513 matches
-
aș fi avut nevoie disperată de droguri. Oamenii se uitau la mine suspicioși. Era înfiorător. Toată lumea știa de ce eram acolo, iar dezgustul lor era palpabil. Ca să nu mai bat așa de tare la ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care arăta ca după război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a spus posomorâtă: —Ridică-te! M-am ridicat. Frica a spart baricada nebunească pe care mi-o construise nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceva spațiu lângă covorașul meu. Preț de-o clipă, am închis ochii, spunându-mi că trebuie să mă relaxez ca să scap de stresul zilei. Nici una dintre măruntele mele iritări nu erau importante. Aveam să mă dezbar de amintirea faptului că jegosul de manager al Alexei Hanley mă făcuse „funduleț dulce“. Aveam să mă dezbar de amintirea telefonului enervant pe care-l primisem de la un agent care vâna o plată jenant de întârziată. (Noi publicasem deja cartea în chestiune, dar, din nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
într-o cutie de pantofi, am realizat, ținându-mi părul cu o mână. Nu era deloc bine. Eram încă îmbrăcată cu cămașa cu nasturi până jos și cu fusta din ziua precedenta. Cămașa pe care o catalogasem ca împuțită și jegoasă în după-amiaza trecută, era acum atât de respingătoare, încât mi-am dat-o jos, am făcut-o ghem și-am aruncat-o în coșul de gunoi. Câhhhhhhh. Niciodată nu mă mai simțisem atât de dezgustător în toată viața mea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai fumat de șase ani și-acum vine cu chestia asta cu dragul de penis și cu suptul sfârcurilor. Pe cale orală, nu altfel! Peter Braintree clătină din cap. — Ăsta-i un cuvânt murdar, zise el. — E și o acțiune absolut jegoasă, dacă vrei să știi ce cred eu, spuse Wilt. — Mda, trebuie să recunosc că toată istoria sună absolut ciudat, aprecie Braintree. Nici prin cap nu-mi trece ce-aș putea să fac dacă Susan ar veni acasă și-ar începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la casa domnului Braintree la miezul nopții, mânjit de noroi de sus până jos. Aș fi stat liniștit și-aș fi tăcut chitic. — Dar eu habar n-aveam de petele de sânge din baie și, dacă n-ar fi fost jegoasa aia de păpușă gonflabilă, nici n-aș fi aruncat-o în gaura de pe șantier. M-aș fi dus să mă culc. în loc de asta, uite că m-am enervat și am acționat ca un idiot. — Dă-mi voie să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de arest și, oricum, aveți declarația lui. Dar inspectorul Flint avea dubii în privința declarației. Recitise mărturisirea lui Wilt și remarcase în ea o serie de discrepanțe pe care epuizarea, dezgustul și o dorință nestăvilită de a termina odată cu istoria asta jegoasă - de a termina cu ea înainte de a se îmbolnăvi - îl stimulaseră să le ignore în acel moment. Printre altele, chiar și semnătura mâzgălită de Wilt, atunci când era studiată mai de aproape, aducea suspect de bine cu ceva gen Orfanul Cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
imună la reveriile altei lumi, pe care memoria încă vie le stimula și care la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici n-aveam unde să plec, deși altă dată plecam de la birou lăsând totul vraiște, dintr-un spirit de contradicție, exact când îmi spunea ea să nu, plecam printr-o ploaie măruntă exact ca asta care acum biciuie pieziș geamurile jegoase, cu gulerul hainei ridicat peste față, călcând în bălți cu un fel de voluptate (drumul era, vezi Doamne, o aventură, o înfruntare a intemperiilor, după care aveam toate motivele să mă cinstesc), la barul prin ale cărui geamuri mari iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma învelită cu bușteni, Carmen își manifestă nervozitatea printr-un stacatto în tăblia jegoasă a tejghelei, cu degetele scurte cu unghiile vopsite bleu. Atunci meseriașii nu mai știu cum să-și ia repede băuturica și să se care afară. În terasa acoperită toți se uită cruciș unul la altul, cei care s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din gară, muiată cu un suc Brifcor din alea de pe timpul lui Ceaușescu. Haide, fă, nu fi proastă, ia să te-ncălzești! (mă-sa le îndemna pe fete să ia băutură). Trântise de masa jegoasă două pahare de unică folosință, în care unul din băieți s-a și apucat să toarne dozând generos, o parte vodcă, două suc, ca pentru copii. Înainte să adoarmă încălzită de suc, una din ele apucă să povestească cum taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
domnu’ Brânză? Numai să-l cunosc, suntem din București, de la televiziune și... Stați mult în oraș? Am tren după-amiază. Păi nu pot așa, tată, dă-mi tu un telefon și-ți spun tot ce vrei, bine? Îmi aruncă pe masa jegoasă cartea de vizită cu numărul de telefon completat cu pixul și demarează în Matizul roșu, de o culoare prea stridentă pentru orașul care pare tot timpul prăfuit.) Cu siguranță, domnul V. poate să mă înțeleagă cel mai bine, atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o fată cu burta mare, probabil până-n douăzeci de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în băltoacele de zăpadă topită de la picioare. Părea o ființă civilizată, până când copilul dintre picioarele ei, o fetiță până-n doi ani, a scăpat pe linoleumul jegos un baton de ciocolată din care abia linsese. Tipa, probabil mă-sa, l-a ridicat frumos și i l-a dat, așa de pe jos, să lingă la el. Printr-un fel de autosugestie, căldura cu miros dezagreabil a vagonului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuia decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță monede de cinci sute, de o mie, care adunate ar face probabil cât o vodcă mică, cu miros de benzină. Pe masa mea, unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ia mult. Nu am nevoie decât de câteva combinații de haine de bază, pentru o mini‑vacanță în Somerset. Mi‑am făcut chiar și o listă, care ar trebui să facă lucrurile simple și clare. Blugi: două perechi. Ușor. Unii jegoși și unii nu chiar așa jegoși. Tricouri: De fapt, hai să zic trei perechi de blugi. Trebuie neapărat să‑mi iau blugii noi Diesel, sunt atât de cool, chiar dacă sunt puțin cam strâmți. O să‑i port doar câteva ore seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de câteva combinații de haine de bază, pentru o mini‑vacanță în Somerset. Mi‑am făcut chiar și o listă, care ar trebui să facă lucrurile simple și clare. Blugi: două perechi. Ușor. Unii jegoși și unii nu chiar așa jegoși. Tricouri: De fapt, hai să zic trei perechi de blugi. Trebuie neapărat să‑mi iau blugii noi Diesel, sunt atât de cool, chiar dacă sunt puțin cam strâmți. O să‑i port doar câteva ore seara sau ceva de genul. Tricouri: A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la Departamentul de Sănătate Publică, dar nimeri la un star de cinema aflat în concediu la munte, la Magazinul de dulciuri Malabar, la familia D'Souza și la Magazinul de pantofi Patedar. Frustrat, brigadierul își luă bastonul și, simțindu-se jegos în spatele urechilor, se urcă în jeep ca să se ducă la medicul-șef. Acesta, în ciuda unei dureri acute într-o parte, își pusese șapca Gandhi și pornise alături de domnul Chawla să-l vadă pe Verma de la universitate, deși pe un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau, să spunem, cu dungi, farfuria era pătată cu urme de degete murdare. Bucătarul i-o trânti în fața fără nici un fel de ceremonie, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tresălta din cauza senzației tangibile de nedreptate. După care Sofia și-a ridicat bărbia într-un gest sfidător. — Ce mamă ar vrea ca pruncii ei să fie îmbrăcați ca niște maimuțe de la circ în timp ce tatăl lor se însoară cu o curvă jegoasă? Pentru prima dată, în vreme ce accentua acel penultim cuvânt, Sofia a privit-o pe Alison direct în ochi. Un cor de icnete și de „Vai, extraordinar“ s-a ridicat dinspre oaspeții care însă au revenit rapid la starea de tăcere ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa ar fi făcut, mulțumindu-se să comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege încărcătura pe cămilă, să-și fixeze bine burdufurile de apă și să pregătească totul pentru o călătorie foarte lungă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să treacă niște zile bune până să poată face un pas. Doar acea bucată de metal neînsuflețit putea să-i scape de primejdie; și simți o profundă senzație de furie în fața neputinței și ignoranței sale. Simplii soldați, beduinul cel mai jegos sau chiar un negru akli eliberat, care stătuseră câteva luni împreună cu francezii, erau în stare să facă să meargă un vehicul mult mai mare ca ăsta, un camion greu plin de ciment, dar el, Gacel Sayah, inmouchar recunoscut pentru inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pregătea să se apuce din nou de treabă. — Să n-ai nici o grijă! răspunse. N-aveam de gând s-o fac. Apoi, pe când targuí-ul se îndepărta, îi strigă: — Și sper să-ți găsești familia! Era un autobuz hodorogit. Cel mai jegos, mai rablagit și mai împuțit vehicul de transport public care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
departe de drum, grăbind pasul, de teamă că acel targuí prost ar putea să se răzgândească. Dar Gacel nu se răzgândi. Desfăcu covoarele, înfășură armele în ele, își puse sulul sub braț și porni spre gară. Trenul era și mai jegos, mai incomod și mai zgomotos decât autobuzul și, cu toate că avea avantajul că nu-i explodau roțile, prezenta incovenientul că îi umplea de fum și funingine pe pasageri și că se oprea cu exasperantă regularitate în toate orașele, comunele, satele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de vreo jumătate de an, da’ de bună seamă că omu’ avea intenții serioase, nici n-ar fi conceput altminteri Getuța: în primăvară or să se căsătorească și se vor muta la el, în Palermo... O să scape din ghetourile astea jegoase, Getuțo, așa să-ți ajute Dumnezeu. Mirela s-ar fi bucurat din toată inima pentru ea. Din toate pe care le miluise din porțiile concentraților la Centrul Civic, doar Geta ce se mai îndura s-o bage-n seamă, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în loc. Încăpățânat ca un catâr ca să-și apere dreptatea, poate și unde-l simțea pe Rafael în coastă, gata să-l susțină, și uite-l deja cum protestează plin de năduf: ce-aveți, bă, cu el?! ’Ți-ai dracului de jegoși! L-ați văzut mai pricăjit și v-ați pus cu bătuta pă el?! Ai?! Zbiera de parc-ar fi scos foc pe gură. Toți de la mese îl măsurau cu priviri îngrijorate, mai puțin cei cărora le erau adresate zbieretele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe urmă în alt fel, acum altfel... Ultima impresie contează, rahat, poți să te dai cu capul de pereți, că nu te cunosc. Nu răspund. Sunt un nemuritor, în definitiv. Casa mea și patria mea nu-s în ghetourile astea jegoase. Pe aici sunt în trecere, îmi trag nițel sufletul și mă duc, fără să intru-n vorbă cu toți cretinii. Oricum, n-ar fi o mișcare bună să răspund, să-i dau cretinului satisfacție. Era în bucătărie telefonul, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]