489 matches
-
ele sunt foarte amabile!» După ce mi-am recăpătat cunoștința... mi se părea că toată lumea e frumoasă (râde). Oricum nopțile petrecute la spital au fost înspăimântătoare. Stăteam întins în pat și, când atingeam cadrul verde al patului, parcă simțeam o mână jilavă care mă târa în întuneric. După-amiaza, pentru că erau mereu oameni prin jur, nu aveam această senzație, dar, când se lăsa seara, dacă atingeam cu mâna sau cu piciorul marginea patului, acea mână umedă se întindea și, pac, mă trăgea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oare cu putință ca această femeie, această fecioară, îngerul acesta crud (nu știam ce nume să-I dau) să trăiască o viață dublă, atât de calmă și de naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu știu de ce am ridicat mâna tremurândă - o mână ce nu mă mai asculta - și I-am mângâiat cârlionții, mereu lipiți de tâmple. Apoi mi-am înfundat degetele în părul Ei. Părul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
reușeam să pronunț cuvintele din adâncul inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau pe care-l cunosc, decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noțiunile de timp și spațiu? Nu știm nici măcar la ce să ne gândim, dar, când terminăm, trebuie să facem eforturi pentru a ne recăpăta conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să avertizeze un necunoscător de ceea ce se afla după cele două uși din sticlă, cu excepția mirosului și a unei plăcuțe pe care scria simplu: „Morga. Intrarea interzisă“. Am crăpat ușa și m-am uitat Înăuntru. În mijlocul unei Încăperi macabre și jilave se afla o masă de operație care avea o porțiune concavă. Pe părțile laterale ale unei scurgeri placate cu ceramică pătată se aflau, față În față, două plăci de marmură, așezate Într-un unghi care să permită scurgerea fluidelor dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mare. În mijloc locuia familia Flumian, la stânga începea un coridor cam întunecos, în spatele ușii cu numărul unu stăteam noi. Pietro îi dăruise tatei un deșteptător. Când suna ceasul, tata ieșea din cameră, iar după zece minute venea înapoi, cu pielea jilavă. Se îmbrăca în tăcere și sărutarea de rămas-bun mirosea a săpunul pe care îl știam din reclame. Tatei nu-i trebuia o nevastă ca să-i dea sărutul dinainte de plecarea la lucru. Mă avea pe mine. Pietro și tata beau cappuccino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi făcea greață. Tata a ieșit fără zgomot din cameră. Afară, domnul Sanowsky l-a salutat scurt. Aveau vocile mai groase ca de obicei. Voci de dimineață. După cinci minute, tata a venit înapoi, dezbrăcat până la brâu și cu pielea jilavă. Haina de la pijama o ținea pe braț și a așezat-o grijuliu la capătul patului. M-am ridicat în capul oaselor și l-am privit. A fost gata în câteva minute. Mai repede ca în alte dăți. Ciudat. Eu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
poată fugi din ring. Uneori era mai pasionant decât Superman. La începutul lui decembrie, ne-am urcat în mașină și am plecat cu toții la Washington. Tata mă ținea pe genunchi; umezeala de afară pătrundea prin geamul întredeschis, încât aveam fața jilavă. Mi-am acoperit ochii cu palmele, închipuindu-mi că umezeala era de la cascada Niagara și eu trebuia să mă gândesc foarte bine dacă vreau ori nu vreau să sar. Vârfurile picioarelor mele atingeau deja marginea stâncii, când din spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o lună.” A doua zi dimineață, tata s-a trezit devreme. Înainte de asta, se zvârcolise multă vreme în pat. S-a sculat, și-a scos haina de la pijama și s-a dus în baie. Când s-a întors, avea pielea jilavă și era proaspăt ras. Știam, fără să-l privesc. Aveam deja experiență. Când călătorești cu un tată ca al meu, devii experimentat. Tata s-a îmbrăcat ca la plecarea noastră de acasă. Costum și cravată. Și-a lustruit pantofii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să călătoresc într-acolo și fără tata. Nu știam dacă Lea avea un drăguț și cine putea fi el. Într-o zi, a sunat telefonul. Lea mă invita la un film. La cinema nu s-a întâmplat nimic. Aveam palmele jilave și m-au năpădit șiroaie de transpirație. Pulpele ei erau foarte aproape de ale mele, dar asta nu părea s-o intereseze deloc. Urmărea filmul cu încântare. La sfârșit s-a aprins lumina și, peste o clipă, eram în stradă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de mase plastice a Statelor Unite ale Americii la București, unde ai văzut costumul de cosmonaut al lui John Glenn, găleți, ligheane, farfurii, pâlnii, pahare, furculițe, cuțite și diverse suporturi dintre care unul era pentru ouă. Toate din material plastic. Adormi În iarba jilavă a primăverii, adoarme o parte din tine, partea subconștientă (aia cu libidoul) și probabil și astăzi doarme acolo În curtea Închisorii Doftana, citadela de luptă a eroicei noastre clase muncitoare. Restul, În stare de veghe, e frenetic și zburdă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
numele de Paul al VI-lea. Abia după susținerea examenului de sport cu proba practică constând din cele douăzeci de figuri obligatorii F.G.M.A. și jocuri sportive, vine vacanța de vară. Tu În ea. În vacanța de vară. Prin praful jilav și Înecăcios al dimineții. Cu figurile F.G.M.A. susținute, cu mediile Încheiate, Înaintezi prin livada de zarzări și duzi de pe câmpiile de la cazemată, dincolo de maidanul I.O.R., viitorul cartier Balta Albă, spre talcioc. Vrea taică-tu să-ți cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
efectua o vizită oficială de prietenie În țara noastră. Este 2 septembrie și Împlinești patruzeci de ani. E miercuri. Deci, cum nu se poate mai bine. Bătrânul tăietor de lut, obosit, după ce a frământat pământul, zace pe prispă În lumina jilavă de octombrie. Ca să adune căldură pentru iarnă În oasele betege. Te observă trecând de mai multe ori prin preajma lui și spune: Eh... Călătorim, călătorim... Apoi „te prinde În gheare” și-ți povestește o Întâmplare din tinerețe, din gara Sinaia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
orbire și extaz, nu s-a întâmplat să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că-s dat tot cu briantină. Într-o lume de batiste mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gura Maimuței mele, era curva noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din pat, m-am dus la baie și, o să te bucuri să auzi chestia asta, mi-am regurgitat cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urmează idioțenia de sărbători a acestor goimi! Ce mai țară! Mai e de mirare că toți sunteți mai mult sau mai puțin săriți de pe fix? Dar șiksele, ah, șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mine. Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tata benzină - au vârste cuprinse între treizeci și cincizeci de ani, deși eu nu mă gândesc la ei raportându-i vârsta lor, ci doar ca la „bărbați“. În cercul de la bătaie, ba chiar și în baze, își molfăie tacticoși chiștoacele jilave de trabuc. Nu-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atrăgător decât o mână cu care s-o iau la labă. Dar, după cum se vede, o budincă de tapioca nu se poate înfige în nimic. Pentru că asta-i ofer eu acestei fete - o budincă de tapioca! O bucată de pandișpan jilav! Un degetar cu o substanță topită neidentificată! Și, în tot acest timp, micuța locotenentă atât de sigură pe sine, fluturându-și cu atâta mândrie sânii ei israelieni, s-a pregătit să fie încălecată de vreun comandant de tanc! Treaba s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încât să se lase de fumat. Ar putea rezista la nesfârșit cu ceai de izmă și câteva felii de pâine, dar uite că fără țigări... Freca între degete, deasupra farfurioarei-scrumieră, capătul ars al unui Wincester fumat pe sfert, pătat și jilav, și parcă ar fi avut urme de ruj pe filtru. — Așa ne umplem de microbi și boli, dragostea mea. SIDA, sifilis, TBC. Să nu uităm însă că, întotdeauna, e loc și pentru mai rău. — E loc și pentru mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
părăsește în sfârșit clădirea Marelui Stat Major, discul roșu-portocaliu al soarelui coboară încet, către asfințit. Aerul uscat dă impresia că toată umezeala ploii rapide și scurte de iulie, care tocmai sfârșise, se evaporase ca și când nu ar fi fost. Un val jilav de transpirație îi lipește neplăcut cămașa de spinare. Pornește grăbit spre casă, cu gândul la un duș rece, înviorător. Predase în urmă cu exact trei ore pe cei doi aviatori unui echipaj de jandarmi români, cât despre documente acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu excepția aceluiași Rahan, nu s-a mai întors vreodată. Era una din acele zile. Frunzele începuseră să îngălbenească și să acopere pământul, poate pentru că era toamnă, poate pentru că se plictisiseră să stea atârnate atât timp în copaci, dimineața era umedă, jilavă, Radu bălmăjea ceva despre un canar pe care avea să și-l cumpere, cerul stătea bosumflat și morocănos, soarele lenevea probabil deasupra Marelui Canion, se încăpățâna să rămână ascuns, nu catadicsea în nici un fel să lumineze grădina, era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît - punctul final al Întregii tale căutări penibile - Într-un loc jilav din junglă ori, În cazul unei povești, la un cuvînt sau gest total lipsit de sens. Și totuși, În nu știu ce punct, mai mult sau mai puțin arbitrar de pe traseu, dintre locul cel jilav și ocean, cartograful așază pe hartă vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întregii tale căutări penibile - Într-un loc jilav din junglă ori, În cazul unei povești, la un cuvînt sau gest total lipsit de sens. Și totuși, În nu știu ce punct, mai mult sau mai puțin arbitrar de pe traseu, dintre locul cel jilav și ocean, cartograful așază pe hartă vîrful compasului său, și acolo Începe Amazonul. La fel se Întîmplă și cu mine, cartograf al sufletului meu, atunci cînd caut Începutul poveștii vieții mele. Închid ochii și Înfig vîrful ascuțit. Îi deschid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]