992 matches
-
spre un nou început... m-au hrănit rădăcinile strămoșilor lutul rămas roditor pe câmpiile ce-și așteptau încleștările... Sevele se grăbeau spre noi aventuri - savurând traversarea prin spațiile înguste ale împlinirii... Ascultam - din când în când fluierul baciului ce-și jelea timpul păstoritului... Respiram într-o frunză dornică să-și crească fructul oprit ca o nouă provocare... Câte Eve ar fi rămas adormite în sânul eternității dacă n-aș fi îndrăgit culoarea verde a paradisului promis... câte? 4.dec.2012 Referință
NENĂSCUTE EVE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365783_a_367112]
-
le scoate noaptea afară în scârțâitul de condei cu îngeri zboară către zei poetul nu tace nicicând el mângâie macii în gând adună roua să-i fie o ploaie caldă-n grafie sămânța lui să-i mijească postuma slovă-l jelească căci el trăiește în toate și viu va fi după moarte când ploaia la streșini ascult poetul vorbește mai mult și floarea-i strânge-n petale lacrimi căzute pe dale o carte în mână de-o țin genunchii mă iartă
POETUL NU TACE NICICÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361649_a_362978]
-
ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în speriți, nu alta, când o auzeau jelindu-se cu așa „durere-n cot”. Toți oamenii care apelau la ea, ca să fie tămăduiți prin meșeșugul unor „leacuri”... numai de Bușica știute, plus a rugăminților pe care le înălța către Satana, aflau înpietriți cum dumneaei mergea singură, pe timp
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
-n scară, câte-o lovitură, un fel de zdruncinătură, aiuritură- atât avusese timp să gândească- la maică-sa și la bunică-său care-i spusese să-și vadă de treaba lui că... Se gândea la maică-sa cum îl va jeli ea, ducându-l la cimitir, singurul băiat, sprijinul ei pentru toată viața...si-apoi la Andra, poate că avea dreptate să plece, în țara asta nu mai e de trăit... După care n-a mai simțit nimic, ăia l-au
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
din frânghie. Aoleu, și arză-l focul... - Ce spui, ne furară porcul? - Cin' să ia purcelul creț, Cum să-l scoată din coteț? Așa gras... cine-ar putea Să-l târască pe podea? Dar aminte să ni-l ia! - Ce jelești, nevasta mea ... A mierlit-o maică-ta? - Iartă-l Doamne! Vai, ce spune! - Nu se ține ea de glume... - Mărine, necazu-i mare: Simt cum inima mă doare, Și-am să mor de supărare. Vreau să-ți spun, dar nu-ndrăznesc
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
înaintea mea; întinde mâna stângă, mă apucă de mâna dreaptă și-mi spuse: - Om de nimic, așa trebuie să mă dezgolești? Nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu ți-e frică de osânda răsplătirii viitoare? Nu trebuia oare să mă jelești că pe o moartă? Nu ți-a fost rușine să-mi vezi trupul gol? Ești creștin și ai socotit că am să mă înfățișez așa goală înaintea lui Hristos, fără să te rușinezi de goliciunea mea? Nu te-a născut
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
am sculptat cu gândul în carnea în pielea cu atâția pori deschiși încât am devenit eu însămi flaut uneori găurile se astupă de minciunile pământului și cântecul îmi devine strigăt alteori găurile rămân libere tubulaturi prelungi cântecul devine doină nu jelesc nu suspin las sunetele să alerge cai liberi cu șaua prinsă de gardurile principiilor scapă-mă Doamne de visul coșmar Referință Bibliografică: visul coșmar / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1027, Anul III, 23 octombrie 2013. Drepturi
VISUL COŞMAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352510_a_353839]
-
te adăpi din femeie, bei din sufletul ei, aplecat ca o cumpănă, la fel și eu am fost, ca și cum m-aș fi înălțat sub cele Dumnezeiești ale cerului. Înțelegi cum? CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (pierdut, pustiu) Înțeleg, înțeleg... DOMNIȘOARA POGANY: (ca și cum ar jeli) Femeia este o rană a materiei, Costache...o lacrimă. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Bărbatul singur e o jumătate. (trist) O jumătate de rană, o jumătate de lacrimă, o jumătate de dor... La fel și femeia singură e tot o jumătate. Unul e
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ar întoarce la perete) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamnee, îmi vine să urlu! De asta mă simțeam vinovat și nu știam de ce. Doamnee, ce ai de gând cu mine !? Ce ai făcut cu mine, Doamne? (urlând de durere) Cu mineee ! ( ca și cum ar jeli) Cu mineeeeee ! (trâmbițele cocoșilor se ridică parcă deasupra satului ca de pe altă lume) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Trebuia înainte de a muri să merg acasă, mă gândisem și aveam în minte, să merg în țară și să sculptez munții. Ideea mi-a venit
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
desagii-n spinare și pleacă agale... De-atunci biata mamă n-a mai glumit - țiganii învățătoarei un fiu i-au dăruit. De Sf. Gheorghe plângeam scaloienii plutind pe o frunză de brusture verde, cu haine colorate - din cojile de ouă, jeleam și-i petrecem o oră, chiar două. În floare livada se-mbracă, albinele colindă din cracă în cracă, polenul din floare-l transformă în miere și faguri, în rame, clădesc în tăcere. Un trântor reginei îi intră în grații, dar
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
curgea ca argintul ... Setea-și potoleau oamenii, ce gândul Demult toți și-l luase; fiecare-n parte Așteptau sfârșitul, simțeau a lor moarte Care... nemiloasă, venea înspre ei; Se ducea speranța cu a ei scântei Cerul era-n flăcări, oamenii jeleau, Apa dispăruse, de sete piereau... Cumpăna coboară, trage ceru-n jos, Iar găleata ajunge la loc răcoros. Picături de viață ia-n trupul ei ei. „Cumpăna scoate apa ca să bei... Vă-nchinați!... iar sunteți scăpați.” Le zice,-nțeleptul celor însetați
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
Toate Articolele Autorului LEONIDA LARI S-A MUTAT INTRE STELE DORMI IN PACE SUFLET BUN! ALERGARE ÎN NORI de Rodica Elena LUPU, din volumul VOI TRĂI...CLIPA http://www.trilulilu.ro/RodicaElena/9c2805455792a8 ÎNȚELEPCIUNEA Ne părăsesc oameni cinstiți Nu îi jelim, nici nu ne pasă, Noi îi avem pe ipocriți Și îi primim chiar și la masă. Unde ne e înțelepciunea Moștenită din străbuni? În țara noastră-ntotddeauna A fost iubire, oameni buni. Apărați tot ce se poate, Bucurați-vă de-acest
LEONIDA LARI S-A MUTAT ÎNTRE STELE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351219_a_352548]
-
tot mai tare, Și pentru ea cerșesc acu' La Tine-ngenunchiat. Ci iarta Tu, fără obol, Scuipatul, biciul, spinii Unul e orb, un altui-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, Vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu..., Să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, La ei m-oi duce iară Uda-voi dragoste noian Și poate m-or primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt Ca-n Tine să răsară Rodi
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt o frunză pe un ram Verdele de dat nu am Îl păstrez doar pentru tine Călător printre destine! Și de nu vrei să-l primești Îți dau galben să jelești Că mă usc și mor de dor Pe-al pădurilor covor... Printre ramuri mă cobor Și m-așez lângă izvor Să-mi șterg lacrima rănită... Vino! Ești binevenită! Dimineață ai venit Și nu te-ai mai dezlipit Nici de geană
SUNT O FRUNZĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356001_a_357330]
-
sa cea mai înaltă și ultimă, de descompunere morală, când în toate locațiile, aulele și localurile, vânturile, valurile, se vorbește pe un ton neserios despre lucrurile serioase și pe un ton serios despre lucrurile neserioase, adică postromânismul este un oximoronism jelit de ratoni, ba chiar, cum ar spune prostul deșteptului și deșteptul prostului, citând pe universitarul mormon Morose, postromânismul este cel mai oximoron, este oximoronul absolut în realitatea virtuală dăruită nouă de Moș Gerilă (Diadia Moroz, gonindu-și renii dinspre Vorkuta
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
tras numai de picioare din apă, ca să nu se înece dracului și i-a dat ordin lu' dom' colonel să-și țină gura, că ea l-a salvat, că leșinase, da' dom' colonel a început să țipe și să se jelească, de ziceai că e bocitoare plătită: Omorîși muiere omu', ia te uită ce făcuși ... de ce nu l-ai dat în mă-sa ... acu' cine-o să te crează, din Vidin pînă la Huși, că nici mă-ta nu-i mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
ale romanului au numele însoțite de toponime ale locului. De exemplu, moș Leonte Spînu de la Miroslăvești substituie vreun bărbat miroslăveștean cunoscut de scriitor, precum și Savu Frăsinel de la Mitești, vreun bărbat miteștean. Și "mazilul de la Miroslăvești", și "răzășul de la Mitești" îi jelesc pe "Măria sa Ion-Vodă", despre care moș Leonte Spînu de la Miroslăvești spune că a fost "domnitorul norodului (...) care multor asupriți le-a dat carte dreaptă de judecată și pe mulți sărmani i-a miluit". În ce privește precizia referitoare la stabilirea cadrului acțiunii
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului amurg hiacint Sub brazi albiți, albastrele jivine Rodeau adânc amurgul ce cădea Rotund peste redutele de piatră Cu păr de hiacint și peruzea. Lângă zidirea mea cea îniernată Jelind inflorescențe din grădini, Răsună molcom cânt de altădată, O zbatere trecând prin rădăcini. Colinele-mi tot pleacă-ncet spre tine În sclipitoare fluvii de argint, Jivinele tot rod amurg din mine Remodelând statui de hiacint. Te văd acum scăldată-n
AMURG HIACINT de LEONID IACOB în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356577_a_357906]
-
ridicase feciorii, din brazda de acasă, domni între domni. În drumul acela greu L-a recunoscut pe Dumnezeu, da n-a căzut, nu s-a prăbușit ca lovit la pământ; ba, chiar, țărănește, a profitat, I s-a plâns și jelit zicându-I cum că, drumul Vieții-i era prea alandala podit, că el, Simion Ersen, nu mai putea da din coate, lupta de unul singur pentru familie, pentru Țară și pentru Dreptate. Dacă Eu pot și tu poți! așa i-
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
șoptit”, pe versuri de Zaharia Stancu. De cum ce începeam cu „Odată am ucis/ O vrabie./ Am tras cu praștia-n ea/ Și-am lovit-o./ Pe urmă o zi/ Și-o noapte întreagă/ Am tot plâns-o/ Și-am tot jelit-o/”, i se umezeau ochii de emoție. La încheiere, ni se împleteau vocile în cor, cântând soarele care dispărea „după niște măguri”. Cu deosebirea că Amadeo nu putea nicidecum să pronunțe „măguri” și cânta consecvent „maluri”, lucru care nouă ne
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
am știut nici eu Să trăiesc că lumea Ca un dumnezeu Am mers fără teama Cu pieptul în vînt Avînd drept credință Un singur cuvînt Mergi ! Atîta doară Timp să mă opresc Ca să-mi plîng de milă Și să mă jelesc N-am avut o clipă Am tot mers spre steaua Care ma albește Rece cum e neaua Dar ce foc aprinde În sufletul meu Steaua de zăpadă Cînd drumul e greu Să nu stai o clipă Gindurile-s grele Sînt apăsătoare
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
uita, iubirea mea Florile petalele-și vor scutura, Izvoarele de dor vor lăcrima Copacii de haine se vor dezbrăca. Dacă mă vei uita, iubirea mea Soarele să zâmbească va înceta, Privighetorile din crâng vor amuți Sălciile de lângă lac se vor jeli. Dacă tu mă vei uita, poate, Ziua se va preface-n noapte, Măreața luna, încetișor va păli Stelele pe cer nu vor mai sclipi. Dacă mă vei uita, iubirea mea Flori de gheață vor înflori în inima Și nici chiar
DACĂ MĂ VEI UITA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355696_a_357025]
-
de pe carul cel de fan să mă bage doamne-n sân cum de dragoste-s flămând cu mândrili-oi fi pe-un gând de gândul mi-i împlini n-oi plânge că oi muri nici măcar nu oi simți mândrele să mă jelească la cruce pune-mi fereastră domoli-mi-or patimile de la mândre lacrimile. Referință Bibliografică: când o fi ceasul de somn / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
CÂND O FI CEASUL DE SOMN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356195_a_357524]
-
Lui supremă. Iisus a-ntors ceasornicul la soare Făcând din noapte zi de sărbătoare. Piroanele rămase pe pământ Sângeră-n noi în suflet și în gând. Și inima n-a încetat s-o doară Pe-nlăcrimata Precista Fecioară. Cu foc și-acum jelesc în jurul ei Mironosițele femei. În codri mari aud crescând Și crucea noastră, rând pe rând. Topiți încet precum o lumânare Și-nconvoiați ca semnul de-ntrebare N-e tot mai greu de-acum a duce Pe dealul Golgotei o cruce. Dar
LUMINA SFINTEI CRUCI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368824_a_370153]
-
colindă... colindă... colindă..." De colinda cea străbună, doliu e în Praznic Sfânt. Că în loc de stea în mână, își țin crucea pe mormânt. ,,Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă..." O colindă strămoșească de-a cânta nestingheriți în datină creștinească, orfanii-și jelesc părinți. ,,Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă..." Iar a colindei cântare sub ram de cetioară, ecou va duce în zare, din Pitorească Țară. ,,Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă..." Colindă să se audă prin vremuri mai senine, s-a frânt
COLINDA LIBERTĂȚII -ÎN MEMORIA COPIILOR-MARTIRI DIN DECEMBRIE 1989- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369001_a_370330]