361 matches
-
și vorbe noi. Cu vorbe, sau fără, crezi că cei ca Dilc o să fie mai breji decât Tatăl? Căzăturile astea?! Ei să ne pună la adăpost de Ceață, de Ger, de Arșiță, sau de ce-o mai veni? Ei? - Dacă jinduiești după vremea Tatălui, de ce nu pleci tu din satul nostru, Scept! Pleacă Împreună cu cei ce cred ca tine, și lasă-ne să ne vedem de ale noastre. Minos dădu atunci un răcnet gros și izbi cu pumnul În pământ. - Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ȘEFUL GĂRII (Cu răsuflarea tăiată.): Adevărat, adevărat! Mi-am dorit acest lucru încă din copilărie, încă de pe când ascultam acele povești minunate... despre... călătorii prin ploaie... Mi-am dorit, o, mi-am dorit atât de mult... atât de mult... Am jinduit, m-am chinuit, am sperat... Ori de câte ori venea ploaia fugeam de acasă, da, alergam pe câmpuri, prin iarbă, mă târam printre șiroaiele de apă... încercam, încercam... să simit ceva... Extazul! Încercam să simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
contact, iar aparatul criogenic manifesta încă din 459HTZ221 anumite erori interne, există toate șansele ca el să fi murit. SCURTA ȘI PLICTISITOAREA VIAȚĂ A LUI KJUS Kjus se afla exact unde își dorea. Visul i se îndeplinise, imaginile la care jinduise îl asaltau din toate părțile și se gândea cu dispreț la cele șase luni de izolare în care nu se uitase decât la aurora boreală și la foci. Față de realitatea trupurilor care se zbenguiau pe muzică și își semnalau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care are o casă asemenea bogătașilor sau un automobil tip sport se consideră a fi un om bogat sau își închipuie că este sportiv. Cel puțin atîta vreme cît nimic nu vine să-i dărîme iluzia. Atît timp cît nu jinduiește o casă și mai somptuoasă, o mașină și mai puternică. Acest aspect al relațiilor dintre oameni este esențial. Este hotărîtor cînd alegem un obiectiv. De cele mai multe ori preferăm cutare obiect față de un altul pentru că este deja preferința unuia dintre prietenii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
măsura dorințelor. Atunci, fiecare să aibă același lucru, urmînd dorința celorlalți. Invidia provoacă rivalitate. Egalitatea permite depășirea ei, chiar dacă se realizează prin renunțarea tuturor și generalizarea lipsurilor. Spiritul de corp, spiritul public se întemeiază pe această răsturnare: renunți la ceea ce jinduiești, pui o cruce celor mai dragi ambiții cu scopul de a îi obliga pe toți să facă același sacrificiu. Aceasta se traduce adesea prin prefăcătorie și înșelătorie. Fericiți sau nefericiți, principalul este că sîntem împreună, fără ca vreunul să cunoască vreo
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vrea Nicolae Văcărescu, poet fără prea mare imaginație sau, mai bine zis, poet cu o imaginație de moralist rece și comod. CÎnd, totuși, Își iese din fire, se vaită biblic: „Amărîtul al meu trai Iad Îmi pare, iar nu rai!” jinduind mediocra odihnă, fericirea traiului fără petreceri și necazuri. Aici găsește el dulceața, nu În vîrtejul de foc și În suspinurile lungi. Nicolae nu cultivă taina, tăcerea neavînd dar (har). El se hotărăște să dea totul În vileag, fără a spune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lustrui fundul farfuriei, pe care o împinse apoi către mijlocul mesei, sugerând astfel că, din punctul lui de vedere, cina se încheiase. Dar argumentul nu se dovedi suficient. — Mai vrei ? întrebă maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind după fasolea cu ciolan de la bătrânul Coropciuc. — Nu-i nimic, acceptă maică-sa. Mai rămâne și pentru mâine. Tot ultima zi, gândi Jenică, resemnat. — Adică ce vrei să zici ? începu maică-sa încă unul dintre dialogurile ei imaginare. Că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Universul arturian este unul al dreptății, când legile erau arareori încălcate, de aceea cavalerul violator este condamnat la moarte. Femeia intervine ca factor izbăvitor, căci regina pledează pentru grațierea vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
funcționar (un ,,învățătoraș’’, cum se exprimă unii cu trimitere spre derizoriu). El, învățătorul, educatorul, trebuie să fie o personalitate cu înalte răspunderi sociale și morale. Nu-i este permis așadar să se compromită sprijinind pereții cârciumilor, sau rezemând gardurile sătenilor jinduind după fete frumoase și sprințare. Timp de peste treizeci de ani, mi-am desfășurat activitatea profesională la școala generală din satul Tarnița, comuna Oncești, dintre care 26 de ani ca director-învățător. Înainte de a ajunge la Tarnița, am funcționat ca învățător pe la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Universul arturian este unul al dreptății, când legile erau arareori încălcate, de aceea cavalerul violator este condamnat la moarte. Femeia intervine ca factor izbăvitor, căci regina pledează pentru grațierea vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
perturbatoare a pasiunii, o condiție obligatorie pentru uzul rațional al inteligenței pare a fi ataraxia sau apatheia, suprimarea dorinței. Am văzut deja că acest lucru nu e adevărat. Până și cel mai strict budist care se străduiește să elimine dorința jinduiește, de fapt, să Îndepărteze durerea. Emoțiile influențează cunoașterea, dar și invers. Activitatea noastră conștientă se naște din stratul afectiv. Începând cu Hume și până la Plutchik, În toate tratatele despre afectivitate e prezentă ideea că inteligența lucrează În slujba emoțiilor. Antonio
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
la trup de firea necinstită, Ne-ntreg și scâlciat prea timpuriu Zvârlit În lumea ce respiră, și-Încă Așa pocit, scălâmb, că pân’ și câinii Mă latră când pășesc șontâc pe drum; Da, eu, În piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n soare Și cugetând la strâmbăciunea mea. Deci, cum nu pot să fiu nici curtezan, Nici să mă-mbii la galeșe taifasuri, Mi-am pus În gând să fiu un
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
dacă vor merge cu viteza melcului. Le fac o destulă onoare incluzându-i în rubrică pentru că tot organismul județean n-a dat niciun semn de viață. Vom vedea ce Cărări va mai urma. Adio "prag iubit/ Că mult te-am jinduit !". PNG Pricăjiții Neamului Gigi cel creștin (cu crucea furată ?) și mai democrat (ca orice SRL) se dau tari pe motocicletele gonflabile bazați pe vreo altă danie a lui Gigi. Mă intrigă lipsa lor în media pe care o vor aservită
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
vârstă. Societatea modernă impune ca factor de succes, printre mulți alții, un aspect fizic sănătos și îngrijit. Centrele „de sănătate", alimentele dietetice, nenumărate produse cosmetice, fac parte din peisajul cotidian. Materialele promoționale și mass-media etalează adesea zâmbete perfecte, spre care jinduiesc mulți dintre cei care trec pragul cabinetelor stomatologice. "Presiunea socială" determină echipa medic-tehnician dentar să încerce să realizeze restaurări cu proprietăți estetice din ce în ce mai bune. La aceasta contribuie și apariția a numeroase materiale și tehnici noi, a căror fiabilitate nu este
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
putea spune, cu aceeași satisfacție pe care o au acești copii nenorociți, care aruncă în tren cu pietre. De ce or fi ei așa de îndârjiți împotriva trenului? Probabil, cei din tren au ceva ce ei nu au, ceva după care jinduiesc, ceva ce și-ar dori și ei mult de tot. Poate că și-ar dori să fie mari, liberi, să aibă banii lor, să călătorească și ei cu trenul unde vor și ..., pentru că nu au nimic din toate acestea, se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aruncat la întâmplare printre pomi, butuci de vie și flori. Așezate pe colț, la încrucișarea a două artere principale, atât grădina cât și locuința constituiau un loc de odihnă și de recreare ideal, un adevărat colț de rai, la care jinduia orice muritor. Prietenia dintre cei trei a rămas aceeași și în timpul liceului, chiar și mai târziu, numai că în timp ce Mișu Borza terminase Universitatea din Iași și Costică Bidaru pe cea din București, Lică Ignat nu a găsit nimic mai bun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
province."6 Așadar, cu doi ani înainte de a doua sfârtecare a Moldovei (prima se produsese în 1775, prin raptul Bucovinei de către Imperiul Habsburgic), țarul Alexandru I pregătea intens terenul pentru o nouă rupere din trupul Moldovei lui Ștefan cel Mare, jinduind a pune granița pe Siret, dacă nu să cucerească toate "proprietățile" din zonă ale Imperiului Otoman, spre a reface, chipurile, vechiul Bizanț sub sceptrul ortodoxiei pravoslavnice. Joseph de Maistre pricepuse limpede că, sub pretextul "onoarei" (ce fel de onoare?), Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
brigăzi din Divizia Szekler (500 de foști prizonieri maghiari), la Zalău Sălaj, a pus în alertă Statul Major General român, cu atât mai mult cu cât Rakovski declanșase o "revoltă" la Hotin pentru unirea regiunii cu Ucraina. Așadar, după ce fusese jinduită de cazacii lui Kaledin, Basarabia era acum poftită și de bolșevicii în ascensiune. În februarie 1919, România era amenințată din trei direcții, simultan: Rusia, Bulgaria, Ungaria. Dificultatea era realizarea joncțiunii dintre ruși și Armata Roșie ungară, legătură preconizată prin coridorul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Oradea de Timișoara. Pe drumuri de la o margine de lume Nimic nu îndemna străinul a se aventura în ținuturile noastre aflate în acest colț uitat de lume. Era pândit, chiar la drumul mare, de tâlhari mărunți, puși pe căpătuială, care jinduiau la averile lui. Ticăloșii visau să ascundă în peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în persoană! În fine, iată cum admirației pentru Schopenhauer i se adaugă o penumbră, căci scepticismul, relativismul, histrionismul devin semne ale unei neputințe. Fără „avantajul” umorului, Nietzsche era mânat numai de acel suflu tragic la care, în realitate, Cioran însuși jinduia. Numai că Cioran nu era inocent, n-avea acea inocență oarbă a naturilor originare, apte să creeze istorie. Din nefericire, el era cultură, nu natură. În general, însă, umorul este pentru Cioran o soluție de supraviețuire. Iată: „Să înțelegi totul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se teme că se-neacă; Urâtu stă pe uscat / Și strigă că s-o-necat."170; De-ar fi dragostea ca noru / N-ar mai îmbătrâni omu; / Dragostea nu-i călătoare / Te usucă pe picioare."171 Uneori, însă, destinul cosmic, jinduit de ființa umană, stă sub semnul posibilului (propoziții condiționale, verbe la condițional optativ), prezentificarea acestuia /verbe la indicativ prezent trăiesc, mi-e dor) anulând puterea comparațiilor de a realiza complementaritatea inițială om univers: "De-aș trăi ca plopu-n vale, / Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Moartea este "un rod în același timp al vieții și al morții", ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă ca moartea-n care toate/ se adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind/ O, urletul cu care te despicarăm, moarte!/ O, sângele pe buze, al primului hymen!/ Prima fecioară a omului". Obsesia morții, ipostaza sentimentală și nostalgică este într-un fel bacoviană: "Goală
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
transfugii lucidității, am să-i jefuiesc de secrete și chiar de speranțe, fericit să mă agat împreună cu ei de josniciile ce duc înspre viața. M-am săturat de nu, da-ul mă ispitește"31. Că și Nietzsche, Cioran pare să jinduiască după experiență după care traim mai bine cu minciună decât cu adevărul și putem să duram atât cât durează provizia noastră de ficțiune, capitalul nostru de minciuni. Doar petele, opacitățile lucidității ne salvează, spune Cioran; dacă ar fi transparență, l-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
duce dorul vieții"? Spiritul, ca să nu mai lungim vorba, ni se înfățișează, și nu numai în admirabila poezie a lui Eminescu, mereu însetat de real și fermecat de pricăjitele noastre avuții. Da, atracția gravitațională e dublă și perfect cumpănită: concretețea jinduiește după gândire, iar duhul e nesățios de cuprinsul multiform al materiei... Interpretarea Luceafărului se cade să fie făcută mai cu nepărtinire și părăsind teza sumară și greșită cum că numai trupul e solicitat de alte trupuri ori de pneumă. Limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]