vatră și cu... frumusețea... Toate ar fi fost cum ar fi fost, dar inimile noastre ardeau după Ileana, fiindcă drăcoaica a știut să ne puie pe jar pe amândoi... Dacă Costică Tânjală - tatăl Ilenei - nu ar fi hotărât să-și deie fata după feciorul lui Otic, atunci poate că se mărita cu Hliboceanu. Și drept să-ți spun - cu toată inima friptă - nu mi-ar fi părut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]