369 matches
-
tot ei se vindecă unul pe altul. Crescând, copiii de altădată vor avea, și ei, toate metehnele de care adulții încearcă să fugă: nestatornicia, slăbiciunea, ipocrizia. Pe măsură ce spiritul Medelenilor se diluează, viața-și cere partea. Și foștii copii ajung să jinduiască după vacanță altfel decât atunci când nu prea știau ce să facă cu ea. Dorul acesta, de viață foarte puțin complicată, spuneam, revine. Și ar putea, de ce nu, să aducă cu el răsfoirea, nu neapărat nostalgică, a unor cărți pe care
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
de zăpadă/ topindu-se/ pe limba fierbinte a luminii?// Ușa neantului scîrțîie,/ nu o deschide/ întrerupîndu-ț i sîrgul!” (Ușa). Sau : „Un măr căzut vorbește despre soare./ Urechea de ghețar, deschisă, doare./ Izvoare moi urcă-n rîuri sumbre,/ Pe-ascuns, țărîna jinduiește alcătuirea florii...” (Și, iarna...). Avem astfel a face cu o trudă a (des)cumpănirii reprezentă rilor cu care operează poetul (temeritatea e, firește, maximală, sfiala minimală), care se lasă cu „sudoarea singurătății” (sintagmă reprezentînd titlul adecvat al unuia dintre volumele
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
această comédie a limbajelor și mentalităților, paginile despre bulgarul fascist, despre Kim și "legitimitatea" comunismului, despre Fan și chineza ca limbă motivată, despre Karim și caracterul "științific" al Coranului, despre Raquel (eterna bursieră) sau despre ipocrizia grupului de indieni care jinduiesc la confortul Occidentului, dar îi resping valorile. În schimb, lipsite de interes literar sunt notațiile pur tranzitive sau descrierile de natură, infuzate de lirismul desuet al unor compuneri pe teme date: "Iarna s-a întors peste oraș. Pe muntele din
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
altele, să pun unul lângă altul flașuri; imagini disparate din trecut, de peste zi, vorbe auzite, „frânturi” de gând, orice. Acum îmi dau seama că eram pe cale să-l resuscitez, după trei decenii, pe Joyce. Decât că... „Cu trup înfometat, noptatec, jinduia mut să adore.” Joyce a muncit câteva ore la această frază, aflu. Aș zice că asta înseamnă să fii scriitor dacă nu m-ar încurca oarecum personajul lui Camus, din La peste, care lucrează de o viață la fraza: „Par
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
fonică, indicînd un absurd minor. E aspectul cel mai modest al producției în cauză: "Între Est și Vest / un tampon de azbest // Un copil născut din incest / S-ar putea ca acest // text impulsiv să fie un rest / de pe când jinduiam în arest // între mocirle și Everest / la coada vacii în Est" (28 iunie 1998). La capătul celălalt, marcat de un rictus de gravitate ce înlocuiește surîsul ca și de dimensiunea amplă a tabloului, apare o perspectivă coșmarescă a unui final
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
cu Alexandru Mironov, și cu presa național-comunistă, și cu jurnalismul de scandal, spre a torpila desemnarea lui Neculai Constantin Munteanu ca președinte-director general al instituției din Calea Dorobanți. Un post pe care Lucia Hossu-Longin l-a vizat mereu, la care jinduiește și azi. Multiplele măști ale personajului au căzut atunci definitiv, oportunismul, caracterul duplicitar sau, mai exact spus, lipsa de caracter s-au etalat grețos precum psoriazisul pustulos". A închis TVR Cultural, a premiat Jurnalul Cultural Criticul Morariu a mai subliniat
Atac devastator la Lucia Hossu Longin, după premiile APTR by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/62310_a_63635]
-
tentată să accepte un nou rol într-un film de Hitchcock. „Iar tu nu ești decât o actriță", răspunde augustul soț, care mai sparge și câte un pahar, la furie. Nu mai vorbesc de conflictele shakespearene inventate, cu sora uneltitoare, jinduind după tron pentru o odraslă. Noroc cu intuiția lui Nicole Kidman care a înțeles drama tranziției de la condiția starului la datoriile princiare. A înțeles-o pe Grace pentru că, așa cum mărturisea ziariștilor, este sigură de propria disponibilitate de a renunța la
Cannes 2014. Nicole Kidman: "Evident, nu mă voi mărita niciodată cu un prinț..." by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79219_a_80544]
-
vom îngădui să se adune laolaltă...”. Astăzi ar fi linșat un orator de-ar îndrăzni să pronunțe frazele antifeministe ale lui Cato, cel care alarma auditoriul masculin cu spectrul posibilei emancipări a femeilor. Sună profetic întrebarea, consecutivă afirmației că femeile jinduesc după libertate: „Și atunci, dacă vor cuceri astăzi acest drept, ce nu vor mai încerca mâine?” Știm acum că „mâine” a devenit și ieri și astăzi. Dar totul a trebuit să treacă prin S.P.M.D.R.-ul (Societatea Protectoare a Muzelor Daco-Române
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
iubire, iubire, iubire. Tripticul MANEA este, cred, o mărturie a sublimului din Om. A luminii din Om. „Din secolul XVII pînă astăzi au trecut patru secole, dar o ascultăm și azi pe Mariana Alcoforado pentru că iubirea este ceva după care jinduim cu toții”, îi spune Manea actriței sale, Crina Mureșan. Ei doi, regizor-actor, ușor speriați ca la orice început, ei doi într-o încăpere din clinica de la Galda de Jos, acolo unde au fost lecturile pe text, analiza formidabilă a regizorului, cu
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
consumați, ca subiecte de presă, de mecanismul acesta care ridică și desființează cariere. Deloc întâmplător (și venind tot dintr-un aer al timpului bucureștean, de la Caragiale, de la Camil) toți acești oameni amestecați, făcând eforturi să se ia unii după alții, jinduind întâi la ce n-au încă, pentru ca mai apoi să invidieze ce-au pierdut deja, sunt atrași fără scăpare de teatru: „Pe Calea Victoriei e o revărsare fără istov, din toate ungherele capitalei, din toate cotloanele țării. Amestec de glasuri și
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
lungi și flasce, fără să lase godeu în mintea cititorului. Că scrie despre Hasdeu sau Bărnuțiu, despre Voiculescu sau Paulescu, despre Cezar Petrescu sau Vintilă Ciocâlteu, Papadima e invariabil siropos. Nu întâmplător Nichifor Crainic, făcând bilanțul revistei în 1942, mărturisea: „Jinduim de ani după un critic, care, dedicându-se cu pasiune studiului literaturii, să ridice în lumina dreaptă adevăratele valori românești ale artei contemporane. Criticul acesta nu a apărut încă.“ (p. 6) Ce i-a lipsit lui Ovidiu Papadima ca să atingă
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
afară de zilele ploioase când nu putea urca pe drumul desfundat. Adusă de spate, sprijinindu-se cu brațul drept într-un bat care-i ajuta mersul șchiopătat aproape basculant în jurul șoldului înțepenit de multă vreme, mergea spre casă că spre mănăstire jinduind la răcoarea și odihnă casei alături de bărbatul care-o aștepta să frângă pâinea în porții mici numărate pe zile. Pâinea proaspătă o ținea între brațul stâng și piept iar sub ea, cu antebrațul strângea lângă piept o sticlă de plastic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
afară de zilele ploioase când nu putea urca pe drumul desfundat. Adusă de spate, sprijinindu-se cu brațul drept într-un bat care-i ajuta mersul șchiopătat aproape basculant în jurul șoldului înțepenit de multă vreme, mergea spre casă că spre mănăstire jinduind la răcoarea și odihnă casei alături de bărbatul care-o aștepta să frângă pâinea în porții mici numărate pe zile. Pâinea proaspătă o ținea între brațul stâng și piept iar sub ea, cu antebrațul strângea lângă piept o sticlă de plastic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și ziarul tineretului, Scânteia tineretului. Scântea tineretului a fost primul ziar românesc care s-a debarasat de clasica și scolastica, pentru epoca aceea, paginație și a adoptat un nou, modern, curajos și provocator aspect artistic, pe care l-ar fi jinduit orice ediție europeană. Meșterii primi ai acestei realizări au fost artistul plastic Mihai Sânzianu și șeful Secției Artă și Literatură a ziarului, criticul C. Stănescu. Să mai pomenim că în paginile acestei secții au fost lansați și popularizați aproape toți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
au mai rămas povestind despre sylvia și fantoma - sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț suflate - fantoma îi tot șoptea câte ceva. sylvia, sylvia, ea, nu râdea. deci, nu mai este acuma posibil să scoatem sus, la iveală, vreo
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
am văzut confruntat cu fragmente de cunoștințe, cu cioburi de adevăr nesigur, cu opinii ce mi se păreau îndoielnice, chiar și atunci sau mai ales atunci când erau prezentate pe un ton apodictic, în mod peremptoriu. În locul revelațiilor întregului, după care jinduiam, Universitatea îmi oferea " în acele prime timpuri de îndoială, ce aveau să se prelungească " ersatz-uri (un cuvânt german ce era la modă pe vremea aceea a războiului) înlocuitoare, substitute ale universului. Aveam, desigur, multe de învățat de la fiecare din profesorii
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
aud, poate tu? Doarme-n așternutul petuniilor, În straturile de mușcate din balcoanele Caselor de țară din Alpi, din Tirol, El, răsfățatul rozelor din Șiraz, Ababai e bunicul, Anan bunica, Lumina se aduna-n caliciul De unde beau albinele, la care Jinduiește furnica. Timp fără nici un rid. Pe nepotul meu îl cheamă .
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
afară de zilele ploioase când nu putea urca pe drumul desfundat. Adusă de spate, sprijinindu-se cu brațul drept într-un bat care-i ajuta mersul șchiopătat aproape basculant în jurul șoldului înțepenit de multă vreme, mergea spre casă că spre mănăstire jinduind la răcoarea și odihnă casei alături de bărbatul care-o aștepta să frângă pâinea în porții mici numărate pe zile. Pâinea proaspătă o ținea între brațul stâng și piept iar sub ea, cu antebrațul strângea lângă piept o sticlă de plastic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
primești un telefon de la prietena din grecia care dispăruse acum mulți ani într-un naufragiu 4. (întîlniri) Întîlnești oameni care îți tot dau cărți întîlnești cîțiva pereți care-ți redau încrederea în viață doi-trei copaci se uită lung la tine jinduiești să te recunoască îndemînarea umbrei tale pe zidul caselor părăsite întîlnești copii cu mîinile pătate de fragi întîlnești oameni ce nu pot vorbi decît prin cartea lor de vizită în creierii munților știi un oraș fără fotografi aici viețile sunt
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
e prea nesemnificativ pentru a scăpa de înregistrare și catalogare. Nu vreau să dau de înțeles că peștii mei ar fi cumva o alternativă la isprava lor, un soi de registru răsturnat. Nu mă atrag chestiunile mărețe, nu la asta jinduiesc. O carte sau o imagine pot fi, în cazul cel mai bun, asemenea unei uși deschise, o invitație într-o casă goală - odată ce-ai pătruns, e treaba ta cum îți așterni. Așa că nici eu n-am cum să îndrăznesc
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară. Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri dumineca lungă și fără de seară. [1938] * BELȘUG - Negrule, cireșule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om și păsări, duhuri, fluturi, nu așteaptă să te scuturi. Prea ești plin de rod și vrajă, vine furul, pane-ți strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămîne-ntreagă. Stelele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
evita să îl privească în ochi. Când făcuseră, în prima zi, o pauză pentru a-și împărți mâncarea, Stin se trezise că rămăsese singur. Stătea sprijinit de trunchiul unui copac singuratic, la adăpost de arșița neobișnuită a soarelui. Știa că jinduiau cu toții la locul lui și îi invită să se înghesuie în răcoarea relativă. Clătinaseră politicos din cap. Într-un târziu, ieși și el de sub copac și se așeză la soare. Nimeni nu se grăbi însă să îi ia locul. Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu se poate naște nimic bun pe de o parte, dar și că nu m-ai adus până aici ca să mă întrebi cum fac să îmi găsesc pacea interioară. Durdrin blestemă în gând și nu se putu opri să nu jinduie pentru o clipă la o femeie care să nu îi cunoască în permanență gândurile. Dar s-ar fi mulțumit el oare cu orice altă ființă umană? Combinația aceea între el însuși și feminitatea dezarmantă a Oksanei, o femeie care îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putea mândri cu o campanie în plus: aceea împotriva bagauzilor. încă din primul moment, între ei se instală între ei o simpatie reciprocă, ce îi ajută pe amândoi să întreprindă cu ceva mai mult optimism acea misiune la care nu jinduiau absolut deloc. Părăsiră Arelate la ora a treia a zilei, trecând pe sub marele arc din perioada lui augustiană a Porții de Miazănoapte, fără alt bagaj decât cel pe care și-l putea duce fiecare pe propriul cal. Pe drum, avură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]