727 matches
-
prietenă” pentru că totuși politica și separa: tata nutrea simpatii de stânga, simpatii care i-au cauzat anumite neplăceri, obligându-l până la urmă să părăsească Aradul în 1940). Desigur, domnișoara Mica sesiza această „distanță”: nu se supăra însă, nu se simțea jignită și continua să ne viziteze, la Cluj ca și la București, de câte ori putea (adică când nu era închisă). Repet: dincolo de intențiile pe care le-ar fi avut vizavi de mine (ca orice fanatic vroia să facă prozeliți; dar erau oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
respectivă; mândria îi interzice autorului să pomenească măcar despre ea; nici un cuvânt de mulțumire, nici un cuvânt de reproș; ca și cum n-ar fi văzut-o; și totuși, fața îl trădează: descopăr pe ea, bine imprimat, textul cronicii mele; vanitatea lui profund jignită poartă o „mască” de ziar... Istoria se repetă când cineva te laudă foarte tare; după cronica extrem de generoasă pe care Nicolae Manolescu a făcut-o volumului meu de amintiri, După-amiaza de sâmbătă, am găsit-o, pur și simplu, „lipită” de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar ei se aflau acum în fața lui. - Sunt bine, reluă convorbirea. Au ajuns acum acasă. Nu cunosc încă ce a determinat-o să facă asta. Doctorul când auzi că „fugarii” au ajuns la destinație se îmbujoră și se simți ridicol, jignit, compromis, căutând sprijin în ochii asistentei. Fața îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se simți ca într-o zi friguroasă, ploioasă și fără nici un adăpost. Oare nu toți avem o valoare în noi înșine? Aroganța, ignoranța unora, trufia și subestimarea ne transformă în niște oameni trădați ca de o umbră de demoni, oameni jigniți și umiliți, oameni priviți altfel decât ar merita valoarea umană pe care o dețin. Carlina simțise că nu își trăise viața ei. Era ca într-o mulțime de oameni când nu te vede nimeni. Toate persoanele care îi veniseră altădată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
facere de bine... Isaia își aruncă ochii în pământ, să nu-l trădeze căutătura: Dumnezeule! Cât o să mă mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine! se zbârlește Ștefan jignit. Fără dovadă?! Fără județ? Că n-oi fi vreun satrap! Mai glumește omul... La spânzurătoare și la însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două! strigă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
femeie! Și tinerețea-i trecătoare, se scutură ca florile câmpului... Dă-o dracului, explodează el, fii mai femeie, Maria! Asta-i!... Asta-i! încheie gâfâind ca după o luptă. Nu sunt "femeie"?! Și... și ce sunt atuncea?! se dezlănțuie ea jignită. Și... și ce trebuie să fac, mă rog, să fiu "mai femeie?!" Să dau în genunchi înaintea bărbatului?! Să mă maimuțăresc?! Să mă sclifosesc?! Să mă sulemenesc?! Să mă pițigăiesc?! Să mă împopoțonez ca o pațachină?! Să... să fac pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o ia și pleacă cu picioarele altuia... Ștefan, cu același zâmbet, se plesnește peste frunte: Era să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Illustrissimi... Ștefan, cu gândul la chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai?! Barba... La barba, jonglează cu briciul, elegant, dar periculos de aproape. Aaa! Barba... Atenție la cap, n-am decât unu'! Răpești plăcerea Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie: Io... io sono... magister medico-chirurgicale... e... e astrologico... e...e E... e magister illustri barbieri... N-ar strica să-ți mai ascuți custura ceea... au, va bene, radere la barba con mia spada... Don Batista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
groază să nu mă-ncalece iar, ciugulesc ca o păsărică nici nu te văd de foame! Mă prăpădesc cu zile, zău așa! Alexa și Negrilă își mușcă buzele să nu se prăpădească de râs. Ce vă râdeți?! se stropșește Cupcici jignit. E de plâns!... Lasă, zice el cu năduf, o să i se tragă din aiasta: l-am blăstămat! Am dat acatiste pe la biserici: "Să-l trăznească Dumnezău pe ăla de-l știu eu!"... I-am pus și lumânări întoarse, hohotește el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mine, să-l facem scăpat, cădea prins în mâinile Ghiaurului. Măcar... măcar te-a miluit Măritul cu niscai gălbiori pentru atare binefacere de viață și moarte? îl trage de limbă Alexa. Da' ce-s eu, vânzător?! protestează Isaia profund jignit. Hai las-o, spune Alexa neîncrezător. Și... și cum de nu te-a făcut Vodă arșice? Cum de-ai ieșit basma curată? M-am dat afund. Marele Crasnaș Dumnezeu să-l hodinească, a luat toată vina asupra sa; el tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
util sau v-am nemulțumit. Oricum, vă asigur că plec cu conștiința împăcată că nu am făcut nimic rău, că nu am comis nici o abatere de la normele ministerului sau de la cele ale bunului simț. Dacă, totuși, cineva s-a simțit jignit, supărat de vreun gest al meu, vreau să-l asigur că un astfel de gest nu a fost intenționat, ci a fost, dacă a fost, doar o greșeală pentru care îmi cer scuze. Doresc să vă mulțumesc pentru modul cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ferm, următoarea explicație menită - credea el - să-l liniștească pe R.C.: „Vă asigur că, în linii mari, recenzia e scrisă, dar n-am încă exemplele. Într-o oră le pun”. În loc să izbucnească în rîs, cum speram, R.C. s-a considerat jignit. „Cum vine asta: exemplele nu-s în carte? Drept cine mă iei? Eu sînt tovarășu’ cutare?” și enervat a închis ședința. De la întîmplarea povestită au trecut peste cincisprezece ani și în mintea mea ea a prins o glazură de anecdotă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lasă el, îi iau eu”. După ce i-a ospătat, gazda le-a pus în față, fiecăruia, cîte un pachet de Kent. Au încercat să refuze. „Doar nu cumva credeți că astea-s singurele pe care le am”, le-a zis, jignit, nepotul. Și ca să-i convingă i-a dus la „bar”, o cameră special amenajată, plină cu „cartușe” de țigări, sticle cu băuturi fine și pungi de cafea. Apoi, ostentativ, le-a arătat lucruri de preț, de la aur la blănuri românești
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a-i încerca să descrii din interior un turbion. La ieșire, încă un motiv de contrariere: pe peretele din fața bucătăriei era atîrnat din nou (lipsise o vreme) portretul „Tovarășului”! Exces de zel? M-am simțit nu numai nedumerit, ci și jignit, cu atît mai mult cu cît el îmi cunoaște opiniile politice! *Două femei de la „spații verzi” tund de zor arbuștii din parc. îmi vin în minte versurile lui Coșbuc („Din codru rupi o rămurea” etc.). Sînt mefient față de filosofia construită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dogmatic în manifestările care contează. Sacrificat pentru Cioran și Eliade - iată o diversiune care nu ține! *Bravînd, dar cu maxilarul strîns, bombat spre urechi, încît obrajii îi deveniseră concavi, Genoiu a început prin a spune, cu un aer de superioritate jignită, că se află într-un „an jubiliar”: al douăzeci și cincilea de cînd a venit la Bacău, timp în care a lucrat pentru cultura locală. A mulțumit, „în mod absolut sincer”, organului de partid pentru ajutorul dat și pentru încrederea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Omul nostru a fost surprins de ceea ce i-am spus și, fiind genul de persoană care crede în valoarea informației, era dornic să afle mai mult. Alte persoane de la conducerea companiei lui nu credeau ce le-am spus, erau extrem de jigniți, se simțeau insultați; și erau foarte convinși că făcusem calculele greșit. Astfel că și-au conceput propria versiune a studiului, stând la ușa unuia sau altuia din magazine și numărând câți oameni intrau și câți ieșeau cu sacoșe în mână
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
plăcut foarte mult seminariile prezentate cu această ocazie. Îi îndemnau pe romi la o viețuire sănătoasă, principii sănătoase, morale, etc. Păcat pentru că cei care aveau nevoie de ele nu au venit, sau au venit și au plecat imediat, simțindu-se ,,jigniți” de seminariile prezentate.În toamnă au început grupele de rugăciune, iar după sărbători, seminarii ținute de fratele Pastor Danubian Modoran, eu și fratele Lupu Vilson. Acelea au fost și ultimele ținute de noi, deoarece prezbiterul care coordona această lucrare ne-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să spun că suntem jignite nu atât de răpirea drepturilor noastre firești cât de inferioritatea în care suntem puse față de surorile noastre din Ardeal, Basarabia și Bucovina, care au dobândit parte din drepturile civile sub dominație străină. și mai suntem jignite să constatăm egoismul abuziv, feroce și mai ales interesat al acelor care cu voință vor să arate că sunt lipsiți de acele sentimente de înaltă dreptate socială, însușiri care ar trebui să fie inerente acelor ce în calitate de reprezentanți ai națiunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ale „prostiei” toată lumea va fi de acord că era inutil să dau exemple, nimeni nu cred că mă va absolvi de bănuiala de a fi păcătuit generos În această „zonă”!Ă Apropo: când cineva e taxat drept prost, se simte jignit, nu-i așa, dar când e „luat drept nebun”, se sperie de-a dreptul! Deși, la o judecată calmă, ar trebui să ne temem mai mult de proști decât de nebuni... (Două din figurile dezastruoase ale politicii secolului trecut, Hitler
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau a magului, a neguțătorului sau a cerșetorului ce stă umil și insolent, dar viu! - pe treptele marilor catedrale... Numai că vederea ta, tinere domn, e puțin cam... cum să spun, hai să-i zicem - naivă! Da, nu te simți jignit, știu că voi tinerii acceptați orice „injurie”, dar nu să vă facă cineva naivi! Într’ adevăr, poate că e adevărat, dintre muritori, voi sunteți poate cei mai puțin naivi, de unde și cruzimea voastră... În sfârșit, passons! Deci, dă-mi voie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aceeași imposibilitate. Aș dori mult, ca răspunsul la această scrisoare să fie cu totul schimbat, aducător de bucurii multe, de vești bune, așa cum bănuiesc că ne-ar sta bine. Cât privește de plic, nu am nici un motiv să mă simt jignită, mă așteptam să-mi scrii mai mult și mai frumos, după cum eram anunțată, cu o scrisoare mai înainte. Cred, îți mai amintești? Aș vrea să se realizeze ceea ce spui într-un colț al scrisorii: “Curaj și viața ne va surâde
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aprobare. (Id., ibid.) Urmează: Costache Oprescu era o mare simpatie pentru mine. (Id., ibid.) Pagina 96 Variantă: Încrederea în mine și-o manifestă lăsându-mă ca să-i țin locul în tot timpul absenței din țară, dar totuși m-am simțit jignit. Pot spune că din ceasul acela și până la sfârșitul zilelor sale, vechea prietenie pentru Panu nu s-a mai redeșteptat. (Id., ibid., pp. 1-2.) Pagina 99 Relatare eliminată: Pe când țineam locul lui Panu la gazetă avui duelul cu Nicolae Xenopolu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
arătat cum s-au petrecut faptele și a cerut să-l pedepsească pe făptaș. Șeful de post i-a spus moșului că dacă vrea să fie pedepsit făptașul trebuie să aducă martori care au văzut furtul. Moșul s-a simțit jignit că șeful nu ia în seamă declarația lui, gospodar bătrân. „Scobască-l croncanii ! Doar el n-a venit la furat cu martori”. Și făptașul a rămas nepedepsit, iar moșul Dumitru supărat foc pentru că i-a cerut dovadă cu martori, după ce el
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
este o catastrofă pentru neam. Și când te gândești că această maximă este un simbol, este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudându i-se înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sunt un titlu de glorie. [...] Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întârziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
comedie proastă, că am trecut de la o teroare trivială la o libertate trivializată, îl suport cel mai greu. El mă face să vreau să uit tot ceea ce acești ani m-au silit să aflu. Înainte de decembrie ’89 „libertatea era umilită, jignită, călcată în picioare, batjocorită, dar credința în libertate rămăsese intactă. Teroarea nu putuse distruge în noi și respectul pentru libertate. [...] Comunismul era privit ca o fatalitate, ca o nenorocire de import. Nimeni, cu excepția, poate, a unor dogmatici opaci, nu credea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]