493 matches
-
de Philippe, a cărui fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trei patriarhi, căci a găsit și va găsi întotdeauna o populație îndestulătoare de șoricei neprevăzători. A privit și va privi fără patimă prăbușirea unui oraș și ridicarea altuia, prin fisurile căruia vechile veninuri țâșnesc cu forță înzecită - verzi, albastre, liliachii, jerbe precum cele ce scânteiau odată în Fântâna Zodiac, la intrarea în Parcul Libertății. Pascal Ciortea a stat odată de vorbă cu această pasăre, într-o seară caldă de iunie, cu mulți ani în urmă. Luna era în primul pătrar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților de pe balcon se încrucișară asupra reporterului, acesta părea că nu mai are nici o șansă. Distanța dintre proiectile se micșora tot mai mult, praful se ridica în jerbe, făcând apoi rotocoale imense, și în scurtă vreme nimeni nu mai văzu nimic. Vocea lui Frank, subțire, ordonă încetarea focului. Nu-l auzi nimeni și trebui să răcnească până la epuizare. Armele tăcură. Urmă o lungă perioadă de disipare a prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unor reuniuni puse în scenă în mod grandios. "O delegație mergea să-l aștepte pe Lassalle la gară, ne arată un istoric, iar asociațiile corale dădeau concerte sub ferestrele hotelului său. Ajungeau la sala de întruniri escortat de mașini purtînd jerbe de flori, adesea și acolo însoțit de un cor. În unele localități, cortegiul trecea pe sub arcuri de triumf care îmbrățișau strada. Dar punctul culminant al fiecărei reuniuni era discursul care putea dura mai mult de două ore și cu această
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de tot felul ieșeau din gurile și nările oamenilor, din țevile mașinilor, din instalațiile de încălzire cu burlane răsucite în afară, din scânteile firelor electrice ori din jerbele de lumină care brăz dau întunericul. Totuși, lui Petrache i se făcu deodată frig. Își ridică gulerul scurtei roase în coate, își îndesă mâinile în buzunare și se strecură pe lângă ziduri. Abia în băcănie se mai întremă, așteptând, răbdător, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mă întreb dacă nu cumva nu sânt în stare să spun ce am exprimat de-a lungul întregii vieți cu "pentagonul" meu de idei sau cu "hexagonul", dacă pun la socoteală și contradicția unilaterală. Să fie totul doar o jerbă de idei care nu e în stare să își indice obîrșia? Într-adevăr, ce am vrut de-a lungul vieții? Și am să răspund: am vrut ce a vrut oricine și nu am făcut decât să spun ce vrem cu toții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar totul, în acest caz, nu este decât jerba unei minți rutinate cultural, care nu a ajuns să aibă un punct de vedere asupra lumii și să îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și "simpla" cultură de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toate elementele de civilizație, însoțindu-și actele de un râs demonic: "Reședința ardea ca o torță. Zidul crenelat al fortăreței se prăbușise-n șanțul de apărare. Casieria, Capela și Catargul- calendar, fiind mai ușoare, fuseseră azvârlite claie peste grămadă (...), o jerbă de pământ urcă spre cer la vreo sută de metri mai încolo, urmată peste-o clipă de-o explozie violentă care-i azvârli din nou la pământ"367. Iată cum răsturnarea anunțată în titlu capătă o formă concretă de-abia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu ce să mă mai servești! (intră groparul, se așează pe o bucată de piatră rămasă acolo de la reparațiile cavoului; femeia nu-l vede) Octav: Păi avem de toate; pe două categorii vii și morți -; flori naturale și de hîrtie, jerbe, coroane, banderole pentru coroane cu "nu te vom uita niciodată", "veșnică amintire colegii de serviciu, rudele, prietenii, mama, tata, copiii îndurerați", avem cuvîntări... "a fost un bun creștin, un prieten dezinteresat, un tată și soț-model sau o mamă-model"... Avem colivă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
câteva rânduri: "șansa de a-l fi cunoscut rămâne unul din evenimentele capitale ale vieții". Prozatorul nu uită detaliile ceremoniei funebre, acasă, la biserica românească, la cimitirul Montparnasse, oferindu-ne un ferpar aproape monden, chiar dacă mâhnit. Decorațiile și însemnele academicianului, jerbele cu numele expeditorilor (președintele Franței, al Germaniei, ministerele culturii francez și român, Academia Franceză, actori de la Théâtre de la Huchette, Societatea Autorilor Dramatici, Editura Gallimard, dramaturgul Arrabal, Cioran care era deja internat în spital). Au participat în afara soției și a fiicei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lângă altul sute, / Când râd arhipelagurile lumii mute / Gheyserii lungi lumina descompun / Ca munții de cristal și alaun //"30. La Camil Petrescu forța orfică se convertește într-o axis mundi, prin care teluricul și celestul se contopesc: "Azvârle orgile planetei jerbe grele / De imnuri spre spiralele de stele.../"31 Extinzând comparația, Lapona Enigel se înscrie în paradigma eroilor solari, ca și cuplul Fred d-na T., plenitudinea lor sufletească devenind manifestă mai ales în prezența luminii: Nu știu cum să spun, așa anapoda
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
paradisiac-infernal: Două vise, de altfel, se alternau, în variante, în copilărie: un vis de o frumusețe paradisiacă și vreo două, ca să spun așa, infernale. Cel paradisiac, era o viziune de grădini și lacuri suspendate, cu bazine imense, din care țâșneau jerbe uriașe, cu chioșcuri de o grație dantelată, în număr imens, totul de o bogăție de linii și luciri de ape pe care niciodată n-aș putea-o exprima în descriere. Alt vis, dintre cele infernale, era o viziune de gropi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Scoaterea tânărului Pițu din pelerina lui Zacharias Lichter (precum întreaga literatură rusă din Mantaua lui Gogol) este un alt artificiu, cu potențial subversiv transparent pentru specialiștii în curățarea mâinilor. Anarhismul lui ulterior (revendicat adesea în textele autoreferențiale, inclusiv în ultima jerbă Lexiconul figurilor căjvănare, apărut cu puțină vreme înainte de Marea Trecere) poate fi astfel pus în umbră de componenta "clochard" a lui ZL, astfel încât, transpunând în orizontul francofon, am avea de-a face cu opoziția Clodo /vs/ Coco, adică dintre cel
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu mîntuirea noastră-n via/ întemeiere-a toate câte sunt!// O, împlinire-a tot ce proorocia/ a înstelat în suflete mai sfânt,/ precum de aripi se umbrind, Maria/ primi să fie hrană de Cuvânt!// Se-nalță, iată, toată tinerețea/ în jerbe de lumini și de scântei/ într-un triumf atât de fără pată,// că, din preaplinul vieții, frumusețea/ revarsă-ndreptățire singurei,/ Yah, bucurii ce ne va ști vreodată!" (poemul de uvertură Din câte stele). Sau, în sfârșit: "Ce pot să fiu/ altceva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nici de-un deget. Moțăind, se foiește nevasta mângâind universul pe creștet. Dar deodată-n străvechiul oraș năvălind ca tătarul Mamai trufaș, nărăvaș, buclucaș sparge noaptea întâiul tramvai. Tipul ăsta se ia-n serios și electrici să fim ne învață: jerbe lungi de scântei de sub roți - doar apoi se topește în ceață. Altu-i șpilul aicea, băieți! Alt dichis, și se riscă hoțește iar tramvaiul, clopoțind semeț epoci noi - perle noi - prevestește. El, tramvaiul, iabraș precum e le străpunge, scrâșnindu-și mânia
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
FND au fost făcute și distribuite organizațiilor ca: Frontul Plugarilor, Uniunea Sindicatelor, UTC și UP (uniunea patrioților, n.n.). La terminarea cuvântărilor ce s’au ținut în sala teatrului județean o delegație de țărani au depus o frumoasă coroană și o jerbă de flori pe mormintele eroilor n.n.). Impresionanta scenă a fost fotografiată”. Din păcate, nu am găsit aceste poze pentru a-i putea admira pe „patrioții democrați” participanți la mitingul de sărbătorire a ocupanților feroce de la răsărit, ce tocmai își începuseră
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sinceritatea confesiunii Poeziile din volumul "Reflecții" se înscriu în linia deja consacrată a liricii Vasilicăi Ilie (vezi volumul " Fereastra de la Răsăritul Cuvântului", Editura PIM, Iași, 2010), autoarea optând pentru o sinceritate absolută a confesiunii, pigmentându-și, din când în când, jerbele metaforice cu subtile inserții care țin de o abordare mai deschisă a problematicii de viață și, de ce nu, de o filosofie oarecum genuină a faptului existențial. Întâlnim în paginile acestei fermecătoare cărți aceeași propensiune spre dimensiunea erotică, aceeași cultivare a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
tot ce prinsesem cu urechea din ceea ce spuneau alții pe la colțuri. Și am avut obrăznicia să mai și citesc după o săptămână la cenaclul lor un ciclu de versuri ("Calea regală"), care a fost pur și simplu aneantizat sub o jerbă exuberantă de înjurături. Războiul meu cu "Cenaclul de Luni" era notoriu și a durat vreun an, după care am început să mai și citesc ceea ce scriau băieții (spre a-i putea combate...) și, surpriză! am fost cucerit de-a dreptul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și când armele vorbesc... în a doua cetate, stăpânită de o oligarhie plutocratică, artistul va decora sălile de bal, va inventa mecanisme uimitoare pentru ceremonii și carnavaluri (un leu al cărui piept se deschide în fața regelui, lăsând să iasă o jerbă de trandafiri: "o, Lionardo..."), va cânta după un paravan și va închina dulci sonete doamnelor influente. Nu, Poetul nu vrea să fie o slugă cu tain la bucătărie. în cetatea tiranică, stăpânită de un autocrat (și camuflată now-a-days sub dantela
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată. îl învălui continuu cu bilioane de steluțe otrăvite. Urletele-i sânt de nesuportat. Se zbate agonic, nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Se înțepenește brusc. Se vitrifică. Se sparge în țăndări. E praf și pulbere. Dar și sănătatea mea e aproape la zero. Abia mă mai târăsc către poarta de malachită, ce se ridică, încet, ca să mă primească. Ating
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și dominicanii remobilizează creștinătatea. Toate marile tulburări populare din istoria Occidentului de la Cruciade până la Revoluție se prezintă ca niște deflagrații iconografice. Revoluții ale imaginii și prin imagine. Irupții mai mult sau mai puțin incontrolabile. Revoluția franceză e însoțită de o jerbă, un potop de producții spontane afișe, gravuri în acvaforte, caricaturi, ceramică, decoruri, acuarele, cărți de joc; dar guvernul face apel și la David și confrații lui. În 1793, Comitetul de Salvare Publică mobilizează pictori și sculptori, distribuie stampe și caricaturi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
O, ce naiba! Se ridică anevoie și dădu buzna În bucătărie. Nu ești În stare să faci un nenorocit... Un corp zăcea Întins pe linoleumul din bucătărie. Era agentul Rennie. — La dracu’! Apucă stația radio de pe umăr. Iar lumea explodă În jerbe de artificii galbene și negre. Nu se putea să fi fost incoștientă de prea multă vreme. Își dădea seama după ceasul de la aragaz. Doar cinci minute. Mormăind, Încercă să se ridice, dar ceva nu era-n regulă cu mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
marginea drumului. Orașul era liniștit În timp ce automobilul traversa North Anderson Drive. Numai taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era mort! Puștiul era-n viață! Watson fusese-n sutien și chiloți! Îl Închise mârâind. Numai că tăcerea era mai rea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
estompa și se identifica acum cu razele care veneau dinspre ramurile ce iradiau în jurul nostru... simțeam doar prezența stelei lângă mine și-i ghiceam răsuflarea printre sclipirile frunzelor de lumină. I-am auzit chiar vocea, ajungând la mine într-o jerbă de scântei stârnite din arborele imens în dreptul căruia ne aflam și a cărui coroană se întindea cu vârful undeva unde noi nu mai reușeam să vedem... Aici este începutul paradisului de unde vin eu... Mi se părea acum că recunosc ceva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și caută similitudini În alte limbi și În alte culturi, se Întoarce la prima idee, o recheamă În discuție, o silește să le provoace pe celelalte, le pune Într-un impact nou, le chinuie, le posedă, le zvârle Într-o jerbă de scântei asupra asistenței care gâfâie fascinată, nereușind să mai urmărească demonstrația. Călinescu se Întrerupe atunci cu o anecdotă, pentru a ne da prilej să ne odihnim spiritul, ca apoi să continue simfonia de idei, În tonalități din ce În ce mai Înalte. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]