324 matches
-
trei sute de mii de franci, ca un fel de alocație? O să verific în curând, își spuse Charlot. Ce rost are să întind de banii ăștia cât mai mult, iar la sfârșitul săptămânii să fiu cu o săptămână mai bătrân și mai jerpelit? Era ora când se serveau aperitivele și, pentru prima oară de când se întorsese la Paris, se încumetă să pășească în teritoriul său, în teritoriul pe care îl cunoștea atât de bine. Până atunci nu remarcase cu adevărat înfățișarea neobișnuită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că te-ai transformat într-o tânără extraordinară nu-ți dăunează cu nimic. Uite. A zis-o. Practic a recunoscut că a fost un ticălos sexist. Stau și mă uit în jur prin birou. Întâi mă uit la covorul gri jerpelit și pătat cu cafea, la ciudata arsură de țigară. Mă uit la primele pagini înrămate de pe perete, la știrile importante care au ajuns în ziarele naționale, și mă mai uit la redactorul-șef, cum stă el la biroul lui ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încă destul de greu, l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spune că în România există 435 de “unități sanitare cu paturi”, adică mai pe înțeles 435 de locuri unde găsești o targă sau un stetoscop de care să-ți legi cât de cât nădejdile. Clădirile acestea ajunse acum așa de jerpelite, unde atmosfera sumbră și speranța stau cuminți în aceeași sală de așteptare, au fost distribuite în teritoriu după un raționament demografic precis, adică împușcatul Ceaușescu a plantat spitale la îndemâna mulțimilor pe principiul “să ajungă la toată lumea” sau, sau cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pierdut plimbându-se pe Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de aventură ca să aibă încredere în el. Apoi a căpătat din întâmplare un angajament pentru traducerea reclamelor de leacuri băbești care erau trimise medicilor din Anglia. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Vreau să fiu urât. Mi-aș dori să fiu și mai desfigurat, și mai respingător. Am să mă despoi de haine și am să le azvârl. Pe toate! Nu-mi mai trebuie niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stradă! Unde femeia tânără și frumoasă n-are nimic de dat și nimic de primit. În intimitate, sigur, lucrurile se schimbă, acolo ea are întotdeauna de primit!... Și în autobuzul de care vă povesteam se mai afla un bătrân cam jerpelit și guraliv de felul lui, chiar în spatele celor două liceene. "În ce clasă sunteți?", le-a întrebat. Dar ele, nimic, nicio reacție. Sloi de gheață. Erau frumoase și plictisite și nu-i dădeau nicio atenție. "A unsprezecea?", a insistat bătrânul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Iată Însă că destinul a hotărât să ne dea Întâlnire În ziua aceea, chiar În barul ăla nenorocit, plini de bețivi zgomotoși: genul de corsicani care iau viața În piept de pe la paisprezececincisprezece ani, cu femei și alcool, slabi și negricioși, jerpeliți, dar unu’ și unu’. Mi-am cumpărat o sticlă de tărie și m-am așezat lângă un tip imens - tipul bonomului, roșu la față, privind Într-o sacoșă cu câteva fire de pătrunjel și cu două căpățâni de țelină - și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
chiar o dată s-a Întâmplat să intrăm În barul acela, după multe insistențe din partea nevesti-mii, care ținea morțiș să Își aducă aminte de anii de liceu. Am intrat și ne-am așezat la o masă oarecare. Lângă noi, un individ jerpelit, degradat de alcool, mirosind a gunoi, a pișat, a nefericire. Își lasă capul pe umărul meu și plânge: — Violeta... În noaptea aceea a fost călcată de o mașină. Tăcerea devenise violentă, insuportabilă, Împotriva căreia și-au aprins țigările, Încercând să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tulburi intimitatea bruscându-i gândurile. Este greșit să judeci omul după îmbrăcăminte! Se știe că nu haina face pe om, ci omul face haina! Dar și în privința aceasta se cunosc multe excepții! Am cunoscut un cerșetor care, în hainele lui jerpelite, era mare profesor universitar! Ori pe o bancă în parc, îmbrăcat în straie jalnice de văcar, dormea la soare un mare scriitor.... Mergem uneori pe mai multe cărări pentru a rezolva o problemă. Când, la un moment dat, „cărările” se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre apăsă vesel pe claxon și, scoțându-și pe geam capul tuns regulamentar, strigă în gura mare, ca să-l audă toată lumea: Trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
enigmei legate de tine. Altfel cum ar fi aflat cei interesați adevărul despre cum s-a metamorfozat Potaie de-a lungul tristei sale derive, și cum rătăcește el după moarte exact la fel cum a făcut-o și în timpul vieții, jerpelit și bolnav? — Te punem pe picioare cît ai zice pește, Curistule, spune Gulie, venindu-i inima la loc, respiră? îl întreabă pe Dendé care încă stă aplecat deasupra trupului aflat în leșin, cu capul spart și mandibula dislocată, aduceți-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Gentleman Jim Jeffries. Cât despre condoleanțe, eu zic că c’est la vie. Cum și-a așternut, așa a dormit. Nimic nu-i fără rost pe lumea asta. Vreți s-auziți alibiul meu? M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Braille mi-a citit ziarele din L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un mop. Uneori mă las cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine. Am crezut că era beat și, temându-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: „ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea”. Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar un picior era de lemn. Frizerul s-a aplecat și mi-a spus la ureche că tânărul mutilat fusese muncitor și era victima unei explozii care-l lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pipăindu-i hainele. Simți duhoarea parfumului ieftin și a respirației urât mirositoare și se trase Înapoi. Hei, lăsați-l pe domnu’ În pace, fetelor! Dați-i drumu’ de-aici! Un tânăr cu șapcă de stofă și un palton lung și jerpelit, cu guler de blană care năpârlea, se interpuse, izgonindu-le pe femei. Henry tocmai voia să Își exprime recunoștința, când salvatorul său adăugă: — Nu-l interesează de-astea de-alde voi, așa-i, drăgălașule? Și Îi făcu sugestiv cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
inspiră, pentru a doua oară, deșteptîndu-se șoferul, după ce străinul i se instalase silențios pe bancheta din spate, iar automobilul demarase spre București, scuturând Aeroportul Internațional Otopeni în buruienișul din spate. Păi ce, să nu te duc?... De oftică că tu, jerpelitule, te întorci cu țoale scumpe din străinătate, iar mandea mai are puțin și-o să-și halească, de foame, carnea de pe picioare?!... Crezi că numai banii lui matale îl cunoaște pe comportament? Străinul își extrase dintr-o borsetă, camuflată sub foaia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
recunoscu has-Satan cu onestitate. - Are și măciucile importanța lor, dacă ai unde să le tragi. Măciuci și măciuci... Ai unde să te tragi? Nevastă ai? - N-am... fu tentat să răspundă Ispititorul, deja cu ochii înfiorați de primele case, mărunte, jerpelite, cu ferestrele joase, să bată rațele cu ciocul în geam și să cazi pe spate de plăcere doar când te vezi. Dar, după un timp, o întoarse și zise: - Și dacă aș fi avut? - Îți ziceam eu cât aș fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ondulându-se, peste marginile plutei lor șubrede, apoi cădea la loc. Se ondula și cădea la loc, iar bătrânul elefant mascul veghea trupul elefănțelului tânăr și bătrân. — Am ceva de mâncare, spuse Vultur-în-Zbor, oarecum surprins. Scotocise în buzunarul pantalonilor săi jerpeliți și găsise doi biscuiți vechi. îi dădu unul lui Virgil Jones, care-și ascundea goliciunea în dosul hainei vechi a lui Vultur-în-Zbor. Mâncară încet. — Spune-mi Vultur-în-Zbor, zise Vultur-în-Zbor și apoi adăugă: Virgil. Se uitau unul la altul în timp ce mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răspund cu promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi din capul păros
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
el, ciur ne făcea politia. - Iar se bărbierește Gheorghe, râse unul din fundul beciului. Se adunară împrejur. Erau hoți și hoți. Mai bătrâni și mai tineri, spilcuiți de nici nu-i bănuiai, cu haine bune pe ei, ca domnii, sau jerpeliți, manglitori de rând, care zăceau la zdup pentru vreo găină. Treanță le spunea pe nume, se înjura cu ei, ce mai, șnorări de-ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se scurgeau balele. Stătuse și vântul. Un ger năpraznic îngheța totul. Bătrânul nu-și mai simțea degetele și coatele. Așteptau toți patru scufundați până la genunchi în zăpada crescută peste noapte. Chip de te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat. Pe Dumitru îl țineau arsuri sub ochi și nu putea să se miște. Zgîrîia din când în când coardele țambalului cu cozile bețișoarelor. Albise tot și parcă se mai subțiase, ca și când i s-ar fi tras tot sângele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care se ascunde costumul cam jerpelit din tinerețe, mănuși roșii sau albe, dantele, pantaloni albi, tiviți În culori violente și niște plete rebele sub o uriașă pălărie de catifea roșie. Și modestul său apartament, În care a rămas o singură piesă prețioasă, un fotoliu Louis XIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]