710 matches
-
era să suporte întrebările prostești despre Japonia venite din partea fețelor bisericești sau a oamenilor cu greutate pe care-i vizitau. Când au înțeles că aceștia îi socotesc pe japonezi la fel ca indienii din Nueva España, solii s-au simțit jigniți. Ne bucurăm să primim vizita unor japonezi care s-au lepădat de superstițiile budiste și de zeii păgâni și acum cred în Dumnezeul nostru. Când oamenii bisericii spuneau asemenea cuvinte cu un aer compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înserarea și frigul învăluiseră încet-încet temnița ca de obicei. La gândul că mâine pe vremea aceasta ei nu vor mai fi înăuntru, dar înserarea va învălui din nou temnița goală, la fel ca și azi, Velasco se simți dintr-o dată jignit. Pe când se ruga împreună cu Luis Sasada, dintr-un colț al temniței se auzi pe neașteptate zgomot de pași și ușa zăbrelită se deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gură complet aiurea, dar ți se poate Întâmpla asta când ai senzația că vei fi linșat În următoarele cinci minute. Ce naiba ai făcu tu? Îi replică Marlena. Tot urlă ceva despre urinat. Ai urinat pe vreun altar? El se simți jignit. — Sigur că nu. Am folosit un pisoar În aer liber... Și chiar În timp ce pronunța cuvintele, Își dădu seama de groaznicul adevăr. —Rahat! O văzu pe femeia În costum tradițional scoțând un telefon mobil ca să-l anunțe pe șeful minorității Bai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din cauza aerului dinăuntru, semăna cu o vezică rotundă și roz. I-o Întinse. Ce naiba. Oare cât costa? Îi oferi câteva bancnote, echivalentul a treizeci de cenți, ceea ce era o sumă imensă pentru o pungă cu câțiva napi, dar ea păru jignită și-i Împinse mâna cu banii deoparte. Într-un final, Înțelese și el: a, un dar. Un dar! Femeia aprobă din cap cu hotărâre. El Îi dăduse un dar, și acum Îi dădea și ea lui unul. O! Era copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi șopti lui Wyatt că Îi era cam somn și că poate ar vrea să rămână la hotel și „să tragă un pui de somn bun Împreună“. „Am niște dropsuri cu taurină, dacă vrei“, se oferi el. Wendy se simți jignită. Adică ăsta era răspunsul lui la dragostea și propunerile ei fără perdea? Cele două bărci Își turară motoarele și ieșiră pe lac, făcură scurt la dreapta și, cât ai zice pește, se pomeniră strecurându-se printre parcele de zambile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
părea rău să plece de la niște oameni așa de minunați. În continuare, Roxanne făcu un pas Înainte, luă mâinile micuțe, aspre, ca niște gheare ale bunicii și-i puse banii În ele. Femeia se uită la teanc, păru șocată și jignită, Îi Împinse Înapoi În mâinile lui Roxanne și-și ridică palmele ca și cum s-ar fi apărat de un demon. Se așteptaseră la asta. Marlena Îi prevenise deja că la chinezi era obiceiul de a refuza teatral de trei ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
americanii Îi jigniseră pe câțiva dintre aceștia, ba chiar pe mulți. Dintre toți vesticii, americanii mâncau cel mai mult. Cu toate acestea, nu se gândeau să le ofere și Naților din festinul lor. Și cum să nu se simtă Nații jigniți? Plus că mulți turiști nu arătau nici un pic de respect. Când credeau că nu-i vede nimeni, nu-și scoteau adidașii de firmă Înainte să intre În locurile sfinte. Credeau că, dacă nu-i vede nimeni, nu fac nimic rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întrebă. Marcomanul, cuprins de groază, nu era în stare să-și ia ochii de la sinistrul spectacol ce i se oferea privirilor. — El e? insistă Balamber. E Waldomar? Tresărind înfiorat, Audbert încuviință frenetic. — Da... da. El e, da, bâigui. Gualfard păru jignit. — Bineînțeles că e Waldomar! Ce-ți închipuiai, hunule? Că-ți pun în brațe un mort oarecare? — Vrei să-l vezi mai bine? spuse Geremar și, imediat, luând o secure de la unul din oamenii săi, dădu să reteze capul cadavrului. Gualfard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prins în laț. Privirea rece și atentă a lui Gundovek îl măsura din cap până în picioare țintuindu-l pe linia - subțire ca o lamă de brici - ce desparte minciuna de adevăr. înțelese că ar fi fost inutil să se arate jignit. — Eu... Nu pot, firește, să știu mai multe decât comandantul meu, dar pot să-ți garantez pe onoarea mea că intenția lui de a ajunge aici cât mai curând și cu toate forțele de care va putea dispune e absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că o să-ți placă. Acum sunt obișnuită să-i consolez pe războinici! De două luni nu fac altceva, închipuie-ți! Ca pălmuit, Sebastianus se retrase. Deși era aproape întuneric, văzu fulgere țâșnind din ochii Lidaniei. Pentru o clipă, se simți jignit, învinuit pe nedrept, fiindcă acele cuvinte îl făcuseră să se simtă meschin, să se simtă un neghiob; în fond, ce era atât de rău în faptul că, în împrejurările acelea deosebite și mai ales după toate ororile la care asistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în jur, adăugă cu gas tunător: — Or să ne asedieze. O să murim de foame, v-o spun. în ochii Hippolitei luci o flacără: — L-ai auzit pe Camentius, nu? Oricum, amintește-ți că de tine ne putem lipsi oricând. Mafurrus, jignit și tot mai înspăimântat de acele vorbe, tăcu dintr-o dată și se dădu înapoi mulțumindu-se să tragă cu ochiul, întunecat, în jurul său. Placidia se apropie din nou de ea și o apucă de un braț: — Dar Flavia unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuie să se înțeleagă numaidecât acea pasiune "sublimă" care, zice-se, e foarte rară, ci toate mizeriile care decurg din concentrarea, din durata mai lungă sau mai scurtă a sentimentelor bărbătești pentru o singură femeie. Și nu este sentiment care, jignit, să scoată la iveală din fundul sufletului atâta noroi ca amorul, acest "egoisme a deux" care, în realitate e sentimentul cel mai egoist și încă, din nefericire, cel mai complicat, atât de complicat, încît stârnește în om durerea vanității, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se ocupa de munca lui de la care toți angajații acestei instituții inclusiv el așteptau ciubucurile respective, potopul cuvintelor sarcastice cu nuanță de amenințare, năvălea pe capul lui. Marcat de importanța omului plin de sine, Șeful Șantierului s’ar fi simțit jignit, atins În amorul său personal mai ales În asemenea momente când stomacul lui era pregătit să soarbă toată rezerva de băutură a restaurantului. În aceste clipe de supremă euforie, el putea deveni extrem de periculos, taler cu două fețe, uitând dezarmant
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comod, i-a loc pe scaun. Anchetatorul, Îl privi câteva secunde, aprinzându-și o țigară, În timp ce răscolea unele hârtii de pe biroul său. Se mai răsuci pe scaun Încercînd să se așeze cât mai confortabil, căutându-i privirea. „Vezi, tu mai jignit, dar eu nu sunt supărat pe tine...! Din contră. Sunt hotărât să te ajut să ieși din Încurcătură.Ai Încredere. Dacă vei răspunde sincer la toate Întrebările mele, În această infracțiune penală, judecătorul va ține seama de propunerea anchetatorului ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prinde ușor la aluzii. — Cine-ar putea fi atunci? Wallace? Emil? Dar oricine a făcut aluzia, a pornit de la Wharton, prea slab ca să-și țină gura. Ei bine, dacă vrea să-l viziteze pe tata, foarte bine. Dar mă simt jignită. Sunt furioasă. Chiar arăți cam agitată, Angela. Nu vreau să te Întărât. Dar având În vedere Îngrijorarea tatălui tău din cauza poveștii ăsteia cu Mexicul, crezi că e o idee bună să apari Într-o asemenea costumație? — Fusta, vrei să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
groaza de a nu părea cumva neserioși sau lipsiți de sensibilitate. Dacă flirtau, o făceau întotdeauna cumva parodic, cu șiretenie. Chiar și atunci când îți spuneau că ai o rochie frumoasă, o puneau între ghilimele, ca nu cumva să te simți jignită și să le tragi o palmă. Doar unul singur, cu câțiva ani în urmă - un profesor invitat de lingvistică, din Finlanda, care o condusese acasă de la operă într-o seară când Richard fusese nevoit să se retragă mai devreme din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la începutul săptămânii următoare chiar și apetitul pentru acest spectacol modest i se dusese. Luni, Sheba a așteptat bătăile lui în ușă și suspinele, dar n-au mai venit. Era amuzată de lipsa de stăruință a băiatului și, totodată, cumva jignită. Mai târziu, când deveniseră iubiți, ea îl tachina cu slaba lui performanță de pretendent: — Sigur, erai mort de dragoste, spunea ea. Cinci zile la rând. La început, cred că s-a simțit ușurată că scăpase de Connolly. Povestește că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
încerca să respire regulat ca un om adormit. El s-a dezbrăcat și a citit timp de cincisprezece minute. Când i-a căzut cartea din mână și a început să sforăie, ea își amintește că s-a simțit foarte dezamăgită. Jignită chiar. Nu voia să-i trezească nici o suspiciune, sigur. Dar nu putea să nu simtă că o seară ca aceea pe care tocmai o experimentase ar fi meritat un final un pic mai locvace. Ar fi fost plăcut, își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de explicațiile lui neobosite privind cultura familială. Prefăcându-se că vrea să mă integreze, nu făcea decât să mă împingă în afară. Nu ai cum să înțelegi obiceiurile noastre pitorești și snoabe. După desert, Sheba m-a luat să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Am luat-o de mână și am traversat împreună strada, înapoi spre casă. Lila se uita după noi cu reproș. Pe hol ne-am întâlnit cu Hugh Beckwith. Purta blugii de grădină și căra o foarfecă de tuns arbori. Părea jignit să aibă casa ocupată de drama maritală a altcuiva. — Salut, salut, a strigat el cu un umor cam sumbru, în timp ce urca pe scări. Exact atunci și-a făcut Richard apariția din bucătărie. Nu-l mai văzusem de ceva vreme. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plece imediat din casă cele două reacții pe care le-ar fi avut în urmă cu ceva timp, cele două reacții pe care e dificil să le mai dregi ulterior. Când avea douăzeci de ani, Jina s-ar fi simțit jignită și ar fi suferit dac-ar fi știut cât de prudentă și de demnă avea să devină într-o zi. Acum, Mike a intrat în dormitor lărgindu-și nodul de la cravată - zâmbea, era normal, tăcut. Mai mult de-atât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gândi cine știe ce despre mine”. Dar cum în asemenea situații, mai ales când se vorbește despre persoane cunoscute nu poți să taci mereu, se incluse vorbirii, afirmând: - Poate nu-i adevărat. Femeile se simțiră jignite. - Cum să nu fie adevărat? Atâta lume vorbește! - Și, totuși, dacă nu-i adevărat? Lumea vorbește vrute și nevrute, asta e lumea. - Nu se poate să nu fie adevărat. Să-ți dau un exemplu, rosti una din ele, îmbrăcată într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lagăre”, vă dați seama? Asta e, domnule Pavel. N-am crezut că voi vorbi atât de deschis cu dumneavoastră. Uneori disperarea te descătușează. - Mă bucur, spusei zâmbind, aprinzându-mi țigara. Înseamnă că aveți încredere în mine, m-aș fi simțit jignit să nu aveți. - Vedeți? De altfel asta vor: unuia să-i fie teamă de celălalt. Și au reușit. Abia după două decenii de conviețuire în aceeași casă am ajuns să rostim, deschis, adevărul. Asta dovedește că omul nu-i făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neutru: — Trei sute, mi se pare un preț bun. O cumpăr. Nu se lăsă dusă de nas: — O femeie nu acceptă daruri de la un bărbat căruia nu-i poate arăta recunoștință. Cuvintele erau ferme, dar tonul mai puțin. Am răspuns, fals jignit: — Nu e un dar. Cumpăr obiectul ăsta pentru că țin s-o fac! — Și de ce ai ține s-o faci? — Pentru că-i o amintire. — Dar e prima oară că-l vezi! — Uneori e de ajuns o vedere fugară pentru ca un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vizuale ordinele transmise de sunetul trâmbiței. — Nu uita că prin mișcările signum-ului dirijezi cele două centurii ale manipulului meu. O singură greșeală în interpretarea sunetelor trâmbiței, și putem muri cu toții. — Te-am dezamăgit eu vreodată? răspunse celălalt cu un aer jignit. — Ultima oară n-ai fost atent. Din fericire, era doar un exercițiu. Însă nu trebuie să se mai întâmple. — N-o să se mai întâmple. Signifer-ul mergea repede și transpira sub blana de urs care îi acoperea armura până la pulpe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]