573 matches
-
hala de carne, au început să îngroape ciolane în straturile cu flori și au încasat-o de la paznici; Hrebenciuc și Mușetescu, cele două coteici pesediste care umblau nedespărțite, au dat râie la toată haita și s-au făcut nevăzuți, iar javra căruia domnul Spirescu i-a zis, de cum l-a văzut aciuat pe lângă maidanezii pesediști, Hayssam nu-și mai găsește locul. Se bagă când printre picioarele șahiștilor, când printre acelea ale tablagiilor. Numai Băsescu nu pare afectat deloc de situație. Stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fac gargară cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura suferinței ce i-au pricinuit-o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
meu pe 17 și 24 ianuarie (au fost nu numai din anul II, cu care lucrez, dar și din anul III și IV, chiar mulți, - în semn de solidaritate) au fost jigniți crunt de studenții teroriști (oameni de casă ai javrelor didactice) și chiar amenințați (te) cu moartea. Studenții înșiși au spus cu voce tare care sunt „marii profesori” care manipulează grupurile de studenți bezmetici. Lumea începe să aibă și curaj și să dea dovadă și de solidaritate. Dacă articolul alăturat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un izvor nesecat de humor pentru țărani” <endnote id="(326, p. 409)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, În satirele politice care, din cauza cenzurii, circulau clandestin - oral sau În manuscris, În cadrul unui tip de folclor urban - nu doar „jidanii” erau considerați „javre râioase”, ci și celelalte „hoarde străine” : Mâine vine-n fuga toată, După grecul cel râios, Turcul, lepră leșinată, Rusul, hiara cea spurcată, Neamțul, lingău puturos (satira Jos Guvernul ciocoiesc ! din 1861 ; <endnote id="cf. 148, p. 50"/>). Caracterizarea evreului a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
curiozitate intelectuală și preocupați doar de satisfacerea nevoilor de bază (Essai sur l’inégalité des races humaines, 1853 ; <endnote id="cf. 541, p. 296"/>). Dacă se iau toate cuvintele-cheie referitoare la evreu din legendele și poveștile populare de mai sus (javră râioasă, hoție, Înșelătorie, bani, bogăție fără muncă, nașterea și uciderea lui Isus, prigoană și pedeapsă, decalogul ș.a.m.d.), adică toate caracteristicile etice comentate, care definesc portretul-robot al evreului, se va obține un mănunchi de clișee cunoscute - vechi reflexe mentale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
plin câmp, iar În spatele ei zărisem ceva ca un hangar, care părea să se potrivească descrierii lui Andrei. Până să mă apropii de poarta mare de tablă, lăsată lipită de gard, m-am pomenit Împresurat de o haită de șapte-opt javre flenduroase. Nu făceam decât să le Întărât și mai tare lovindu-le cu piciorul la grămadă și aplecându-mă după o piatră pe care n-o mai găseam. Schelălăielile deveneau numaidecât lătrături și mârâituri de o Înverșunare sporită și simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el și nu-i mare lucru să spui că-l iubea. Și el și ei zbierau la turma asta de popor. Poporul era făcut pentru ei și ei pentru popor. Păi ăștia care l-au Împușcat În numele poporului sunt niște javre flămânde spre deosebire de el. Până s-or sătura și până și-or face plinul, or să sugă din noi ani de zile, așa că-n ce-l privește, pe Carol Îl bate gândul s-o taie peste graniță, oriunde, unde-o vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Adrian Boca: „vă rog să constatați că nu am nici un amestec în lucrarea bisericii din comuna Frasin”. (Din Bucșoaia la 8 iunie 1928). „Un escroc pedepsit cu doi ani temniță ajunge magistrat”, „Un hoț, primar și ctitor de biserici”, „Pentru javrele de la Glasul Bucovinei”, „Primarul Romul Cândea condamnat la 10 zile închisoare”, erau titluri care reflectau nu numai combativitatea celor de la Cuvântul Țărănimii, cât mai ales lupta politică a acestora cu liberalii de la cei cu... Glasul. Totuși, articole ca „Sporirea impozitului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos i-o dăramă Chiar prin ai săi fii.] Străin pus-ați domn în țară Pentru românism! Poftiți!... vă târăște iară Către despotism! Toate javrele golane El le-a pricopsit Dându-le de ros ciolane De cum a venit! Însă... termenul sosește E apropiat Și tronul se despărțește De ăst blestemat! Străinul, v-o spui eu, pică Căci e de nimic Și de lege n-are
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care Zerbinette îi povestește lui Géronte întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse. Efectul comic rezidă în aceste quiproquo-uri. Ambiguitatea referențială (ea nu știe, de fapt, despre cine râde și nici nu bănuiește că deicticul "aia" face trimitere către interlocutorul: "javra aia de zgârcit"), precum și nerespectarea legii informației, reprezintă de asemenea, o sursă a comicului. Legea motivației Lege pragmatică prin excelență, această cea din urmă lege subliniază nevoia ca povestirea, dincolo de un simplu aport de informație, să trezească o anumită emoție
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
potrivită, mă sui cu dânsa iar în tei, îmi ieu căciula, și în locul ei pun lespedea, cu gând c-a ieși ea pupăza de undeva, până m-oi întoarce eu din țarină.(...) Și cum i-o dau în mână, javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă atunci frumușel ața de la picior; apoi mi-o aruncă-n sus, zicând: << Iaca poznă, cam scăpat- o!>>. Pupăza, zbrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
piese au fost cuprinse, în 1971, în volumul Teatru. SCRIERI: Într-o gară mică, București, 1934; Moața, Creața și Grasu la bal, București, 1945; Cu Țăndărică spre mările Sudului, București, 1946; Una din noi e de prisos, București, 1946; O javră, un câine și un copil, București, 1947; Mia, Lia și Cuțache, București, 1947; Una din noi e de prisos, București, 1947; Mache, rățoiul încălțat, București, 1952; Anișoara și Chiuș-Chiuș, București, 1955; Paznicul florilor, București, 1955; Hoțul din grădină, București, 1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
pietre și ciomege după mine. Deodată m-am oprit ferm, furios. Urlu la haita înfuriată și aceasta, puțin derutată, s-a oprit din iureș. Răcnesc cît pot de tare, făcînd uz de cunoștințele mele diplomatice: Domnilor, înțeleg să mă fugărească javrele din România, din țara mea scumpă, dar ce caută și javrele din Cuba? Haita rămîne surprinsă de un atît de neașteptat argument, furnizat de Convenția de la Geneva și-mi dă dreptate. Domnilor, vorbește dalmațianul, rog camarazii cubanezi să se retragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Urlu la haita înfuriată și aceasta, puțin derutată, s-a oprit din iureș. Răcnesc cît pot de tare, făcînd uz de cunoștințele mele diplomatice: Domnilor, înțeleg să mă fugărească javrele din România, din țara mea scumpă, dar ce caută și javrele din Cuba? Haita rămîne surprinsă de un atît de neașteptat argument, furnizat de Convenția de la Geneva și-mi dă dreptate. Domnilor, vorbește dalmațianul, rog camarazii cubanezi să se retragă. Este doar problema României... Eu o iau la sănătoasa și doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dalmațianul, rog camarazii cubanezi să se retragă. Este doar problema României... Eu o iau la sănătoasa și doar jumătate din haită continuă urmărirea. O idee, credeam salvatoare, mă face să mă opresc din nou: Aveți aprobare? Ce aprobare? Dă osul, javră! Un dog german iese în față. Vorbește grav, gros. Avem, uită-te aici la aprobare. Mi se face negru înaintea ochilor. Citesc negru pe alb: se dă în primire osul domnului dog german, semnat, ministrul Mihai Răzvan Ungureanu. Nu dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
câinii erau prost hrăniți în România, ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul" înapoi, la stăpânul lui. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord, tov. Plutonier aruncându-l peste gardul din Colentina cu supărarea celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! În iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se spunea mai târziu, al unei epoci denumite - și nu În derâdere! - „naeionistă“, om Înălțat prin talentul său propriu, desigur, dar și din Împrejurări greu de lămurit, la un post de conducere de gazetă, de unde, la fel ca și celelalte javre și lichele, aruncă acum cu bălegar după prea amabilul, prea răbdătorul și iertătorul director filozof al Noii Reviste Române, pe lângă care „ctitorul“ ucenicise În tinerețe până a fi fost urcat pe primele trepte universitare, fără titluri și fără examen, ridicat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
astfel: „Cățelușule drag, Ți-am pus acum numele «Bubico». Nu știu ce mi-l sugerează, dar mă amuză la nebunie. Nu mai poți spune acum că nu te-am trecut prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună dimineața, Beldie. E atât de frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sugerează, dar mă amuză la nebunie. Nu mai poți spune acum că nu te-am trecut prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună dimineața, Beldie. E atât de frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9 august 1922, a fost publicată fără Început și sfârșit: „Măgarule de Beldișor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am luat-o pe plaiu, tot cătră miază noapte, până la alt psic pe care l-am suit, ș-apoi am văzut alte vârfuri de munți și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se vestezește. Lupul când îmbătrânește, toate javrele îl latră. Bătrânețele nu vin singure ci cu multe nevoi. Corabia mare și valuri mari o bat. Îi tremură mâna de milostenie. Nici lupul flămând, nici oaia cu doi mei. Porcul se-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări prăjite. Scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l primește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să stai jumătate de oră în proximitatea lor. Cînd, în fine, ajung la „potou”, își înghit mîrîielile și protestele și se gudură pe lîngă vînzătoare. Un lucru e sigur: chiar dacă nu s-au născut așa, ăștia au fost transformați în javre pentru tot restul vieții lor. *„Nu te aperi decît creînd” (Malraux). Și citind, aș adăuga eu. *Apodictic ca de obicei, tatăl lui Gelu a promulgat următoarea regulă: „Cine scrie istoria trebuie să fie un Iorga. Un Iorga nu citează decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum să știe ce înseamnă acest cuvînt. *Un căutător în gunoaie i-a dat din pîinea din care mușca cîinelui ce trecea pe lîngă el. Pînă atunci acesta avusese parte doar de cihăieli și de pietre. Toți vedeau în el „javra”, nu un înfometat. Antisentimental ca mod de gîndire, constat că sentimentalismul, sub forma bunătății celor „săraci și goi”, există. Citită undeva, scena mi-ar fi provocat un surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a venit ca o chelbe”, iar mie, posesor de chelie, mi-a zis „Mi-a venit ca o boală de piele”, formulare care nu evocă neapărat locul respectiv. *Natura non facit saltus: unii s-au născut și au rămas javre. De pildă E.G., care atunci cînd polemizam cu Genoiu îmi servea, voluntar, informații din care omul și scriitorul apăreau deopotrivă de dubioși, iar acum, pentru că ăsta i-a aruncat o „ciosvîrtă”, îl laudă peste tot, în felul său frenetic, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]